Între floare și tine
Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii,
Scuturându-se în aripile vântului,
Atunci ai văzut un înger între floare și tine,
Mărturia că El este în toate: lumină și adevăr.
Iar tu ești trup din iubirea Lui,
Căci și pământul este clipă din clipa Lui.
poezie de Camelia Oprița din Iubirea este un ceas în care timpul nu există, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii, scuturându-se în aripile vântului, atunci ai văzut un înger între floare și tine, mărturia că El este în toate: lumină și adevăr. Iar tu ești trup din iubirea Lui, căci și pământul este clipă din clipa Lui.
Camelia Oprița în Iubirea este un ceas în care timpul nu există, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea începe cu tine și sfârșește cu Dumnezeu. Căci El te-a ridicat din labirinturi de pământ și te-a adus la aceast praznic minunat de soare.
Începând de aici, nimic nu mai e al tău, și nici ție nu-ți mai aparții.
Lasă-te cuprins de ceea ce vrei a fi în țesătura timpului. Numește-te echilibrul celuilalt ca să poți fi o parte din întreg, o parte din clipa lui.
Iubirea este un ceas în care timpul nu există, ea este aurul sufletului care se întrepătrunde în următoarele dimineți albastre cu graiul florilor.
Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii, scuturându-se în aripile vântului, atunci ai văzut un înger între floare și tine, mărturia că El este în toate: lumină și adevăr. Iar tu ești trup din iubirea Lui, căci și pământul este clipă din clipa Lui.
Camelia Oprița în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea - mărturia că EL este prezent în toate: în speranță, în iubire, în adevăr.
Camelia Oprița în Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea mărturia că EL este prezent în toate: în speranță, în iubire, în adevăr.
Camelia Oprița în Universul Iubirii (1 martie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
27
O floare de ață
în trei culori,
alta e de gheață
cu ochii de nori.
Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.
Alte-nfășurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.
Ceasul în cetate
bate ora, bate
este... și jumate,
Fete deocheate
(ursitoare toate)
învârt apa-n piuă...
Se făcu de ziuă.
Flori îngemănate,
îngerașe toate -
27.
Iată mă cuprind
și eu le răspund,
mă văzură toate
27
Floare-în-cetate.
camelia oprița
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa mea clipă...
Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la față,-
fir de risipă scurt ca o viață.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine țipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...
poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de măr
Ce este după verdele trăit
mai adevăr de adevăr
și curat ca florile de măr?
Nu este Dumnezeu?
De ce sunt vinovată eu
că-mi este dor de floare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare?
Recunosc
pasul meu contagios
de dor de viață,
de anotimp frumos.
Ce primăvară molipsitoare!
Mă uit cum se rostogolește în zare
și nu știe unde sunt...
Te-aș privi cu ochii în pământ
Adevăr de adevăr,
presus de florile de măr.
Tu ești răspuns, speranță și cântare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare...
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com (19 aprilie 2020)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ești pentru mine
(dedicație pentru Vica Iovan)
Vezi?! Poate pentru unii ești o floare,
Dar pentru mine ești și cer și câmp,
Mă umpli cu lumini strălucitoare
În sufletu-ți, când poposesc și plâng.
Când ești un "X" pentru acei din juru-ți
Ce nu te-au cunoscut cu-adevărat,
Ești pentru mine dragostea divină
Și lumea ei cea fără de păcat.
Acum, când universu-ți aparține,
Vica, nu pot decât să-ți mulțumesc.
De-aceea tu ești totul pentru mine,
De-aceea, ca pe-un înger te privesc.
Ți-aș oferi din timpul meu puțin,
M-aș face pute între zi și noapte...
Tu ești paharul de lumină plin
Și-mi ești clipă de clipă, mai aproape.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșită copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt moneda convertibilă a oricărui vis.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa De Iasomie
Florile de păpădii
Își făcură pălării
Din mătăsuri albe, șic,
Și din fir de borangic.
Una-i dulce ca o rază
Și adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.
Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezește păpădia
Cu un fluture albastru
Și tăcut ca un sihastru.
Și acesta o mângâie
Cu mânuțe și călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.
Îi e dat acum să fie
Prințesa De Iasomie
Sub o tufa naltă, albă
Unde soarele-o desmiardă.
Mai târziu, la asfințit,
O furnică a-ndrăznit
Și-și făcu culcușul moale
În inima de petale.
Nu vă spun ce a visat,
Dar furnica e-mpărat
Cu coroană aurie
Și pietre de iasomie.
Păpădie, iasomie,
Vreți să-mi spuneți ceva mie?
Care-i zână, care-i stea,
Ca să scriu povestea așa.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița
poezie de Camelia Oprița din Cartea pentru Copii Povești din Călimară, Revista Constelații Diamantine nr. 8 (120) August 2020 (27 noiembrie 2002)
Adăugat de Vlad Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Douăzeci și șapte
O floare de ață
în trei culori,
alta e de gheață
cu ochii de nori.
Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.
Alte-nfășurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.
Ceasul în cetate
bate ora, bate
este... și jumate,
Fete deocheate
(ursitoare toate)
învârt apa-n piuă...
Se făcu de ziuă.
Flori îngemănate,
îngerașe toate -
27.
Iată mă cuprind
și eu le răspund,
mă văzură toate
27
Floare-în-cetate.
poezie de Camelia Oprița din Literatură pentru copii, Condeiul de Aur (noiembrie 1999), traducere de Ioan Tudor Tudoran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prispa privirilor tale
numai
o dată nu m-ai
înțeles
când
o floare
îmi era clipa
țesută pe aripile vântului
s-ar fi zis
că
drumul acesta dintre
mine
și tine
e
doar un zâmbet
când
o floare-nflorită fiecare pas ne era
pe
prispa
privirilor tale
culeasă de
pe degetele vântului
30-12-2021 M
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu vine la El decât prin lumină, rugăciune și smerenie, căci Lumină este El și loc sub soare este pentru viață.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești simplu Tu
Nu am nevoie de cuvinte
Îmi iesi în calea mea mereu
De nu te văd mi-apari în minte
Esti simplu Tu si cu egoul meu
Atunci când mâna mi-ai întins
Mi-e dor să zbor din nou în infinit
Aripa iubirii larg mi-am descis
Iar visul niciodată nu-i sfârsit
Atingem cerul cel misterios
Luna alba stă să ne vegheze
Ani adunați de ceasul prețios
Căldura ei mâinile să le sudeze
Ating un colt de geam din cer
Totul se transformă in iubire
Asez aripile de înger în cuier
Te văd cum vii tăcut la mine
Primim iubire pură necondiționată
Iti plâng pe umăr si sunt fericită
Căci iubirea mereu e onorată
Atunci când ea este împărtăsită
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câtă vreme ai bani, nu ai nevoie de lume: lumea are nevoie de tine. Dar în lumea asta sunt și oameni care nu se măsoară cu bani. Ei reprezintă adevărata lume de care ai nevoie atunci când ți se clatină pământul de sub picioare.
camelia oprița
Camelia Oprița în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria asta e un fluture...
Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegași în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.
Copilăria asta e un fluture
urcat în fulgerul tânăr,
amestec de primăvară și lumină între flori.
A fi copil e înger la ureche.
Atunci ce rost mai are orizontul
sau râul cu un singur mal?
Că s-a întâmplat să-mi văd aripile în oglinda apelor.
Am trecut de toamna cu buzele de mere roșii,
Jumătate floare, jumătate grăunte de rouă,
plutesc în armura soarelui.
Se-ntâmplă, că s-a întâmplat să mă fac fluture
de la inimă în jos,
hoinăresc deasupra râului de păpădie
căutându-mi încălțările
pe care le avusesem legate c-un fir de nea.
poezie de Camelia Oprița (30 august 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adeseori oamenii s-au întrebat cel puțin o dată în viață "ce este iubirea"... Nu mai simți gustul niciuneia dintre plăceri, în afară celei care arde în tine, o clipă cât eternitatea.
Camelia Oprița în Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târzie lacrimă, iubirea...
Am fost copila de la țară,
Veneau necazuri și treceau ușor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.
Ne sunt părinții aproape morți
De griji și de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toți
Și glasul vântului se ascute.
Ce singur ești când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru și e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.
Când l-am văzut din nou pe tata,
Își ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ții, copilă, drumul drept.
La crucea lui încerc să mă adun,
Trăiesc în lacrimi amintirea:
Rămân, tăicuță, mai rămân,
Târzie lacrimă, iubirea.
poezie de Camelia Oprița (11 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târzie lacrimă, iubirea
Am fost copila de la țară,
Veneau necazuri și treceau ușor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.
Ne sunt părinții aproape morți
De griji și de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toți
Și glasul vântului se ascute.
Ce singur ești când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru și e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.
Când l-am văzut din nou pe tata
Își ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ții, copilă, drumul drept.
La crucea lui încerc să mă adun,
Trăiesc în lacrimi amintirea:
Rămân, tăicuță, mai rămân,
Târzie lacrimă, iubirea.
poezie de Camelia Oprița din revista Acolada, nr. 2 feb. 2022, Revista lunară de literatură și artă a USR
Adăugat de Micheline Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!