Joc secund
Mă doare umbra ce mă ține
când vreau din lut să mă înalț,
cu gând smerit, în zări senine,
în geana cerului de smalț.
Nu cred în prevestiri probate
cu girul pus de careva
nici în păreri de rău strigate
în cântec trist de cucuvea.
Am doar o simplă prevestire
ce trece peste timp dansând
sosită să îmi dea de știre
c-aluneci într-un joc secund.
Plăceri trecute revopsite
pe malul strâmt al altui râu
sunt doar ecouri regăsite
târziu în spicele de grâu.
Nu-ți face brâu din amintire
și nici din vechile povești
ce câteodată-ți dau de știre
din calea mea să te ferești.
Desprinde-te de mal și du-te
precum cometele se duc
lăsând secrete neștiute
în legendarul cuib de cuc.
De vei veni-napoi vreodată
în alt costum de carnaval
nu mă privi nevinovată
cu ochi rotunzi din fals opal.
M-am vindecat de neuitare,
plecările îmi par firești
vei fi doar umbra călătoare
cometa tristelor povești.
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, 28.01.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe-o aripă de vis
Pe-o aripă de vis, în prag de seară,
iubiri trădate se întorc pe rând
să îmi aducă-n margine de gând
regrete lungi pe strune de ghitară.
Ajung târziu cu amintiri lăsate
în golful strâmt al unui mic fiord
pe vânturile reci din polul nord,
să-mi răscolească vechile păcate.
Dar nu le cer nici milă nici iertare,
ci doar tăceri din magice-mpăcări
ascunse-adânc sub brâuri de fiori,
și-n zâmbetul din fiecare floare.
Voi adormi sub vraja nesfârșită
din melodii trecute peste veac,
de visu-n care-aș vrea să le împac
cu duci povești din fosta recuzită.
Abia când zorii fi-vor la fereastră
voi resimți că-a fost numai un vis
de întâmplări pe care le-am rescris
cu florile uitate într-o glastră.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra celor nevăzuți
Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulți voi rămâne
tot nevăzut.
Precum și voi mie.
Precum în cer, așa și pe Pământ!
Poate că umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Știi, eu sunt cometa, mă rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Așa... și?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Așa... și?
Oare cum s-ar potrivi,
Așa și, așa și,
Intr-o galaxie gri?
Ne umbrim cu un cuvânt,
Precum în cer, așa și pe Pământ!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii mei...
Trec anii mei ca păsări călătoare
spre un tărâm de vis nedeslușit
lăsând în urmă clipa care moare
pe-o margine de dor fără sfârșit.
Și-atâtea vechi speranțe, revenite,
se-adună-n poarta visului ratat
cu tolbele-ncărcate de ispite
într-un trecut cu nume de păcat.
Nu am crezut că timpul le adună
să le aștearnă-n cuget mai târziu,
din poarta neuitării să îmi spună
că m-ai iubit prea mult, fără să știu.
Voiam să fie simplă aventură
pe-o margine de timp fără hotar,
iar noi doar visători care își jură
credință falsă pe un vechi altar.
Privirea ta, rămasă peste vreme
pe umbra unui gând întârziat,
revine din trecut să mă recheme
pe-acel tărâm cu urme de păcat.
S-ajung acolo? - falsă frenezie,
în pragul neuitărilor ce mor...!
Îți voi păstra doar amintirea vie
în insomnii cernute peste dor!...
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu implor!
Peste tot pamantul, dimineata,
Trece-o umbra invelita-n ceata.
E ora cand o noua zi se-nvata,
Cand clipe trec si mai scurteaza viata.
Colinde se mai scriu pe la rascruci
Si vanturi ne-mpresoara-n frigul iernii.
Dar n-a sosit nici ceasul de bejenii
Si nici nu-i inca timpul sa te duci...
E umbra ta aceea ce ma doare
Si versul meu e crud si-nlacrimat.
Nu vreau sa plang ce-n urma ai lasat
Si nu-ti implor iubirea trecatoare.
Mai trece timpul peste ceta zilei,
Sunt anii nostri cei ce vor sa treaca.
In amintire, iar tristeti ma-ncearca,
Am sa invat sa caut ochii tai.
Peste tot pamantul in amurg
Mai trece-o umbra, invelita-n ceata.
A mai trecut o zi, de dimineata,
Pe-obrajii mei doar doua lacrimi curg.
poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să cred...
Nu cred că voi putea vreodată
Să-ți spun ce simt și cât aș vrea,
S-aștern pe fila albă, goală,
Tot dorul meu și inima...
Nu cred că voi putea vreodată
Să pot picta ceea ce ești,
Ar trebui să pun în ramă
O lume-ntreagă de povești...
Nu cred că voi avea putere
Să te privesc în ochi mereu,
Fără să vină să se scalde
În lacrimi, universul meu...
Nu cred că voi afla lumina
De nu va fi din ochii tăi,
Și orb... voi ști să văd doar luna
De-mi vei trimite vești în ploi...
Și nu voi mai putea vreodată
S-ascult în pace liniștea,
Acum când gândurile toate
Se pleacă doar în fața ta...
Nu cred, nu știu ce-nseamnă viață
Nici existență, nici destin,
De mă lipsești de-a ta ființă,
În neființă... mă închin...
poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licornul cu frâu de argint
Se lasă-nserarea și ninge afară,
cad fulgii de nea peste case dansând,
mă uit pe fereastră aș vrea să apară
licornul cu frâu de-argint, galopând.
Din hăuri de timp neștiute apare
cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger,
deasupra, pe șaua de aur călare,
stă Zâna Zăpezii cu chip auster.
Ajunge îndată cu frâul în mână
și bate la ușă c-un vânt hibernal,
din zarea cernită cu biciul adună
povești să le țeasă pe geam în cristal.
O chem înlăuntru, să vină aproape
de soba încinsă, cu calul licorn,
din vatră jăratec să-i dau să se-adape,
cunună de aur să-i pun peste corn.
Dar văd că licornul rămâne afară,
iar zâna-i doar umbra iubirilor reci
pierdute în gerul venit într-o seară
când vântul zicea că-ntr-o zi o să pleci.
.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
La umbra pomului oprit
Vei mai rămâne-n gândurile mele
chiar dacă astăzi ai decis să pleci,
în urma ta doar vechile poteci
vor mai păstra privirile-ți rebele.
Din umbrele-amintirilor lăsate
pe muchie de troc deficitar
voi înțelege umbletu-ți hoinar
pe căile ducând înspre păcate.
Iar de ar fi să mai rămân cu tine,
n-ar însemna decât un lung regret
rămas până acum doar un secret
în umbra lungilor tăceri divine.
Nu mai privi în urmă..., neuitato,
ci caută ce poate ți-ai dorit,
popas la umbra pomului oprit
a cărui poamă încă n-ai gustat-o!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 22.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
Nu vreau să cred ce crede orice sceptic
Și nici să pot ce poate orice prost,
Cu bani sau alt material sintetic
Și nici să știu știința pe derost.
Nu vreau să am ce are toată lumea
Și nici legilor ei nu mă supun,
Nici nu-mi înalț spre lume rugăciunea,
Ci numai către Dumnezeu Cel Bun.
Nu vreau să fac ce trebuie de-a sila
Și nici să fiu doar numitor comun.
Nu mă intrigă furia, nici mila
Și nici nu seamăn ce nu pot să adun.
Nu vreau să fiu simpatic și cuminte
Și-n sine să nutresc un gând murdar.
Spun ce-am în gând, în inimă și-n minte,
Politicos, dar nu protocolar.
Nu vreau o stea pe frunte arborată
Și nici mărire mie în prezent,
Doar în poveștile cu,, A fost odată ''
Să fiu vreun an-lumină imergent.
poezie de Ovidiu Vasile din Roata cu hamsteri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinzile să nu le crezi
Zăream în rama de oglindă
cum clipele ajung dansând
cu amintiri să mă cuprindă
când orele se scurg pe rând.
Bătea și ceasul de pe masă
un ritm perfect, amețitor,
pe gândurile stând să țeasă
povești nespuse de amor.
Dar vraja clipelor senine
deodată se rupea la geam,
știam că trenul care vine
îmi va lua tot ce iubeam.
În urmă doar o seară rece
se va lăsa dinspre apus,
și-o altă toamnă care trece
lăsând o umbră de surâs.
Apoi o iarnă încărcată
cu prea știutele zăpezi
va fi la fel ca altădată
oglinzile să nu le crezi!...
poezie de Corneliu Neagu din Creație lirică nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăind un vis urât
M-aș contempla, dar nu mă văd
Că eu sunt umbra nimănui,
În jurul meu e doar prăpăd
Și morții dănțuiesc hai-hui.
M-aș admira, dar nu exist,
Sunt abur violet, nociv,
În mine zace duhul trist
Că-s mortul cel mai longeviv.
M-aș pune-n cartea de povești,
Cu-a mea privire autistă,
Să poți cândva să îmi citești
Un testament ce nu există.
...
M-aș face drac sau Dumnezeu,
Sau poate iad, sau Paradis,
Dar nici nu știu, am fost un EU,
Sau poate-i doar un simplu vis
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndoiala
O, cum se duce și această vară,
pe nori de vis, de dulce ficțiune,
și, iată, toamna se așterne iară
pe umbra ta ce-n asfințit apune.
Din zări târzii trecute împreună
în suflet dor de ducă se strecoară,
iar marea frământată de furtună
desface-n larg icoana ta bizară.
Și gândul meu, pe căile astrale,
hipnotic se întinde peste vreme,
trecând peste bariere ancestrale,
ca din trecut acasă să te cheme,
Să te întreb de-a fost adevărată
iubirea ta, cum astăzi mi se pare,
sau poate să îmi zici că niciodată
doar simplă aventură trecătoare!
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
Hergheliile de dor
Și-au pierdut potcoavele-n
Stepa arsă-a viselor,
C-au secat izvoarele
De iubire și lumină
Sub dogoarea vorbelor
Și-n zorii de zi senină
Îngeri fără aripi mor...
Plâng cireșii pe coline
Că nu-ți mai bat inimă,
Sunt doar dor ce dor în tine
Arzând ochii-n lacrimă.
Umbra mea nu-ți mai e umbră
Și nici soare nu-ți mai sunt,
Clipa trece tot mai sumbră
Peste părul tău cărunt...
Agățat de-o amintire
Cu mirosul de verbină
Scuturi cerul de safire...
Sufletul când îți suspină...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri pe cer
Trimite-mi cerul tău! Al meu e gol
Când nu mai văd lucirea unei stele;
Doar stau la umbra gândurilor mele
Ce dau întruna cerului ocol
Și caută, tot caută prin hău
O știre despre urma ta pierdută
Pe-o cale ce-i acum necunoscută,
Sperând să întâlnească gândul tău.
Nu au nici teamă, ele, nici control:
Mai vin, mai pleacă-n cerul fără stele,
Atunci când vor, căci poartă-un dor și ele
De cerul tău. Al meu, acum, e gol.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regal
Eu sunt doar umbra unui vis,
Sunt un cuvânt rănit mortal,
O piatră stinsă de opal,
Eu îți sunt visul interzis.
Ce este drept, ce mi-e permis,
Când cercul s-a făcut oval?
Eu sunt doar umbra unui vis,
Sunt un cuvânt rănit mortal.
Și totuși ușa ți-am deschis,
Azi te invit la un regal,
Cuvintele ce ți le-am scris
Au îmbrăcat rochii de bal,
Eu sunt doar umbra unui vis...
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul din umbră
Mi-ai apărut, din nou, în gând,
Cum te știam: frumoasă;
Erai la ușa mea, sunând,
Și te-am poftit în casă.
-De ce ești trist? m-ai întrebat
Privirea ta e sumbră.
-Când te-am văzut, m-am bucurat,
Dar tu ești doar o umbră.
-Sunt umbră, da, sunt umbra ei,
Dar ea m-a vrut la tine,
A vrut în brațe să mă iei,
A vrut să-ți fie bine.
-Greșeala ei, greșeala mea!
De vină e uitarea,
Căci n-a venit când trebuia
Să-mi fie alinarea.
Acum și-n gând e prea târziu,
Iar visul de iubire
E doar al tău: nu pot să-ți fiu
Decât o amintire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La despărțire
Mâhnită plâng, dar tu nu ai vreo vină că lacrimile curg fără-ncetare
Nu am știut că-atât de tare doare iubirea prefăcută în ruină.
Și am plecat... priveam nepăsătoare, credeam că nu vei mai putea vreodată
Să mai iubești c-o dragoste curată iar eu voi fi doar umbra trecătoare.
Ți-am fost amantă și ți-am fost mireasă, jurând ca nimeni să nu ne despartă
Acum, când ți-ai ales o altă soartă, fii fericit lângă a ta aleasă!
Dar vei putea, zâmbind, să mai asculți un cântec ce mi-l fredonai mereu,
A cărui eroină eram eu și-acum, dansând cu ea, să nu mă uiți?
Îti mai apar în visuri câteodată, în ale tale brațe mă mai strângi,
De dorul meu îți vine să mai plângi, ți-ai mai dori să fiu a ta vreodată?
Sau sunt doar o fantomă rătăcită dintr-un trecut care-i apus acum,
Uitând c-am fost femeia mult dorită, înveșmântată într-un vechi parfum?
Nici nu aștept răspunsul la-ntrebare, ești împlinit cu noua ta iubire,
Nu mai sunt nici măcar o rătăcire ce-ți tulbură privirea visătoare.
Ar fi nedrept să nu-ți doresc acum să-ți fie bine, chiar de ești departe,
Nu vei mai fi eroul meu din carte, zâmbind, îmi voi vedea de al meu drum!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adun în mine...
Adun în mine ani cu hărnicie
din frunzele copacilor nemuritori,
să îi sădesc în vițele de vie
când toamna-n brume cade peste flori.
Nu mă opresc din mersul meu prin lume,
neobosit colind peste iubiri și dor,
mă folosesc de haruri fără nume
când trec grăbit și le culeg din zbor.
Popasuri lungi prin suflete rănite
mai fac și le alint lăsându-le în dar
licori curgând din marile ispite
păstrate-n amfore vrăjite de stejar.
Nu mă opresc prin casele blamate,
plătind amoruri false, date la oca,
nici nu adun cuvintele furate
strigate noapte-n cântecul de cucuvea.
Sunt doar un simplu trecător prin lume,
Trudind din greu ca să îmi fac un rost,
pe cartea mea, la urmă, doar un nume
va sta să v-amintească cine-am fost.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste timp
Privesc inert cum timpul zboară odat' cu soarele ce apune
și-n jur e doar o aparență de viață, irosindu-și curs
că nu e linie de finiș, nu se câștigă vreun concurs...
e doar o risipire vană de clipe, cum nisip în dune.
N-am vreo idee unde, departe rău peste milenii
va voi tot odat' s-ajungă, să spună de va fi cuvânt;
"am reușit, din sacrificiu de-atâtea pierderi sunt azi sfânt,
nemuritor din toți ce-au fost, vor fi, sunt astăzi... pământenii!"
Și-un Univers, în amfiteatru va privi la câștig etern,
știind, el veșnic spectator, că-i doar o scenă cu un act
și, ca spectacol tot sfârșește lăsând cortina, artefact
plecând din stal-uri iar, pe rute de un hazard... ce e peren.
Parcă văd totul peste timp, când însăși timpul va dispare
și niciun loc nu va mai fi, că doar nimic va fi final...
parcă nici gând nu va mai trece, pierdut că nu e sideral
să lase rază-n întuneric, când va fi doar un gol, o zare...
Zâmbesc, ce norocos pot fi, că voi muri cât încă-i Soare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La umbra pomului oprit
Vei mai rămâne-n gândurile mele
chiar dacă astăzi ai decis să pleci,
în urma ta doar vechile poteci
vor mai păstra privirile-ți rebele.
Din umbrele-amintirilor lăsate
pe-o margine de drum fără hotar
voi înțelege umbletu-ți hoinar
spre zările ducând către păcate.
Iar de ar fi să mai rămân cu tine,
n-ar însemna decât un lung regret
rămas până acum doar un secret
în umbrele tăcerilor divine.
Nu mai privi în urmă, neuitato,
ci caută ce poate ți-ai dorit,
popas la umbra pomului oprit
a cărui poamă încă n-ai gustat-o!
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!