Sonetul 1

Când omul va distruge poezia,
Când nu va şti să mai admire-o floare,
Când va uita ce este bucuria
Trăind anost printre calculatoare.
Când trupul lui vigoarea şi-o va pierde
Necunoscând plăcerea senzuală,
Când va uita de pajiştea cea verde,
Tânjind doar după lumea virtuală.
Când totul va fi goană după ştiinţă
Şi luată-n râs va fi teologia,
Când omul va uita de-a lui fiinţă,
Iubind fierbinte doar tehnologia,

Atunci eu sper să fiu în altă lume,
Să beau, să cânt şi să mă ţin de glume.

poezie de Octavian Cocoş (30 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă uita

Nu mai e mult şi o să pleci de tot,
Căci asta nu mai este lumea ta
Şi-o să sădesc pe-al tău mormânt, socot,
O floare-albastră de nu-mă-uita.

Şi când de tine o să-mi fie dor
La capul tău eu în genunchi voi sta
Privind tăcut, cu sufletul uşor,
La floarea-albastră de nu-mă-uita.

Iar când se va usca, n-o să disper,
Ştiind c-o floare nu va rezista,
Dar sunt convins c-acolo sus, în cer,
Tu niciodată nu mă vei uita.

poezie de Octavian Cocoş (29 mai 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutul cocenilor...

Şi omul întunecă! Nu numai ziua...
El întunecă când cântă cocoşii inimii.
Când stau atârnate păcatele lui ca nişte lilieci
pe pereţii inimii lui.
Atunci întunecă omul
Când pierde tot şi se regăseşte pe sine
pe ziuă
când toată lumea îl vede pierdut.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericita...

să stai aşa
numai aşa
uşoară şi grea
uşoară şi grea
ca fulgul de nea
ca raza din stea
să stai aşa
numai aşa

şi nu uita
şi nu mă uita
şi nu mai fi rea
şi nu mai fi rea
ca liniştea
ca pacostea
şi nu uita
şi nu mă uita

când vei pleca
când vei pleca
în urma mea
în urma mea
nu vei striga
doar voi ofta
şi când vei pleca
şi când vei uita...

poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta poeziei

Haide şi nu te mai uita,
nu te mai uita decât când cade,
când cade îngerul, atâta.
Haide, nu te mai uita tu în jos!
Uită-te la el, uită-te la el,
îngerul căzând, iar nu la balta de sânge
cea de la sfârşitul zborului.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi chiar dacă te mai iubesc...

Acum când plec definitiv,
Am înţeles că niciodată
N-ai fost al meu decât fictiv,
Şi voi uita povestea toată.

Regretu'-mi pare azi anost,
Sunt ca un bulgăr de zăpadă,
Iar lacrimile nu-şi au rost
Când tu jucai doar o şaradă.

Te voi uita prin nori de fum
Şi printre frunze-ngălbenite
Mi-e sufletul un hău de scrum,
Iar gândurile-s obosite.

Şi nu-nţeleg de ce ţi-am pus
În palmă inima s-o strîngi,
Când am ştiut dar nu ţi-am spus
Că într-o zi ai să mi-o frângi.

Şi chiar dacă te mai iubesc,
De-acum voi fi doar o tăcere,
Dar am să-nvăţ iar să zâmbesc
Pentru că toate-s efemere...

poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Când ţi se pare atât de greu,
S-asculţi cum lumea te bârfesşe
Atunci, ascultă sfatul meu... Zâmbeşte!

Şi când cel ce-l iubeşti curat
Nepăsător te părăseşte,
Nu te uita ca e-ngâmfat... Zâmbesşe!

Păstrează-mă în ochii tăi
Să fiu mereu cu tine.
Azi te iubesc mai mult ca ieri
Şi mai puţin ca mâine.
Şi dacă totuşi mă iubeşti
Păstrează-mi amintirea,
Şi nu uita că într-o zi
Ţi-am dăruït IUBIREA!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă aşa cum sunt

Nu te uita că sunt săracă,
nu mă-ntreba ce m-a durut!
Am stat pe-aici, fără să-mi placă,
să rostuiesc timpul pierdut.

Nu te uita că nu am haine
de firmă sau de museline!
Am doar un garderobe de taine
şi mângâieri ce ştiu s-aline!

Nu te uita că nu-s frumoasă,
podoabe-am anii strânşi la tâmple!
IUBIREA mea-i contagioasă
şi-o să-ţi doreşti să ţi se-ntâmple.

Nu te uita că sunt tăcută,
când mă-ntrebi despre viaţa mea!
Nu prea ştiu să mă fac plăcută,
dar ştiu că nu mă vei uita!

Nu te gândi că vreau, vreodată,
mai multe decât îmi poţi da!
Am o simţire demodată,
vreau doar să-mi dai IUBIREA ta!

Nu te uita că sunt prea bună,
când oamenii cu pietre-aruncă!
Dacă în suflet mi-e furtună,
află că mă preschimb în stâncă!

Dacă te uiţi... poate greşeşti...
"Şi-ai să mă uiţi, că şi uitarea
e scrisă-n legile-omeneşti"!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate să-şi realizeze esenţa doar atunci când o realizează obiectual, adică atunci când prin "forţele sale esenţiale" produce o lume exterioară, materială, obiectuală, în crearea căreia el există cu adevărat. Crearea practică a unei lumi de obiecte, prelucrarea naturii neorganice este autoafirmarea omului ca fiinţă generică conştientă. În această activitate omul se manifestă conform genului său, ca fiinţă umană, spre deosebire de plante, animale şi lumea anorganică.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sărutul nu-l uita

Poţi uita primul sărut sau primii fluturi în stomac,
Poţi uita poala măicuţei cu-al său parfum ambroziac,
Poţi uita prima rafală când vântul te-a doborât
Sau durerea sufletească ce în neant te-a coborât.

Uită răutăţi de om abătute peste tine,
Spre iertare-i primul pas ce doar ţie îţi aparţine.
Uită noaptea fără stele când dorul te sfârteca
Şi-acel timp necruţător ce viitoru-ţi amaneta.

Poţi uita îmbrăţişarea ce ţi-am dat în zori de zi,
Ori dorinţele murite sub acele grele lespezi,
Poţi uita sau pierde-n hău filele din cartea vieţii,
Doar surâsul nu-l uita, e Craiul Nou al Dimineţii...

E Luceafărul de zi ce deschide o fereastră,
Unde tronează iubirea pe o aripă albastră...
Surâsu-i cheia de aur ce deschide inima,
Schimbă clipa în bucurie, linişteşte patima.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când nu prezenţa ci absenţa
durerii te va surprinde,
vei înţelege cu adevărat esenţa
vieţii ce te cuprinde.

Când ultimul vis ţi se va usca
şi nu vei mai avea puteri,
să ai curajul de-a lupta,
atunci vei învăţa să speri.

Când şi speranţa îţi va pierii
şi vei uita ce e uimirea,
dar prin lacrimi vei zâmbi
atunci înveţi ce e fericirea.

Când nimic nu se mai schimbă
şi crezi că ai învăţat tot,
vine destinul şi te plimbă
şi te ameţeşte până uiţi tot.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (octombrie 2017)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă uita

Nu mă uita,
O micuţă şi veselă floare,
Disperarea în glas o are,
Nu mă uita, nu mă uita,
Că şi eu fac parte din viaţa ta.

Nu mă uita,
Floare fragedă şi albăstrea
Ai intrat tiptil şi-n în viaţa mea
Azi, te invoc smerită
Ca de dor inima-mi este cucerită.

Nu mă iuta,
Nu fii tristă dragă floare,
Amintirile rămân vii
Ce-ai iubit şi ai păstrat,
Într-un colţ de suflet drag.

Nu mă uita,
Iubită floare albăstrea,
Ce a fost, a fost şi a trecut
Dar amintirea-i vie şi nu s-a pierdut.
Nu mă uita, nu mă uita
Tristetea parcă o ai a invoca.

poezie de Georgeta Ganea (9 iulie 2024)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea uneori e imperfectă

Copii fiind, cu doruri şi ambiţii,
Când soarele în ochi ni se reflectă,
Nu înţelegem când ne spun părinţii:
Iubirea uneori e imperfectă.

Şi creştem mari şi ne găsim pereche
Şi doar părerea noastră e corectă,
Aşa că vom uita de vorba veche:
Iubirea uneori e imperfectă.

Dar vine-o zi, aşa din întâmplare,
Neaşteptată, tristă şi abjectă,
Când singuri ne dăm seama cu stupoare:
Iubirea uneori e imperfectă.

Şi-am vrea copiii noştri să-nţeleagă,
Să aibă mintea clară, circumspectă,
Că oriunde-ar pleca în lumea largă,
Iubirea uneori e imperfectă.

poezie de Octavian Cocoş (25 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat îndrăgostit va uita de agenda lui personală atunci când ai nevoie de ajutorul lui.

Florentina Dinu în revista Elle (februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când puterea conduce omul către aroganţă, poezia îi aminteşte limitele sale. Atunci când puterea îngustează opţiunile omului, poezia îi aduce aminte de bogăţia şi diversitatea existenţei. Atunci când puterea corupe, poezia purifică.

citat clasic din John F. Kennedy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul rău

Nu mă ţin acum de glume,
De când este lumea lume,
Omul rău şi-n zile bune
E tot rău şi rău rămâne.

epigramă de George Budoi din Răul şi răutatea (28 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

(cugetare versificată)
"Ce capodoperă este omul
... Frumuseţea lumii!"
Shakespeare

Dă-ţi seama omule ce eşti,
Ca visul unei umbre pământeşti.
Ca pâinea caldă omul este
Dacă e bun şi locul îl sfinţeşte.

Ca o vioară-n lume omu-i dat
Şi merge când e încordat.
Când coardele viorii i-au căzut
Rămâne ca vioara-lemn tăcut. -

Şi ca un ghem de aţă omu-i dat,
Un ghem sunt clipele aici de stat
Ghem încâlcit ce trebuie descurcat,
Şi nu toţi să-l desfacă au apucat.

Şi-i dat mult lumea a nu privi;
Privind-o mult, n-o poate suferi
Şi omu-i bun atât cât e sărac
În bogăţii altfel oameni se fac.

Doreşti să şti caracterul în el pus,
Pune-l să stea un rang mai sus,
Şi vei vedea ce ascunde-n trup,
Căci deseori om pentru om e lup.

Pomul după roade îl cunoşti
Oameni după fapte buni sau proşti
Metalul după sunet poţi a şti
Şi omul când începe a vorbi.

El înfloreşte ca floarea în câmpie,
Sfârşitul zilelor însă nu-şi ştie
Zilele lui ca iarba-şi au tăiat,
Pe urmă oricare ai fi-tot eşti uitat. -

Cu ce se poate om să se mândrească
Atunci când viaţa este ca o iască?
Un trecător nu se poate mândrii cu avere,
Omul se poate; viaţa e trudă şi durere.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun bărbat

Cel mai bun bărbat din lume
Nu e prinţul din poveşti,
Nu e cel ce-ţi spune glume
Şi te face să zâmbeşti.

Nu e cel ce te iubeşte
Şi te-alină când ţi-e greu,
Ce cu drag te ocroteşte
Şi alături ţi-e mereu.

Nu este acela care
E nădejdea ta dintâi,
Când ceva cumplit te doare
El îţi stă la căpătâi.

Cel mai bun bărbat, nu-i şagă,
Este omul blând in veci,
Care poate să-nţeleagă
Când îi spui că vrei să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre tine...

În braţele tale să mă ascund,
Când plouă cu oftaturi...
Gândurile tale să le pătrund
Celulelor mele prin straturi.

În inima ta, să rămân sigilată,
Pe vremuri când nu ne vedem...
Şi-n pieptul tău iubirea să bată
În clipe când nu ne avem.

Spre tine să zbor ca o briză senină,
Când totul în jur rugineşte...
Să mă cuprinzi în luna cea plină,
În nopţile când ea mă umbreşte.

De ai putea să mă simţi chiar acum,
Cuvintele ar fi un deşert...
Şi nici imagini din al nostru album
N-ar mai servi ca desert.

Ne săturăm doar privind cu iubire,
Ne săturăm doar iubind...
Doar o atingere, nu-i împlinire,
Iubeşte simţind şi trăind...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când omul va putea vorbi de amăgiri ca de realităţi, atunci el va fi mântuit. Când totul îi va fi egal de esenţial şi el va fi egal totului, atunci nu va mai înţelege mitul lui Prometeu.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu eşti tu, iubita mea...

Un suflet vine în astă lume
O părăseşte fără a spune când şi unde
Provine dintr-un infinit imaterial
Şi merge-ntr-altul ce pare ireal

Am crede că ne aparţine
De când ne naştem, până dispărem
E doar o simplă închipuire
Dar continuăm să tot sperăm

Sufletul ce îl primim în dar
Este al nostru, cu titlu temporar
În ziua când închidem a vieţii meditaţie
El va pleca, într-o cu totul altă destinaţie

Să nu uităm de el în astă viaţă
Va fi în lumea care vine doar o prefaţă
Să nu îi dăm motive de îndoială
Să nu-l lăsăm nicicând să moară

În zborul lui spre alte zări
Noi suntem simpli pasageri
Nu căutaţi să-l deturnaţi
Încrederea în sine să i-o luaţi. 
Vine o zi când vom pleca cum am venit
Fără nimic din tot ce am primit
Ce ai putea să iei din astă viaţă
De mergi prin câmpuri verzi cu soarele în faţă

Atunci eşti fericit cu adevărat
Şi chiar de mai avem de aşteptat
Un singur lucru eu te rog, nu mă uita
Sufletul meu eşti tu, iubita mea

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!