Sonetul 13

Iadul nu este chiar aşa departe
Poţi să ajungi în el într-o clipită
Chiar când trăieşti, nu numai după moarte,
Atunci când inima nu mai palpită.
Şi experienţa e interesantă,
Că stai în beznă şi zăreşti doar umbre,
Te plimbi prin atmosfera sufocantă
Înconjurat de gândurile sumbre.
Şi Cel Viclean pândeşte la tot pasul
Nerăbdător să-ţi vadă prăbuşirea
Îi simţi suflarea, îi auzi şi glasul
Şi te gândeşti c-acolo ţi-e pieirea.

Cel slab în beznă plânge şi suspină,
Dar cel puternic iese la lumină.

poezie de Octavian Cocoş (10 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 43

Cu cât ţin ochii-nchişi, cu-atât ei văd mai bine
Pentru că ziua-ntreagă se uită la prostii,
Dar noaptea când visez, ei te privesc pe tine
Şi-n beznă ard puternic, şi ard în beznă vii.
Iar tu cu umbra ta ce umbre luminează,
Poţi cu a sa esenţă spectacol să oferi,
Căci cu lumina ei ziua o eclipsează
Şi ochilor ce nu văd ea le redă vederi.
Cum aş putea să spun c-am ochi blagosloviţi
Atunci când te privesc doar ziua la lumină
Când tu în toiul nopţii o umbră îmi trimiţi
Prin somn, pe ochii orbi să se aşeze-n tihnă.

Şi ziua-mi va fi noapte până te voi vedea,
Iar noaptea va fi zi când te visez în ea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, ce cristalin ţi-e glasul,
Când tu, să-ţi cad la piept, mă chemi pe nume.
Chiar dacă-ţi pare şovăielnic pasul,
Sunt cel mai vesel muritor din lume...

catren de Mihaela Banu (12 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun bărbat

Cel mai bun bărbat din lume
Nu e prinţul din poveşti,
Nu e cel ce-ţi spune glume
Şi te face să zâmbeşti.

Nu e cel ce te iubeşte
Şi te-alină când ţi-e greu,
Ce cu drag te ocroteşte
Şi alături ţi-e mereu.

Nu este acela care
E nădejdea ta dintâi,
Când ceva cumplit te doare
El îţi stă la căpătâi.

Cel mai bun bărbat, nu-i şagă,
Este omul blând in veci,
Care poate să-nţeleagă
Când îi spui că vrei să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţărătorul

Viaţa e o frământare
Parcă este un concurs
Cine fuge cel mai tare,
Cine zboară cel mai sus...

De la şcoală ni se spune
Să nu fim ca oaia-n turmă,
Să-nvăţăm cu pasiune
Să-i lăsăm pe toţi în urmă.

Locul doi e o ratare
Numai primul loc contează
Doar pe cine-i cel mai tare
Lumea îl apreciază.

Omul viaţa şi-o distruge
Să se caţere pe-un nor
Şi de fapt, ce va ajunge?
Un mare căţărător.

Este bine să fii primul
Doar când ştii să şi trăieşti
Să-ţi ajuţi mereu vecinul,
Să te bucuri, să iubeşti...

poezie de Octavian Cocoş (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister de beznă

O ceaţă deasă mi s-aşează peste ochi,
Ei se mişcă haotic căutând, dar fără rost.
O lumină, o mişcare, puţină culoare
Dar nu, mă aflu într-o beznă îngrozitoare.

Pătrunsă-n necunoscut, bâjbâi pe nesimţite.
Ia-mă de mână, de parcă-ar fi o plimbare,
Prin parcul unde domneşte doar mirare
Şi-n care misterul nu stă la pândă pe-ocolite.

Atunci vedeam misterul, dar nu-l înţelegeam,
Îl simţeam în spate, gândirea mi-o îngheţa
Acum însă mă înconjura, inima abia-mi bătea,
Simţul cel mai de preţ îmi fura.

Stătea în faţa mea, când nu-l puteam vedea
Aproape că-i simţeam arzând pe piele,
Privirea lui flămândă, nebună.
Ţeapăn mă fixa, întunecat şi fără inimă.

poezie de A.I. Raluca Băceanu (8 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte viaţa

Dacă soarele poate dona cerului
cel mai frumos curcubeu după ploaie,
chiar după o furtună spectaculoasă,
chiar şi viaţa, poate reînvia când eşti bolnav,
ne intimidează puţin gândurile,
ca apoi să putem oferi ceva preţios.
Viaţa ta este ceea ce simţi,
ceea ce alegi, ceea ce trăieşti.
Te iubesc viaţă...

poezie de Eugenia Calancea (3 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpătarea (Sonet Tarot)

În orice faci, e bună cumpătarea
Nu căuta excesele deşarte
Fii înţelept, nu rătăci cărarea,
Pe drumul drept ajungi cel mai departe.
Şi echilibrul ţi-l vei pierde iute
Când prea mult într-o parte se adună,
Dar tu să dai dovadă de virtute,
Calea de mijloc este cea mai bună.
De contradicţii fugi ca de năpastă
Ca inima să-ţi fie liniştită
Pentru că orice ceartă e nefastă,
De-aceea înţeleptul o evită.

Fii cumpătat, iubeşte armonia,
Căci lăcomia strică omenia.

sonet de Octavian Cocoş (24 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu telecabina

Când eşti bătrân şi vrei să urci pe munte,
Să-ţi mai oxigenezi hemoglobina
Te-aşezi la coadă, până ajungi în frunte
Şi iei şi tu frumos telecabina.

O, cât de mare este bucuria
Şi inima începe-n piept să-ţi crească
Emoţii n-ai, căci simţi euforia,
Iar de drumeţi te doare fix în bască.

E minunat să stai într-o conservă
Ce merge suspendată de o sârmă
Te uiţi doar înainte, plin de vervă
Şi eşti precum un căpitan la cârmă.

Însă când bate vântul cu putere
De parc-ar vrea să rupă toţi pilonii
Dacă înainte ai băut o bere
De frică ţi se udă pantalonii.

Şi când cobori, îţi tremură genunchii
Aşa că te târăşti în patru labe
Şi-ţi vine a urla din toţi rărunchii,
Dar te jenezi un pic de Sfinx şi Babe.

poezie de Octavian Cocoş (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

SINGUR CÂND EŞTI...

Te-ai întrebat, tu, oare
de ce iubirea doare?
Nu cred că ai simţit,
dorul mare, nesfârşit,
departe de cel iubit!
Ştii, tu, cum e sa fii
departe, să-ţi simţi inima
cum plezneşte în coarde,
sperând că mai există
a ta iubire şi nu a rămas
doar o simplă amintire?
Ştii tu cum e, când
trezindu-te în noapte,
să te simţi singur,
printre stele şi şoapte,
şi să-ţi doreşti o altă inimă
lângă tine să bată, nu să stai
de veghe, noapte de noapte?
Singur când eşti
îţi doreşti să scapi
de singurătate, să ai aripi,
să pleci oriunde, doar
să nu mai simţi apăsarea
tristeţii, în nopţile reci,
când cu un suflet drag,
ai vrea să le petreci,
Şi nu cred că ştii
cât este de greu să speri,
să tot speri, azi, mâine, mereu!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsneşte!

o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viaţa
dar prima dată o să-ţi rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima să simţi
toţi dumnezeii
dement de vii ai iubirii

sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă şi sunt
mereu prea departe de tine

doar oamenii tac cu obstinaţie
chiar din ambiţie
aşa
ca să îţi minimalizeze apropierea

iată motivul pentru care se vine
se simte
da se simte
şi nu se mai pleacă niciodată

tot ce pleacă nu pleacă din iubire
tot ce tace nu tace din inimă
de fapt dezertează silenţios
în utilitarisme nenoricite

da omule te-am învăţat
să gândeşti ca mine
te-am simţit că simţi ca mine
dar niciodată n-o să-ţi dea
nimeni puterea şi bucuria
să iubeşti ca mine

pentru că
mie viaţa mi-a rupt oasele
mie mi-a sfâşiat inima
şi eu sunt ultimul
din specia mea
de mattador dement iubit
de cel mai animalic dumnezeu

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crunta gravitaţie

Te duci la munte, totul e frumos,
Aer curat şi multă vegetaţie,
Dar când aluneci te întinzi pe jos,
Cine te trage? Crunta gravitaţie.

Mănânci prea mult şi burta ţi-a crescut,
Să scapi de ea, ajungi la operaţie.
De ce-ţi atârnă? Poate n-ai ştiut,
Dar acţionează crunta gravitaţie.

Te îmbeţi la bar când bei cu un amic,
Iar mersul ţi-e nesigur, ce senzaţie!
Genunchii nu te-ajută cu nimic
Cine-i înmoaie? Crunta gravitaţie.

Înveţi din greu, gândeşti şi calculezi,
Dar nu poţi rezolva o ecuaţie
Şi capul pe hârtie îl aşezi,
Cine te-ndoaie? Crunta gravitaţie.

Te plimbi cu barca seara pe un lac
Vâslind de zor, privind cu ostentaţie,
Când te răstorni în apă nu-i un fleac,
Cine te împinge? Crunta gravitaţie.

Eşti cu o doamnă şi îi spui cinstit,
Că simţi în trup o vasodilataţie,
Dar performanţa lasă de dorit,
Cine te-opreşte? Crunta gravitaţie.

Mă simt dator de-aceea să vă spun,
Făcând această dură afirmaţie -
Şi pot chiar mărturie să depun -
Duşmana noastră-i crunta gravitaţie.

poezie de Octavian Cocoş (19 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magicianul (Sonet Tarot)

Bâte şi spade, cupe şi monede,
Nimic nu îţi lipseşte, ai de toate
Şi chiar dacă în jur nimeni nu crede
Primeşti din Cer puteri nelimitate.
Voinţa ta rostită este lege
Poţi transforma cum vrei realitatea,
Iar mintea numai binele-l alege
Şi ai mereu de partea ta dreptatea.
Unii ar vrea să fie ca şi tine,
Dar neavând putere şi nici ştiinţă
Îşi urmăresc pornirile meschine
Minţind şi amăgind cu rea credinţă.

Când eşti puternic poţi să faci magie,
Dar când eşti slab, te-apuci de escrocherie.

poezie de Octavian Cocoş (13 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră
Pe care le-nţelege numai dorul.
Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poţi nici spune şi nici plânge
Să simţi inima mea ca pe a ta...

poezie de Savatie Bastovoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să câştigi este grozav, desigur, dar dacă chiar vrei să faci ceva în viaţă, atunci secretul este să înveţi să pierzi. Nimeni nu este de neînvins tot timpul. Dacă poţi să te ridici după cel mai zdrobitor eşec şi să mergi mai departe pentru a câştiga iar, vei ajunge campion într-o bună zi.

Wilma Rudolph în Wilma: Povestea Wilmei Rudolph
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografia

Ascunsă undeva, într-o cutie
Plină de praf de-atâta neumblare,
Stă cuminţică o fotografie
Pe care am iubit-o cel mai tare.

De multe ori am vrut s-o scot afară,
Să n-o mai las să zacă într-un vraf,
Dar zi de zi şi seară după seară,
M-am tot ferit să nu bag mâna-n praf.

Şi poate că în bezna din cutie
Culorile aprinse au pălit
Şi poza aceasta, atât de dragă mie,
Acum e ternă şi s-a zdrenţuit.

Dar chiar de n-o voi scoate niciodată
Să vadă iar lumina îmbietoare,
Ea va rămâne poza preferată,
Pe care am iubit-o cel mai tare.

poezie de Octavian Cocoş (15 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă l-ai vedea pe cel mic, aşa cum se vede el, şi l-ai accepta pe cel slab chiar şi pentru puţina lui putere, şi ai folosi obscuritatea aşa cum are ea puţină lumină, atunci n-ar merge totul bine? Asta se numeşte a te purta firesc.

citat din Lao Tse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare parte din frustrarea pe care o simţi pe drumul tău spiritual provine din faptul că nu poţi să trăieşti ceva ca experienţă şi să-1 şi studiezi în acelaşi timp. Dacă stai de-o parte şi observi, nu vei avea experienţa pe care o are cel care participă. Şi, dacă participi, nu vei avea experienţa pe care o are cel care observă.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Aşa cum zboară gândurile mele
Aşa cum trece luna printre stele
Şi-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Aşa cum simt suflarea ta pe faţă
Aşa cum mă dezmierzi de dimineaţă
Când chipul ţi-e senin.

Valurile aleargă
Aşa cum oamenii se plictisesc
Aşa cum într-o zi se pregătesc
Şi pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbeşte
Aşa cum ploaia cade într-un lac
Aşa cum grâul curge dintr-un sac
Şi viaţa se sfârşeşte.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avionul

Ai aripi de vultur şi-ţi place să zbori
Că-i vară sau iarnă te plimbi printre nori
Aproape ţi-e cerul albastru de sus
Iubeşti răsăritul, eşti trist la apus.

Eşti iute ca vântul cel veşnic grăbit
Sclipeşti ca un fulger din neguri ieşit
Şi ca o săgeată în aer te-nfigi
Alergi ca la curse când vrei să câştigi.

Ţi-e mare curajul să zbori în văzduh
Priveşti omenirea de parcă eşti duh
Şi munţii semeţi te salută voios,
Iar marea înspumată te-admiră de jos.

Dar oricât de mândru şi liber te crezi
Mai vine şi vremea să aterizezi,
Căci chiar dacă-n aer eşti plin de avânt
Când n-ai combustibil revii pe Pământ.

poezie de Octavian Cocoş (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!