Uitare

Timpul curge din cochilii
peste ţărm, peste nisipuri,
cum, înceată, îşi desprinde
frunzele sărate, marea.
Râzi şi glasul se consumă,
galeş risipit în alge,
când pe fruntea ta simt umbra
mâinilor ce te regretă...
Ale numelui silabe
mi le uiţi pentru o clipă,
în memorie le lepezi
ca pe nişte scoici absurde,
şi-apoi mă rechemi, cu spaimă,
ţintuindu-mi cu privirea
chipul zgâriat de-un tremur
stins al altor gene-amare...
Şi, îmbogăţiţi de umbre,
arcul vârstelor vibrându-l,
ne îmbrăţişăm, când curge
timpul din cochilii sparte...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

după poezia cu acelaşi titlu, de Irina Rambu

Timpul nebun aleargă în neştire,
Timpul consumă poveşti de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de eşti în Baleare.

Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poţi să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.

Timpul e viaţă şi timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos şi timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!

poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece

Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veşnic călător.

Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Şi nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.

Trece timpul ca o clipă
Şi nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Şi veşnic trebuie preţuit.

poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp şi curgere

A trecut timpul. Dar timpul curge în mai multe şuvoaie.
Asemeni unui râu, curentul va curge câteodată
mai vijelios în unele părţi sau mai domol în altele,
sau, poate, va stagna pe-alocuri.
Timpul astral este acelaşi pentru fiecare,
dar timpul omenesc e diferit de la o persoană la alta.
Timpul curge în aceeaşi direcţie pentru toate fiinţele omeneşti;
fiecare fiinţă omenească curge prin timp într-un fel diferit.

poezie clasică de Yasunari Kawabata din din "Frumuseţe şi tristeţe", traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul curge ca un soare

Curge cu soare peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii şi sânii goi,
Rebeli ţipând... a libertate.

De sâmbătă... până spre joi,
Deşi ispitele-şi dau coate
Curge cu soare... peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate.

Timpul renaşte-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Şi aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,

Curge cu soare... peste noi.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ

Ce ştii tu?...
Eu ştiu...
Că ai pe frunte
Sărutul meu de seară
Şi-n păr
O urmă veche
A degetelor reci
Ce vor îmbrăţişare...

Ce ştii tu?
Eu ştiu...
Că sufletul ţi-e cald
Când se deschide-n tremur
Că zâmbetu-i timid
Şi vorbele se-adună,
Greu,
Să spulbere tăcerea
Ce curge a absenţă...

Ce ştii tu?...
Eu ştiu...
Că vrei să nu vrei astăzi,
Că spui ca să nu spui,
Că simţi cum trece timpul
În suflet şi
Râzi rece,
Când clipele se pierd...

Ce ştii tu?...
Eu ştiu...
Că tu-mi eşti plus din minus
Că dorul mi-e duşman
Că ploaia mi te fură
În vis şi
Somn absent,
Că vreau să vreau
Şi simt cum simt,
Din suflet cum se scurge
Ce sunt:
Pâmânt, umbre, pământ...

poezie de Gabriela Chişcari (9 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec sub stele

Cu alesături de aur
Timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la câte-un astru
Răsărit ca o ispită
Peste-amurgul meu de-o clipă,
Peste basmul în risipă.

Curge timpul prin înalturi
Astru poartă lângă astru,
Răzbunându-mă-n albastru.
Visul, aur prins în palme
Ca nisipurile-n ape,
Ca nisipurile-n ape
Trebuie să-l las să-mi scape.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge mila ta, Doamne

Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta,
Prin crăpăturile fiinţei
Curge mila ta,
Şi peste tot sufletu-mi bucăţele
Curge mila ta,
Şi mă face întreagă mila ta,
Si luminează întunericul mila ta,
Iar înăuntrul meu ai revărsat iubirea,
Picături din roua dimineţii;
Şi răzbate lumina printre aripile-mi plânse
Şi luminează tot ochiul care vede.
Curge mila ta Doamne
Curge mila ta,
Peste toate mâinile frânte si muncite
Curge mila ta,
Şi peste toate tălpile care au călcat pe mărăcini
Curge mila ta;
Şi este unt de lemn vindecător,
Şi este parfum liniştitor.

poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro

e seară, e târziu
pentru clipa
ce azi a uitat să mai vină
un medic a murit în spital
obosit, chinuit de viaţa asta bolnavă
bat clopote peste timpuri
se scurg anotimpuri
zac pe ţărm, ascult paşii
unul, doi... apoi tăcere
se scurge în durere o lume
păşesc printre gânduri
ce viaţă, ce chin, ce destin
ascult viaţa cum plânge
ştii, e prea mult sânge
curge şi curge pe pereţii unui spital
rătăcit într-o lume bolnavă
discut cu mine, cu tine, cu cine nu vine
nu înţeleg nimic, nici nu am ce
în absurdul cotidian
timpul se schimbă
orele ceasornicului atârnă haotic
peste cearcănele universului
întorc privirea
să nu mă lovesc de voi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fum de ţigară

într-o zi m-am întâlnit cu depărtarea
se depărtase de mine
în fugă, în grabă, grămadă
în palme adunasem gânduri măcinate
de ani trecuţi, petrecuţi
prin cârciumi famate, cu femei de o noapte şi fum de ţigară
timpul sorbea cu nesaţ amintiri
la o masă, undeva, printr-o casă
o coală arsă de timp
spunea o poveste uitată în sertare
despre o viaţă ascunsă sub pleoape
treceau în zbor nori călători, în zbor ireal, visători
uneori cădeau şi stele
tăcute, micuţe şi ele
pe ţărm curgeau vise
despre o mare rătăcită printre valuri
am trecut de mine de multe ori
printre scoici sfărâmate şi cochilii de gânduri
paşii se scurgeau leneşi pe nisip
nu mă recunoşteam
chipul se oglindea alegoric în ape
apoi mi-a fost frică
marea îmi ardea tălpile sfâşiate de întrebări
obosit, m-am aşezat între clipe, să dorm o veşnicie
când m-am trezit
marea plecase undeva, departe...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile mării

se întindea pe ţărm
iar mâinile-i
împodobite cu alge
deschideau ferestre
castelelor de nisip.

"cineva să-mi răspundă!"
ţipa marea
şi umbra pescăruşului
îi trecea peste chip.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur şi gol

şi ieri te-am văzut pe acelaşi ţărm
prea singur şi gol, cu marea în pumni
o oază pustie şi seacă în noapte
storceai amintiri urcate pe culmi.

cu furie strigi, cu iubire rechemi
şi te laşi străpuns de spumele blânde
parcă ai cere clemenţă furtunii
sau braţele mele pe trupu-ţi urcânde.

ca un zeu al iubirii, ca o pradă a gurii
te laşi îmbăiat în sarea sudorii ce curge
de pe sânii mei flămânzi de sărutul depărtării
şi-ţi priveşti înlăuntru, zvâcnind doar cu mine în sânge.

îţi întinzi braţele sforţoase peste zările toate
şi sorbi ca din buzele mele dulceaţa prelinsă
mă ştii că îţi sunt răsărit şi în miez de noapte
tu singur şi gol într-un gând peste marea întinsă.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre frâiele uzate

Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.

Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ţi-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.

Timpul curge peste spaţii,
Se văd coastele la cal,
Simt cum îşi închide ochii
Şi devine ireal.

Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăţ de oişte,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraişte.

Nu te văd, dar parcă simt
Coaste noi, alt cal e mort,
Vom împinge Carul Mare
Printre stelele resort.

Noi suntem acuma umbre
Ce se-nvârt în Galaxii,
Două umbre. Moartea spune
Că suntem printre cei vii.

Ne mai mângâiem odată,
Carul Mare scârţie,
Punem undelemn de soare
Unde este pârtie.

Două umbre însetate
Îşi caută frunzele
Printre frâiele uzate
Acum dorm iubirile!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea mea

Singurătatea mea, cât marea mare,
M-a prins în laţ de mâini şi de picioare;
Şi ca şi marea în tăcere-albastră
Sărut un ţărm din închisoarea noastră.

Ne luăm de mână, pipăind poeme,
Şi câte-un vers, de-atingere, mai geme;
Ca orbii intuim şi cer şi mare
Şi în genunchi ne construim altare.

Paradoxal, mi-e bine... şi-n cuvinte
Mă regăsesc închisă-n jurăminte;
S-a-mbolnăvit silaba ''ta'' de vină
Când şi-a pierdut perechea în ruină.

Nici ''ma'' nu-i de găsit, iar pruncul plânge
Că neperechea-i dă să sugă sânge;
Singurătăţi în cochilii de spaimă
O rugă de ascet, în gând, îngaimă.

Singurătatea mea, cu gust de sare,
De ce ţi-e lacrima atât de mare?

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Azi vreau să ştii că ştiu
că vrei să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el un ultim scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi să nu crezi că vreau cumva să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud,
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut.

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând.

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată.

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut.

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din vis un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu...

Aş vrea să ştiu că ştii,
Aş vrea să simt că simţi,
Aş vrea s-aud c-auzi,
Aş vrea să plâng că plângi,
Aş vrea să văd că vezi,
Aş vrea să râd că râzi,
Aş vrea să iert că ierţi
Aş vrea... să uit... că uiţi...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marasm

Cu Fata Morgana valsează-apatia,
prin pâcla toridă bântuie fantasme
ce zboară molatic sfidând inerţia,
stârnind dinspre apă fetide miasme.

Pârjolul amiezii din cruguri coboară,
nisipul mi-nghite papucii de plastic,
cochilii ciobite sub tălpi se strecoară,
şi-nţeapă perfide, ca un râs sarcastic.

O spuză fierbinte e-ntinsă pe plajă
iar ceru-i ca marea lipsită de valuri,
nu-i nicio sirenă, nici cântec, nici vrajă,
persistă vacarmul nebun din localuri.

Îmi sfârâie pielea, simt cum se răscoace
izbucuri sărate ţâşnesc printre riduri,
se frig mormolocii prin foste băltoace
iar umbra se-ascunde pieziş lângă ziduri.

Se cască pe scoarţă incizii aride,
ar fi un miracol să-nceapă o ploaie;
Trezeşte-te Terra, nu te sinucide,
să vină potopul peste vâlvătaie!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cochilii coarne

Melcii alergau rapid
Maşinilor insipid
Oamenii miraţi
În ace agăţati

Dădeau din picioare
În abis de cochilii
Uitând ascunse coarne
Cu care ar şi privi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul surprizelor

e festivalul toamnei cu târg de bunătăţi
preparate gustoase îmbie cu arome la ospăţ
recoltele bogate s-au strâns din cetăţi
timpul e generos, vesel şi pus pe răsfăţ.

liniştea asigură armonii în familii
romanţele toamnei răsună pe dealuri
marea fericirii creşte perle-n cochilii
valuri de speranţe îmbrăţişează maluri.

prune pentru ţuică mustesc în butoi
în vaste livezi gutui au dat în pârg
toamna pregăteşte surprize pentru noi
bunăstarea se extinde în fiecare târg.

viaţa e satisfăcută în vise şi nevoi
căci timpul toată vara a trudit cu sârg.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Eu cred că marea, care stăpâneşte zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescăruşii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindeşte,(când lumea odihneşte,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Îşi schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Şi s-ascult cum marea îşi plânge culoarea.
Aşa aş vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Şi-apoi, să nu mai plec.

poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Azi vreau să ştii că ştiu
c-ai vrea să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el ultimul scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi să nu crezi că aş putea să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud,
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut.

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând.

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în Om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată.

Azi vreau s-asculţi c-ascult,
de când mă ştiu, al inimii tumult,
fără să mă-nspăimânt de dor şi foc,
nevrând să vând IUBIREA pe noroc.

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut.

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din VIS un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu...

Aş vrea să ştiu că ştii,
Aş vrea să simt că simţi,
Aş vrea s-aud c-auzi,
Aş vrea să plâng că plângi,
Aş vrea să văd că vezi,
Aş vrea s-ascult c-asculţi,
Aş vrea să râd că râzi,
Aş vrea să iert că ierţi,
Aş vrea... să uit... că uiţi...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea!

Azi vreau să ştii că ştiu
c-ai vrea să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el ultimul scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi că nu crezi că aş putea să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut!

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând!

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în Om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată!

Azi vreau s-asculţi c-ascult
de când mă ştiu al inimii tumult,
fără să mă-nspăimânt de dor şi foc,
nevrând să vând IUBIREA pe noroc!

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut!

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din VIS un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu!...

Aş vrea să ştiu că ştii,
aş vrea să simt că simţi,
aş vrea s-aud c-auzi,
aş vrea să plâng că plângi,
aş vrea să văd că vezi,
aş vrea s-ascult c-asculţi,
aş vrea să râd că râzi,
aş vrea să IERT că IERŢI,
aş vrea... să uit... că uiţi!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!