CÂND SPRE APUSUL VIEŢII PĂMÂTEŞTI REGRETELE TE COPLEŞESC
Când spre apusul vieţii regretele te copleşesc
Că aripi noi să zbori spre începuturi nu-ţi mai cresc,
Să nu disperi ci dimpotrivă-n sine să te bucuri
Că mergi tot înainte peregrin pe drum ceresc.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu dispera niciodată, continuă să-ţi forţezi drumul înainte. Regretele nu sunt moştenite. Regretele sunt acele elemente ale vieţii care ne subminează entuziasmul şi voinţa de a ne asuma o viaţă plină de descoperiri noi şi atingerea ţelurilor noastre.

citat din Byron Pulsifer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

educaţie

Educaţiunea e îndrumare spre stăpânire de sine, îndrumare spre supunerea către rânduiala morală ori îndrumare spre virtute. Prin educaţiunea raţională omul are deci să fie îndrumat, înainte de toate, spre cumpătare, spre spiritul de economie, spre clemenţă şi spre generozitate. Piscurile acestor munţi se ating greu, dar se urcă.

definiţie clasică de Ioan Slavici în Educaţiunea morală
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cardinal

tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puţin va fi
şi lumea - o enclavă abisală

tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanţii ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri

tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieţii o vom şti
când rostul morţii îl vom înţelege

tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul vândut

Adoarme visul pe un colţ de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar gândurile stranii mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.

Dar mă trezeşte vântul deodată,
alerg spre geam, în cuget speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.

Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin şi un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul Vândut

Adoarme visul pe un colţ de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar gândurile stranii mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.

Dar mă trezeşte vântul deodată,
alerg spre geam, în cuget speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.

Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin şi un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul vândut

Adoarme dorul pe un colţ de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar amintirile trădate mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.

Dar mă trezeşte visul dintr-odată,
alerg spre geam cu gândul speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.

Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin şi un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum de amurg

drumul sublim îl are omul
drumul de piatră înroşită
de sângele lacom
căzut din umbrele oamenilor
ajunşi aproape
de apusul cerului

drumul roşu de suferinţă
spre nelumină
spre nimeni
spre nimic
umblat în toate chipurile
în toate felurile
în toate sensurile

drum bătătorit de oameni
de fier
cu picioare de lut

un drum neobişnuit
fără zare
fără liman
fără întoarcere
drum de amurg

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre înapoi

Aş vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Şi clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.

Aş vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.

Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eşuat, sunt dus de-al vieţii val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
Aş vrea să mă strecor de jos în sus.

Şi cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Şi agăţat atârn de secundar.

Din ceas se varsă-al clipelor şuvoi
Şi-aş vrea sa le întorc din praf de drum,
Iar printre norii albi, cu vârf de fum,
Aş vrea să trec în zbor spre înapoi.

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul din noi

Târziul apus... tot caută stele,
Tot numără clipe, ispite şi-amor,
Din fire de iarbă-mpleteşte inele
Ce leagă speranţe, risipe şi dor.

Îţi vine a crede... tăcerile toate,
Trezind inorogul cu fraze fireşti,
Când visele albe... se vor colorate
De frunzele verii şi aripi cereşti.

Din poalele seri... păcatul învie,
O umbră pictează nebune iubiri,
Plăcerile vieţii... uitarea sfâşie
Cu magice şoapte şi tainici zefiri.

Apusul rămâne s-adune argintul
Ascuns în adâncuri ce ard ursitori,
Privirile-albastre deschid labirintul
Şi picură-n suflet... încinşii fiori.

Să mergem acasă, iubito, e timpul
Altare din trupuri pe rug să topim,
Apusul să fie în noi... ca Olimpul,
Când zeii îndeamnă rebeli, să iubim.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Dacă ţi-e drumul vieţii îmbogăţit de stele
Ai grijă ca, în grabă, să nu păşeşti pe ele,
Dacă, zburând, pe aripi îţi va-nflori o floare,
Cu ploi de suflet ud-o, şi n-o-nvăţa să zboare!

Dacă în nopţi cu negrul din nedorite plângeri
Te vor chema-n adâncuri întunecaţii îngeri,
Tu cheamă răsăritul din cânt de filomele
Şi mergi pe raza vieţii până ajungi la stele!

Dacă-ai lăsat în urmă iubiri neîmplinite,
Cu inimi sfâşiate, pe cruce răstignite,
Întoarce-te din drumul spre falsa mântuire
Când inima ţi-e goală de orice răstignire!

Dacă-n păcatul şapte ţi-e ziua scufundată
Şi nu-ţi găseşti Lumina de Biblie-arătată,
Tu caută iubirea, ce zilele-ţi va duce
Spre Cerul nemuririi, pe aripă de Cruce!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoare inversă

Numărătoarea inversă a început
vânătoarea cu nopţile
e ziua vieţii
alerg pretutindeni
cu tălpile goale -arse de dragoste
am zâmbit unui copac
uitat în piciorul meu gol;
picioarele mele goale
sunt copaci urcând
spre zenit
vânătoarea regală s-a sfârşit
spre răsărit
unde începe apusul de cântec

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e filtrul final al vieţii. Ciudat este că nu regretele ne îneacă fiinţa la capăt de drum, mai degrabă neputinţa de care am dat dovadă, neştiind să preţuim viaţa. Falsele iluzii uscându-ne simţurile şi deturnând sensul vieţii.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul soarelui romantic

O, soarele, pe boltă, ce mândru-i când răsare,
Ţâşnind ca o văpaie, în semn de bun-venit!
- Ce fericit e omul când poate, mulţumit,
Să-i vadă şi apusul, frumos ca o visare.

Îmi amintesc!... Departe, flori, holde şi izvoare
Palpită şi oftează sub ochiul lui vrăjit...
- Se-ntunecă. Să mergem grăbiţi spre asfinţit,
Să mai vedem o rază piezişă, trecătoare!

Zadarnic vrem să prindem pe zeul care pleacă;
Deasupra noastră noaptea imperiul şi-l apleacă,
Plin de fiori, trist, umed, cu ochii lui sticloşi;

Pluteşte-n întuneric duhoare de morminte,
Când trec pe lângă mlaştini, cu teamă, înainte,
Călcând pe melci de gheaţă şi pe broscoi râioşi.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

pe tarmul acestui vis
te astept
sa furam apusul soarelui
doar pentru noi
cand valurile canta o
serenada
si ne imbie sa ne aruncam
inimile in mare
sa calatorim spre
orizontul iubirii
tu si cu mine
tu valul
eu tarmul
uniti intr-o imbratisare eterna.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să ne ferească Dumnezeu
de tăietura pizmaşului
când totul se rostogoleşte
într-o rană adâncă
din inima copacului cuvântului
atunci ne vom mai întâlni
vom ridica rădăcinile spre cer
salutând zborul păsărilor
cu o singură aripă
de cântec

primăvara
se va umple de toamnă
când rodul ascuns
într-un boboc de taină
va zbucni spre soare
mai adânc decât sămânţa
spre verdele crud
al începuturilor de lumi

să ne ferească Dumnezeu
de săbiile iernii
când vara aduce apusul
la sângerare de cer
odată cu vântul intrus
în cuibul cuvântului dintâi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

IUBIREA POATE FI UCISĂ PRIN CUVÂNT(Rubaiat)
Iubirea poate fi ucisă prin cuvânt
Şi tot sublimul ei să fie numai vânt,
Regretele doar ar putea să ne urmeze
Trecând calvarul vieţii până în mormânt.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea – o fereastră deschisă spre cer, spre vise, spre copilărie, spre lumină şi adevăr... Fericire – umbră a viselor noastre rămase dincolo de perdeaua realităţii şi vieţii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când seacă toate izvoarele vieţii tale, sau apele devin tulburi şi amare, e cel mai potrivit moment să te lepezi de farmecul lor, să le abandonezi şi să te îndrepţi cu toată inima şi cu tot cugetul tău spre IZVORUL VIEŢII.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Stelică Cechenoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu privi în jos

Nimeni nu ştie, copile, că tu ştii să zbori,
de ţi-e teamă,
numai murmură ca vântul între sfori,
ridică bărbia,
pregăteşte pasul,
închide, o clipă, ochii
şi, cu mâinile întinse spre oameni,
reglează-ţi visul,
nu privi în jos spre abis,
să nu-ţi dispară curajul ce ţi l-ai promis.
În călătoria ta, copile,
de-ţi va lipsi,
îţi voi da îngerul meu a te păzi, să preguşti
liniştea din sine când eşti doar cu tine.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captivul

În temniţa umedă zac zăvorât.
Un şoim, în robie de mic, amărât,
Tovarăş al meu, ciuguleşte-un hartan
De carne, bătând din aripi lângă geam.

Se-opreşte, şi capul spre geam întorcând
El parcă ghiceşte ascunsul meu gând.
Din ochi mă îndeamnă ţipând, ca şi cum
mi-ar spune: "E vremea să mergem la drum!

Şi tu ca şi mine vrei liber să zbori.
Să mergem spre munţii cu piscuri în nori,
Spre marea albastră, pe unde mereu
Cutreieră slobod doar vântul... şi eu!"

poezie celebră de Puşkin (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!