La derdeluş

E zăpadă mare afară
Vin şi eu acuş-acuş
Trăgând sania de sfoară
Să mă dau pe derdeluş.

Mă aşez frumos pe burtă
Şi-mi fac vânt pe pantă-n jos
Coborârea mă încântă,
Că din fire-s curajos.

Şi zbor iute ca săgeata
Plin de zel mă năpustesc
Mai frânez uşor cu gheata
Să nu mă rostogolesc.

Sunt şi alţi copii ca mine,
Mai timizi, mai curajoşi,
Unii chiar şi cu patine,
Toţi extrem de zgomotoşi.

E atâta desfătare
Pe frumosul derdeluş,
Încât nu e de mirare
Că toţi vin la săniuş.

poezie de Octavian Cocoş (17 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este bine să-ţi faci iarna sanie şi vara car?

Eşte anotimpul rece, este ger, pe cer sunt nori
Stau să văd cine mai trece, geamul are... "flori";
Trece parcă o căruţă, nu o văd prea bine:
Este-o sanie, drăguţă, dar nu văd şi cine...

Ba, acum, văd desluşit, sania-i trasă de cai
Iar acum, s-a-nzepezit, şi copiii fac, alai;
- Nene, nene, te-ajutăm... sania s-a-nţepenit
Eu zic ajutor să-ţi dăm, toată noapte-a geruit?

Ies şi eu iute afară, sunt copil, sunt curios
Acum gerul mă omoară, zăpadă multă-i pe jos;
Râd copiii, se distrează, caii tare se zmucesc
Neaua scârţâie, cedează, şi copiii... se feresc.

Acum, sania, goneşte, abia dac-o mai vedem:
Sania, parcă pluteşte, şi veseli copii suntem;
- Ai ieşit şi tu afară, vino ca să ne jucăm!
Tu n-ai mai ieşit de-aseară, şi pe derdeluş ne dăm.

- Iarna asta e geroasă, mai-'nainte m-am sculat
Fac curat puţin prin casă, şi când gros m-am îmbrăcat,
Am să vin şi eu la joacă, îmi iau sania ce-a nouă
Care zic, c-o să vă placă, şi v-o dăruiesc şi vouă!

- Iute, te rugăm să vii, vrem sania să-ţi vedem!
Săniuş avem să ştii, copii mulţi suntem;
Am văzut noi astă vară, tatăl tău ceva făcea
Nu prea ţi-o vedem pe-afară, este îngropată-n nea?

- Ies imediat copii, şi sania îmi vedeţi:
Este faină, să te ţii, nu trebuie să-mpingeţi,
Sania mi-e fermecată, singură fuge la vale
Iar când este răsturnată, voi, să vă feriţi din cale!

- Vai, ce sanie frumoasă, suie-te... să te-mpingem!
Astăzi nu venim acasă, fericiţi tare suntem;
Râdem şi ne-nveselim, pârtia îi pregătită
Avem sanie, fugim, zăpada, îi tăvălită.

*

Copil am fost, şi-mi amintesc, de sania din lemn făcută
Aş vrea copil, să mai trăiesc: de două ori şi-osută!
Rămasă este amintire, şi pentru că... trăiesc
Iau virtuala mea gândire, frumos, s-o viersuiesc.

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (20 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La săniuş

Răzvan, Ghiţă şi Andrei
Şi-ncă mulţi amici cu ei,
Cu căciulă şi mănuşi
Au plecat la săniuş.

Zarvă mare e în deal,
Vin cu săniile val.

Prichindeii-s bucuroşi
Vor să fie fioroşi:

Vin cu săniile la vale,
Nu le stă nimic în cale.

Cântă, strigă şi, râzând
Fac şi gerul mult mai blând.

Soarele şi el străluce
Făcând viaţa lor mai dulce.

Bucuria e în toi,
Vin la vale, vin puhoi.

Într-un tren din săniuţe
Vin făcând toţi din mânuţe.

În zăpadă au intrat,
Trenul lor s-a răsturnat.

Unu-şi caută căciula,
Altul, ţipă-n gura mare;

Unul pe doctorul face,
Pe toţi vrea ca să-i împace:

Le dă mâna, îi ajută,
De zăpadă-i scutură.

Dacă s-au lovit 'i-ntreabă,
Şi-i îndeamnă iar la treabă.

Sus în deal trenul se leagă
Ei cu săniile-aleargă.

Bucuroşi, nimic nu zic
Nu s-a-ntâmplat nimic.

Când apune soarele,
Nu-i mai ţin picioarele.

Întunericul se lasă,
Obosiţi se duc acasă.

Îşi promit că mâine iară
Vor veni la sănioară.

Dacă soare iar va fi,
Bucuroşi s-or întâlni.

poezie pentru copii de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocel

Gerul alburiu se lasă
Şi afară-i numai ceaţă.
Iar copiii bucuroşi
Cer zăpadă, sunt voioşi,
Să iasă la săniuş,
Să se dea pe derdeluş.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin colindătorii

Un altfel de Crăciun
Şi plin de aşteptări
Stă cuibărit de-acum,
Acolo-n depărtări...
Zăpadă nu mai e,
Iar vântul suflă lin,
Însă ce frig îmi e...
Colindatorii vin...
Ei vin cu stele-n piept
Şi soarele-n priviri,
Cred că de mult i-aştept,
Nu, nu sunt năluciri...
Se-aşază-n poartă, cântă
Frumosul lor colind,
Auzul îmi încântă
Şi de miraj mă prind...
Cu braţele-ncordate
Şi de speranţă, pline,
De dor, de libertate,
De adevăr, de mine...
Da, vin colindătorii,
Cu soarele pe cer,
Se trag deoparte norii,
Să picure un ler!
Şi picură întruna,
Un ler, sau doi, sau trei,
Iar eu îi prind cu mâna
Şi mă-nfăşor în ei!
De va rămâne unul
Care nu vrea să cadă,
Acela-i chiar Craciunul
Ce vine cu zăpadă!
Neaşteptat, va ninge,
Ne va albi cu ler,
Pe frunte ne-o atinge
Şi cu un pic de ger!
Da, vin colindătorii,
Isus vine şi el,
De sus, în timp ce norii,
Se scutură niţel!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul meu

Fiecare om din lume
A primit un dar anume
Unii ştiu să construiască,
Alţii să tămăduiască,
Unii pot să are glia,
Alţii-s cu negustoria...

De-aia mă gândesc mereu
C-am şi eu un dar al meu
Să fac tinerii să-nveţe
Să le dau bune poveţe
Să-i ajut să înflorească
Şi toţi să mă depăşească.

Însă mă simt norocos
Că mai am un dar frumos
Mi s-a dat un suflet mare
Luminos precum un soare,
De aceea, pot să sper
C-o să am un loc în cer.

poezie de Octavian Cocoş (20 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc

Mă plimb prin zăpadă
Şi-mi amintesc de vremurile de odinioară,
Când aveam derdeluş în ogradă
Şi alunecam cu sania a nu ştiu câta oară.

Era spectaculos de frumos
Să te baţi cu bulgări de zăpadă
Şi apoi ne făceam albi ca un moş,
Iar mama, aşa nu voia să ne vadă.

Eram sănătoşi fără prea multe boli
Eram liniştiţi şi fără mult stres,
Dar azi viaţa noastră ne-o răscoli,
Cei care aşa vor, sau au un interes.

poezie de Eugenia Calancea (25 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săniuş. Alunecuş pe derdeluş.

David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie rece, trist cu frunze ruginii şi uscate lasă loc lui decembrie cu miros de cozonac, cetină de brad şi copii bucuroşi cu sania pe derdeluş.

Lucian Haşa (26 noiembrie 2022)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai rău vin

La Chişinău în cramă când am fost,
M-am afumat cu toţi intruşii
Şi toţi spuneau că nu e vin mai prost
Decât vin ruşii.

calambur epigramatic de Adi Sfinteş
Adăugat de Adi Sfinteş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatrosul rănit

aş vrea să zbor dar nu mai pot,
mi s-a frânt aripa în două,
aş da pe ea avutul tot,
de mai mi-ar creşte alta nouă.

pribeag pe un catarg străin,
privesc azurul cum s-a-nchis
şi cum din zborul meu senin
n-a mai rămas decât un vis.

dau iar să zbor, dar e-n zadar,
mă doare aripa cea ruptă,
zăresc în depărtări un far,
cu o lumina ne-ntreruptă.

odată când puteam să zbor,
eram aici un paznic bun,
mă luau matrozii toţi la zor,
făcându-ma că sunt nebun.

acum se uită după mine
si toţi îmi căinează soarta,
gândesc cu toţi c-ar fi mai bine,
dac-ar veni mai iute moartea.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de obiceiul vostru

Mi-e dor de obiceiul din Banatul vostru
De-aţi pune'n mână paharul cât mai plin.
E-un obicei frumos, pe gustul nostru,
Să simţi din plin că ai băut un vin.

În înserarea ce pe deal se pierde,
Să beau cu Roşca-un Cabernet de Recaş, gros,
Să simt cum sângele în mine fierbe
Ş-apoi să plec, nebun, încet, pe jos.

Cu un popas la Josu'n Topolovăţul Mare,
Unde să gust un vin, doar un pahar, în drum,
S-ajung apoi la Buziaş, în care
Să beau cu primăriţa-un Otonel plin de parfum.

Să mă opresc apoi la Teremia Mare,
Să beau cu Willy un păhărel de vin.
Se zice că-i uşor, că nu este prea tare,
Dar dacă-l beau, picioarele mă ţin?

Ş-apoi să-nchei plimbarea aceasta'n care
M-a însoţit Răducu, prieten priceput,
În micul separeu din Sânnicolaul Mare,
S-o iau cu Oncu iar de la'nceput.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire

Unii spun, dar nu fac.
Alţii fac, dar nu spun.
Mulţi vorbesc, însă tac.
Care-i rău? Care-i bun?

Unii pleacă prea mult.
Alţii vin prea puţin.
Eu pe care-i ascult?
Cei ce pleacă? Ce vin?

Foarte mulţi trecători
Şi destui care stau.
Unii-s raze prin nori,
Ceilalţi ploaie îţi dau.

Cum alegi între ei?
Care oare sunt buni?
Cum să ştii ce mai vrei?
Cum să faci să-i aduni?

Tu încerci să le-arăţi
Că la mijloc poţi fi.
Îi iubeşti chiar pe toţi
Şi-n iubire vei fi.

poezie de Adi Conţu (24 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârf de munte

În vârf de munte liniştea-i adâncă
Urcuşul nu mai pare atât de greu,
Iar dacă şezi în tihnă pe o stâncă
Te simţi apropiat de Dumnezeu.

Mai jos de nori e lumea trecătoare,
Cu ale ei dureri şi frământări,
Însă pe culme e senin şi soare
Şi poţi privi până departe-n zări.

Din când în când, un vultur se avântă
Prin aerul rarefiat şi pur,
Iar capra neagră ochiul ţi-l încântă
Când zburdă pe tăpşanele din jur.

O bucurie mare te cuprinde
Întregul trup devine mai uşor,
Iar sufletul aripile-şi întinde
Şi te trezeşti purtat de el în zbor.

poezie de Octavian Cocoş (16 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râu de lacrimi

Jocul fulgilor de nea
Coboară-ncet din cerul sfânt,
Ţara face din zăpadă
Omul dârz, cu chipul blând.

El e omul de zăpadă
Lângă alţi fârtaţi ai săi
Care vin ca să voteze
Sângeroşii, câinii răi.

Rânjesc toţi şi chiar fac tumbe
Până, Doamne, sunt votaţi,
Apoi electorii dalbi
Rând pe rând sunt urinaţi.

Se topesc. Asta-i răsplata,
Jocul fulgilor de nea
Sfârşeşte în râu de lacrimi,
În tulbure, ţara mea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a dura

Îmi era a derdeluş
şi-a răzor de vis în iarbă
a cal alb pe un mohor
vrednic înegrit să fiarbă.
Îmi e limba săniuş
să-mi scoboare sângele
între-apoi acum arcuş
după mine
strângere!
Ce mai stai?
Ce mai aştepţi?
Şi de ce caşti gura?
Dă drumul la roată
pe un floc de oaie
să ne dăm de-a dura-n
paie!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, eu... albastru

N-aş fi crezut, de mi-ai fi spus să fie
atâta potrivire, dar am simţit apoi
acelaşi gând, aceeaşi frază vibrând
prin jur, lumina mă inundă,
eu ochii mi-i acopăr să pot să văd
abisurile adânci şi' ntunecate
din propria-mi fiinţă, în preajma unei sălcii
îmi plâng acut durerea, cu ţine

în mine...

stârnesti furtuni ce vin
să cureţe cu forţă,
şi cu lacrimi
şi apoi şuvoaie tulburi se năpustesc în hău...

şi cad...

şi tu mă prinzi, chiar înainte
să mă izbesc de caldarâm
iar eu în vis cu forţă,
cu mâinile de gât te strâng
că nu ai cum în doar o oră
să mă' nveţi mersul, tangoul şi iubirea

pe-o muzică de un albastru tu...
albastru eu... o mare de senzaţii
în care mă înec la acea oră,
şi chiar şi mai apoi,
mereu gândul meu pleacă...
dar, un copil nătâng mă trage cu un ţipăt
rapid, la suprafaţă
ca să mai uit... tăcerea
mă apasă, singură zbor şi uşor
ating plăcerea unui dor
ce ţese' n suflet celulă cu celulă...
iubirea aceea născută ca să moară
cadavrele ce s-au trezit parcă la viaţă
şi-au învăţat apoi să umble
prin mlaştini şi noroaie
în încăperea din joi de dimineaţă...
de unde am plecat prea des nervoasă şi plângând
dar ştiu că ţi-am lăsat schiţat
un TU, zâmbind în fiecare joi,
tot dimineaţă
văzut de toţi acei ce vin şi mai apoi...
se întorc ca mine rând pe rând...

în a lor viaţă.

poezie de Ada Nica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit pe plajă

Stăm întinşi pe plajă
Nimeni nu-i pe-aproape
Briza bate lin şi răcoros.
Sunt cuprins de vrajă
Ale tale pleoape
Tremură uşor şi graţios.

Marea se frământă
Valuri vin grăbite
Undeva se vede un vapor.
Totul mă încântă:
Scoicile strivite,
Pescăruşii care ţipă-n zbor...

E o zi frumoasă
Soarele zâmbeşte
Cerul de deasupra e senin.
O broască ţestoasă
Leneş se târăşte
Pe nisipul albicios şi fin.

Mă întorc spre tine
Cu o răsucire
Simt că pielea-ţi arde foarte rău.
Tu te uiţi la mine
Plină de iubire,
Fericirea are chipul tău.

poezie de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nor călător

Nor călător
Alb şi pufos
Uită-te în jos
Ştii că mi-e dor
De mândra mea
Să o privesc,
Să îi vorbesc...
Du-mă la ea
Iute în zbor
Şi de n-o vrea
Să fie a mea
Mai bine mor.

poezie de Octavian Cocoş (5 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de Crăciun

A sosit din nou Crăciunul,
Casele de nea-s cernute,
Vin copii cu Moş Ajunul,
La covrigi şi la nuci multe;
Printre fulgi din cer coboară,
Bucuros cu nasu' roşu'
Şi cu cerbi la sănioară,
Plin de daruri vine Moşu';
Bradul e împodobit,
Iar copii toţi aşteaptă,
"Iată-mă că am sosit!"...
Nu se-aude nicio şoaptă;
Ho! ho! ho! băieţi şi fete,
De un an nu ne-am văzut,
Sunt la uşă multe ghete,
Chiar şi ele au crescut!
Am în sacul meu cel mare
Pentru toţi, cuminţi de-aţi fost,
Daruri pentru fiecare,
Lista o ştiu pe de rost:
Tu, Ileană, eşti mai mică,
Pentru tine am bomboane
Şi-o frumoasă păpuşică
În rochiţă cu volane;
Lui Gigel, nişte patine,
(M-a cam bâzâit puţin!)
Da' la şcoală-nvaţă bine
(Iaca musafirii vin!)
Lui drăguţu' de Ionel,
O maşină cu pedale,
Ai fost tare cuminţel...
(Ce mireasmă de... sarmale!)
Nicuşor, ca o fetiţă
Ruşinos, nu vii în faţă?!
Ţi-am adus o puşculiţă...
Nu mă lua mă de mustaţă!
Lui Getuţa, că mi-ai scris,
Ţi-am adus, precum se ştie,
Tot ce mă-ta ţi-a promis...
(Ah! Miroase a... piftie!)
Vasilică, nu mă minte,
D-aia nici nu-l iau la rost:
Ai fost tu băiat cuminte?!
Cum? Ce spui? Că nu ai fost?!...
Lasă, lasă că ai fost!
Ia de-aicea de la Moşu'!
(Că după atâta post,
Mă ucide... caltaboşu'!)
Ţi-am adus mănuşi, şosete
Şi aici o jucărică,
O pereche de noi ghete...
(Mamăăă, ce-aş mai trage-o ţuică!)
Măi Lenuţo, vin-aproape,
Dacă-mi spui o poezie
Scurtă (Că sunt plin de ape)
Uite ce-ţi dă Moşu' ţie:
Şi creioane colorate,
Jucării şi ciocolată...
(Masa-i plină cu de toate
Musafirii mă aşteaptă!)
Sacul s-a cam uşurat,
(Chiar şi eu... însă de bani!)
Mai am trei daruri de dat...
(Şi-am un vin de Drăgăşani!)
... Papucei pentru bunica,
Nu este o soacră rea,
Umbleeee, toată ziulica...
(Poate-aşa mai scap de ea!)
Iară ţie, măi Mărie,
(Care mă faci fericit)
O cravată, pălărie,
Pentru... soţul tău iubit,
Iar apoi, să nu tresari (!)
O surpriză am aici,
Darurile cele mari,
Vin în pacheţele mici!
Şi-ţi mai dau şi un sărut...
Pentru toată omenirea,
Noaptea asta s-a născut,
Cel ce a adus iubirea!
.........
Plecă Moşu' din poveste
Ce-a venit cu bucurii,
Fără să prindă de veste
Zarva mare de copii...
Nimeni nu a observat,
Doar Gigel nedumerit
Şi chiar puţintel mirat
La ureche mi-a şoptit:
Moş Clăciun când a plecat...
Pe mama... a sălutat!

poezie de Valeriu Cercel din Durere românească
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar...

Eu sunt de-aici
şi sunt de nicăieri
pitici
de mână vin cu zâna ieri
şi-s galbeni toţi
şi mici
atât de mici.

Eu sunt de nicăieri
şi sunt de-aici
trec licurici
ducând poveri
spre unde ce mai zici
chiar
ce mai zici?

Ce faci
ce eşti
când taci
se-aud poveştile-n poveşti
şi munţii-mi toarnă vin în ceşti
ce veşti mi-aduci
chiar
ce mai veşti?

Pământu-i plat
şi iernile sunt veri?
la porţi îmi bat
tăcerile-n tăceri
iar visul s-a întors din flori în meri
şi tu mai speri
chiar
ce mai speri?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!