Compliment nevinovat
Vai, iubito, nu ești grasă!
De câte ori să-ți mai spun?!
Prin inel pari a fi trasă,
Chiar inelul lui Saturn!
epigramă de Valentina Ruică (2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Punct de vedere
"Trupu acesta subțirel
Pare tras ca prin inel"!
Mormăi un taciturn:
- Prin inelul lui Saturn.
epigramă de Gheorghe Penciu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ala (continuă să citească): Cu trupul ei tras ca prin inel...
Lady Robinson (privindu-și inelul de pe deget): Stupidă expresie! Încerc să-mi imaginez o femeie trasă printr-un inel. Ori n-are sâni deloc, ori are fundul plat!
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Bună seara, iubito!
Bună seara, iubito!
Am trecut să-ți spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ți spun că-mi ești noapte,
Sau că somnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te știu în mine.
Bună seara, iubito!
Mă primești în iatac?
Îți promit nopți de vis,
Tu mă rogi ca să tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu ești fată cuminte,
Eu de soață te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar și mâine mai sunt,
Același rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îți cară din stele,
Constelații nestinse,
Să-ți speli pașii cu ele.
Bună seara, iubito!
Mă lasă să plec,
Înainte să vin,
Prin tine să trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naștem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar știi,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Și nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!
poezie de Mihail Coandă (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vreme ce mulțimea se adună în jurul celui ce vorbește, eu îi acord atenția celui ce tace adânc. Sunt de cealaltă parte a baricadei și acolo vreau să rămân. Ascult tăceri, nu vorbe. Vorbele spun multe, tăcerile spun mult...
Valentina Ruică în Cogito, ergo sum!, 2 (2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că deranjează sau nu, am să o spun mereu: "Te disprețuiesc doar cei mai slabi decât tine, cei puternici n-au timp de așa ceva".
Nu recurge la pedepse, nu-i apostrofa, amenința ori huidui. Lasă fustrarea să se ocupe de ei. O face cel mai bine.
Valentina Ruică în De prin viață adunate, 1 (2021)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iartă-mă, iubito
Un gând fugar prin marmura cea rece,
Își face loc, cu teamă, spre tine astăzi trece.
O pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
Și văd obscur, lumina cea stinsă în apus.
O floare răsărită din pură întâmplare
In minte imi aduce lumina-ți sclipitoare!
În candela ce arde la cruce căpătâi,
De dincolo de moarte tu îmi șoptești... rămâi.
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut,
În viața fără moarte și fără început...
Ți-e mâna înghețată și-ncremenită pari,
Nu te speria Iubito, nu e nici Iad, nici Rai.
E altă existență a spiritului viu,
Ce e transmis prin veacuri de Tatăl către Fiu.
Dar nu-nțelegi, că nimeni nu poate înțelege
Ce a creat Divinul prin propria lui lege.
De dincolo de moarte, îți spun că te iubesc
Și te privesc adesea din-naltul cel ceresc.
Tu, iartă-mă Iubito... știu, ai crezut în noi,
Dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iartă-mă, iubito
un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus
o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai
e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege
de dincolo de moarte îți spun că te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă-mă, iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iartă-mă, iubito
un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus
o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai
e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege
de dincolo de moarte îți spun că te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă-mă iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoară fericire
Domnișoară fericire
Ești aievea? Dă-mi de stire!
Vreau să-ți fac un compliment,
cât sunt încă conștient.
Te văd rar și-mi pari cam tristă.
Am să-ți spun c-ai fost absentă,
deși esti cea mai dorită,
dintre toate câte sunt
zâne dulci pe-acest pământ.
Ești frumoasă și râvnită,
de dispari în nemurire,
sau apari fără de știre.
Domnișoară fericire,
ești o clipă-n infinit,
cu parfum și amăgire,
De mă vezi, să-mi dai de știre!
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când lugubrul intră-n scenă
Și dispare fantezia,
Adicția mea eternă
Va rămâne poezia!
catren de Valentina Ruică (19 decembrie 2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ne priveam în ochi, cuminți,
Mi-aș fi dorit să fi simțit
Că tot ce faci este să minți,
Iar eu fac numai să mă mint...
Valentina Ruică în Însemnări personale (15 decembrie 2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Cum frunzele pe uliță foșnesc,
Când tu îmi ceri un gram de fericire
Eu reușesc cu toamna să-ți vorbesc.
Iubește-mă cum n-ai iubit vreodată
Că numai tu ești dorul meu nebun,
Cea mai strălucitoare nestemată
Răspuns la toate câte nu se spun.
Ascunde-mă în ochi tăi o noapte
Vreau să renasc cu visele în zori,
Și să ascult iubito printre șoapte
Cum spui că mă iubești și mă adori.
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Pe frunzele ce-n dansul lor plutesc,
Tu să-mi citești iubito în privire
Că doar să-mi fii aproape îmi doresc...
poezie de Nicolae Panait
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inel de vise
Iubito, hai întinde mâna către mine,
Căci astăzi vreau sa-ți dăruiesc...
O viață nouă, speranță-n viitor.
Să-ți pun pe deget un inel
Încununat cu nestemate visuri!
În el se oglindește toată seva dragostei
Care mi-a dat curajul
De a-ți spune cât te iubesc
Și cât îmi ești de dragă.
E dragostea ce face să-nflorească
Noian de flori în primăvară.
Prin el eu vreau să întorc timpul
Să-mi amintesc sărutul tău
Dulce ca fagurele stupului.
Visând mereu la ziua asta mare
Când tu îmi vei permite,
Să-ți dăruiesc aceasta zală
Ruptă dintr-un lanț de legăminte.
Care pe mâna ta înmugurește,
În flori de iubire, din lumea de sus,
Prinzând culoare o speranță,
Ce zace în mine de ani, si ani, din apus...
Când tu cu vocea mi-ai dat viață
Și cu iubirea întrupată-n floare
Ți-am pregătit în suflet, acest inel.
Acceptă azi și hai să transformăm,
Aceasta zi în sărbătoare,
Iubito, întinde mana către mine!
Să-nmugurim îcă odată
În lumea asta-ntunecată!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tulburare a dimineții
într-o zi mi s-a părut că erai tu,
așteptându-mă,
nu am înnebunit,
chiar dacă îmi par albastre câmpiile câteodată,
eu te văd prin toate mirajele pătrate ale
orașului,
prin fiecare tulburare a dimineții,
da, cred că erai tu,
nu pot să mă înșel,
chiar dacă nu mai știu cu siguranță
când e postul Paștilor
sau când e sâmbăta morților,
aș putea să-ți spun cu măiestrie
când e Lună nouă în martie,
aș putea să-ți spun câte păduri mai au copacii
rupți de singurătate,
câte păsări călătoare
rătăcesc pe copci de gheață,
ți-aș putea spune câte țigle mi-au mai rămas
pe casă,
nu,
nu am înnebunit,
doar că uneori câmpiile devin albastre,
așteptându-te.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am văzut pe mine însumi
M-am văzut
ca pe un inel de os
în șuvoiul limpede
al tuturor lucrurilor
și am jurat
să le fiu întotdeauna deschis
astfel ca ele
să poată curge prin el
și atunci am auzit
"inel de os" unde
inelul este ceea ce
face un clopot.
poezie de Lew Welch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gandalf: Timp de șaizeci de ani Inelul a rămas în liniște la Bilbo Baggins, prelungindu-i viața, amânând semnele bătrâneții. Dar s-a terminat, Frodo. Răul prinde puteri în Mordor. Inelul s-a trezit la viață. A auzit chemarea stăpânului său.
Frodo: Dar el a fost învins. Sauron a fost distrus.
Gandalf: Nu, Frodo. Spiritul lui Sauron a dăinuit. Viața lui este legată de inel, iar Inelul a supraviețuit. Sauron s-a întors. Orcii lui s-au înmulțit. Fortăreața lui de la Barad-Dur a fost reconstruită în ținutul Mordor. Sauron mai are nevoie doar de Inel pentru a aduce din nou întunericul peste aceste ținuturi. Îl caută, iar toate gândurile lui sunt îndreptate spre el. Inelul tânjește să se întoarcă acasă, în mâinile stăpânului său. Lordul Întunericului și Inelul sunt unul și același. Frodo, el nu trebuie să-l găsească.
replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăția inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul vieții, fie este zdruncinător de suportat prin ceea ce este, fie zdruncinător de suportat prin ceea ce nu este. Din păcate, misterioasa cale prin tunel este prevăzută cu o tonetă în care se tipăresc bilete doar "dus". Viața nu are memorie și-și uită drumul înapoi. Trăiește-o cât mai frumos, acum, aflată în plin progres.
Valentina Ruică
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce inima mea nu a înțeles niciodată este că noaptea a fost făcută pentru a dormi și a te odihni, nu pentru a-ți aminti și a te întrista.
Valentina Ruică în Însemnări personale (21 decembrie 2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Homo inutilus"
Brânză bună mai sunt unii,
Nu-i împute nici zăduful,
Numai mie mama-mi spune
Că nu fac nici cât burduful...
epigramă de Valentina Ruică (2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor & dor
am chemat trecutul să privească viitorul
în palmă,
palma dorului în țipătul zărilor
de o viață te caut
prin lume, prin vremuri uitate
mă lovesc de gânduri
cad, mă ridic, mă trezesc
port pe deget inelul iubirii eterne
din noi, dintre noi
simt în vene ziua de azi
iubito, să vii
să mă aștepți în poartă
să ating gingașele coapse
coapse albe și pure
înmuiate în zori de primăvară
trec cascade de doruri
în zbor lung, visător
nu te-am uitat nici-o clipă, femeie
ești vis, ești inima sufletului meu
în mâini duc iubire
așteptă-mă iubito la poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!