Barbunul

Peşte mic, pătat roşcat,
E gustos, fin, delicat.
La romani mâncau barbuni
Doar cei ce erau tribuni
Şi doar marea nobilime,
Nu erau pentru prostime.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii

E plină lumea de nebuni,
Precum e marea de barbuni:
Sunt în ospicii, mulţi, puhoi,
Dar cei mai mulţi sunt printre noi.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (13 septembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui nebun

E plină lumea de nebuni,
Precum e marea de barbuni,
Dar, chiar de e de necrezut,
Tu eşti nebunul absolut!

epigramă de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (13 septembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui nebun

E plină lumea de nebuni,
Precum e marea de barbuni,
Dar dintre toţi ce sunt sub soare
Tu éşti nebunul cel mai mare.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (17 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea

ţi s-a umezit uşor mâna
într-a mea
mângâiam cu grijă
o albă catifea
te-mbujorasei
ca o fată mare
inocenţa ta
era mirare
coborai pleoapa
leneş, şovăitor,
simţeai iubirea
îngăduitor
firavele degete
făceau dragoste
se împreunau sublim
în dulcea pacoste
erau albe, imaculate,
erau zece
numai împreună
şi-un mic poem de toamnă
ar fi vrut să spună
dar nu-l spuneau
pentru că nu era cuvântul
nu erau spusele
erau numai o atingere
de catifea
erau visele!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

In vino veritas

Omul delicat şi fin
A ştiut întotdeauna:
Adevăru-i doar în vin
Iar în şpriţ e doar minciuna!

epigramă de Laurenţiu Ghiţă din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Nu aveau gură?! Păi... Şi cum naiba mâncau atunci?
Dick: Deoarece suprafaţa exterioară a corpului lor gelatinos nu era tare, pur şi simplu, ceea ce constituia pentru ei hrana, se integra parcă în materia lor, hrana lor fiind constituită din ceva cu aspect dubios, aproape la fel de respingător ca şi ei. Şi totuşi, nu s-ar putea spune că erau chiar urâţi, ci doar foarte ciudaţi, diferiţi de ceea ce noi sau voi obişnuim a concepe drept a fi normal. Depinde de cum anume erau priviţi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii, marea era cu siguranţă un exil provizoriu din plictiseala şi mediocritatea vieţii obişnuite. Veneau pe plajă şi trăiau câtva timp în afara destinului lor. Sau vroiau să prindă puteri, ca să reziste până la vara viitoare. Marea era pentru ei ca o cură de întinerire forţată. Cu trupul gol la soare, încercau să uite că erau mai bătrâni decât în verile precedente. Alţii veneau dintr-o nevoie de barbarie. Nu erau nişte barbari adevăraţi pentru că nu aveau curaj să renunţe decât temporar şi parţial la confortul civilizaţiei, la tramvaie, la vacarmul oraşelor. Aduceau, dealtfel, şi pe plajă vacarmul. Erau bolnavi de el. Nu se puteau lipsi, cei mai mulţi, nici de maşini. Umblau în schimb în picioarele goale cu iluzia că au regăsit natura elementară. Iluzie de o clipă. Erau nişte barbari rataţi, ce să vă spun...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea şi peştii

Marea este furtunoasă,
Dar în ea peştii-s acasă;
Marea e înşelătoare,
Dar în ea prinzi peşte mare.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A prins o umbră

de peşte în râul suspect de umed
apoi altă umbră de peşte cu solzii
care ieşeau uneori din apă să se zvânte
la vânticelul ce făcea fente printre arinii
şi salciile pletoase cum erau rockerii
când erau ei la modă şi îndopaţi
cu toate tipurile de droguri luate
în căutarea fericirii din visul făcut scrum
nici nu-şi aminteşte câtă umbră de peşte
a prins în locul acela amorţit de plute
cârlige şi ancore cu femei păianjen
femeile curăţau umbrele de peşte
şi despărţeau cu ajutorul unui satâr
umbra de peşte atât de precis încât
puteai să juri că nu era real ce vedeai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii

E plină lumea de nebuni,
Precum e marea de barbuni,
De sturioni (moruni, nisetri,
Ce au lungimi de câţiva metri),

De gingirici (sau scrumbioare),
De spade şi căluţi-de-mare,
De şprot, anghile şi guvizi,
Şi de labani, macrou, stavrizi,

De toni, sardele şi scrumbii
De cámbule, calcani, hamsii...
Sunt în ospicii, mulţi, puhoi,
Dar cei mai mulţi sunt printre noi.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (13 septembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care erau văzuţi dansând erau consideraţi nebuni de către cei care nu auzeau muzica.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau doar cuvinte de cristal

Pentru mine-ai ţesut cuvinte de cristal...
strălucitoare, orbitoare, amăgitoare
şi sufletul iubea a se oglindi absidial
în micile curcubeie de lumină prigitoare,
contemplând sărutarea soarelui pe pielea fină,
pe ochii pierduţi în visare de-albastră lumină
şi buzele arse de dorinţa felină.
Erau însă doar cuvinte ce cristal...
fragile şi efemere se-ndepărtau în astral.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să mă întorc în trecut

când a fi ameţită însemna doar o piruetă
când tata era singurul erou
când dragoaste însemna îmbrăţişarea mamei
când umărul tatălui era cel mai înalt loc
de pe pamânt
când duşmanii tăi cei mai înverşunaţi erau fraţii
când singurul lucru care putea să doară era
genunchiul zdrelit
când singurele lucruri sfărâmate erau jucariile şi
când la revedere însemna doar până mâine.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia de mireasă e albă pentru că albul simbolizează puritatea, iar cândva miresele chiar erau pure...

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem în 1850. Cei din familia Chanel erau mereu tributari în munca lor ofertei sau refuzului. Cu excepţia fiului mai mare, care îi va urma tatălui la tejgheaua cârciumii, ceilalţi, fără niciun ban, muncitori cu ziua, nu erau sub ordinele nimănui. Erau la ordinele pământului.

Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Racul de râu, racul european sau racul nobil (Astacus astacus, sin. A. fluviatilis)

Era odată abundent
Pe-ntregul nostru continent,
Mâncat întâi de nobilime,
Apoi mâncat şi de prostime.

E cel mai scump, dar ce folos
Că-i racul cel mai delicios,
Căci racul nostru milenar
E azi din ce în ce mai rar,

Căci apa i-o tot poluăm
Şi astfel îl periclităm:
E-aproape-o specie relictă,
Iar în curând va fi extinctă.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Academiei Române, care publică în Analele ei gunoaie ştiinţifice produse de Velicica Davidescu, Roxana Madjar şi Gabriela Neaţă

Doar minţi de geniu,-naripate,
Erau pe vremuri publicate,
Savanţii mari - profesori, profe -,
Azi publică şi... catastrofe!

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătorie în timpul pandemiei de coronavirus (COVID-19), când oamenii erau obligaţi la autoizolare la domiciliu şi la păstrarea distanţei de siguranţă de 1,5 m

În vremea cea de pandemie,
Avu loc o căsătorie:
La nuntă-au fost doar popa, mirii,
Iar ca nuntaşi doar trandafirii.

În noaptea nunţii, Ion, bonomul,
A vrut şi el ce vrea tot omul...
Dar proaspăta soţie, Tanţa,
I-a spus îndat: să ţii distanţa!

pamflet de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (5 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul cu proşti care s-a răsturnat la Caracal

Aşa e, bre, s-a răsturnat
Aici, în ziua de Ignat.
Erau cu toţii buni amici
Şi doar în trecere pe-aici;
Apoi, trecând pe la Piteşti,
Toţi au ajuns la Bucureşti...

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (16 februarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai erau apoi şi cele şapte găleţi de galbeni, pe care erau legaţi să le dea, şi zmeii nu sunt doar oameni, ca să nu se ţină de vorbă şi să lingă unde au scuipat, ci trebuiau să le dea.

Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!