Visând în ţărână

Ţărâna mă face umil călător
Prin scrieri uitate-n oceane de foc,
Departe pe valuri etern visător
Sau poate cuprins în al ielelor joc,

Desculţ prin ţărână mă lepăd de timp
Devin un luntraş ce vă duce la mal,
Departe de lume pătrund în Olimp
Să vin către tine călare pe val,

M-ascund în ţărână să urc în tulpini
Cuvântul să-mi fie adânc avanpost,
Iar slovele scrise devin rădăcini
Umblării prin lume să-i fie un rost

Ţărâna a fost peste timpuri blestem
Deşi toată viaţa răsare din ea,
Privesc în adâncuri şi-ncep să mă tem
Cărarea spre tine e parcă mai grea,

Visez chiar ţărână pe ringul de dans
Desculţ printre clipe rămân derbedeu,
Ascult cum orchestra mă duce-n balans
Să fiu pentru tine etern Prometeu.

Mă-ntorc în ţărâna crescută din lut
Să-nchid cercul clipei ascunsă-n noroi,
Rămân derbedeul pe care l-ai vrut
Aproape de tine, departe de noi.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce cu tine

Te-aş strânge în braţe, dar tremur de frică
Departe de tine mă simt un străin,
Senzaţii aparte ar vrea să îmi zică:
Nutreşti sentimente ce nu-ţi aparţin,

Te-aş duce cu mine pe bolta-nstelată
Să-ţi fiu călăuză prin vechi galaxii
Şi poate în noapte un clopot să bată
Vestindu-mi iubirea prin stelele mii,

Speranţa-i o floare ce macină dorul
Ascunsă în norii cei negri, hulpavi,
Ea ţine în viaţă etern-călătorul
Şi face din mine un brav între bravi,

M-aş pierde cu tine rănit prin cuvinte
Departe de lume să fim amândoi,
O rază, o floare sau magmă fierbinte
Ce curăţă răul prin ploaie şi ploi,

Departe de răul ce muşcă într-una
Voi prinde pe boltă o stea dintr-un şir,
Să-i mângâie noaptea cu raza ei luna
Pătrunsă-n arome de vechi trandafir,

Dar gândul mă poartă pe bolta-nstelată
Să uit răul lumii spre tine privesc,
Seninul albastru zideşte la poartă
Altarul pe care iubirea-mi jertfesc.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margini de suflet

La margini de suflet aştept uneori
Cuvântul cuprins în aromă de tei,
Să-l simt cum pătrunde în mine prin pori
Să facă să sară din inimi scântei,

Răcoarea pădurii o simt peste trup
Iar păsări îmi cântă cât pentru un an,
Departe de lume aştept să erup
Să fiu ciocârlia ascunsă în lan,

La margini de suflet se-adună tăcut
Tot dorul rămas suspendat peste cer,
Doreşte să treacă pe podul de lut
Să scape de stânca crăpată de ger,

Rămâne iubirea purtată de vânt
Prin timpul ce curge departe, prin zări,
Când teiul îşi urcă aroma-n cuvânt
La margini de lume, la margini de mări.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangou printre amintiri

Mi- e dor să dansez tangoul cu tine
Sub bolta-nstelată spre care privesc,
Vreau briza-nserării uşor să ne-aline
Pătruns sunt de tine... atât te iubesc.

În note suave să batem noi pasul
Să strângem în braţe durerea din noi,
Să cânte vioara, s-aud contrabasul
Să fim o fiinţă în dans amândoi,

Coboară în ringuri lumini milenare
În sunete tandre chiar clipe-nvelind
M-apropii în taină pe note stelare
Sfârşit de emoţii spre tine venind,

Mi- e dor să dansez tangoul cu tine
Prăpăstii ne leagă prin punţi cu suspin,
Întoarcere-acasă pe note divine
O simt cum mă arde de parcă-i venin,

Deci vino cu mine pe ringul de dans
La tâmple zăpada încet să topim,
Să facem volute adânci, în balans
Să cânte vioara cât noi ne iubim,

Ajunge iubito cu lungi despărţiri
Te uită în urmă cum timpul goneşte,
Tangoul e dansul eternei iubiri
Al clipei supreme ce-n veci zămisleşte.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangou printre amintiri

Mi- e dor să dansez iar tangoul cu tine
Sub bolta-nstelată tăcut te privesc,
Vreau note stelare uşor să ne-aline
Pătruns sunt de tine... atât te iubesc.

În note suave să batem noi pasul
În braţe să strângem durerea din noi,
Vioara să cânte, s-aud contrabasul
Să fim o fiinţă în dans amândoi,

Coboară în ringuri lumini milenare
În sunete tandre chiar clipe-nvelind
M-apropii în taină, se-aprind felinare,
Emoţii mă-ncearcă prin vene vuind,

Deci vino cu mine pe ringul de dans
La tâmple zăpada încet să topim,
Să facem volute adânci, în balans
Să cânte vioara cât noi ne iubim,

Mi- e dor să dansez iar tangoul cu tine
Prăpăstii ne leagă prin punţi cu suspin,
Întoarcerea-acasă pe note divine
O simt cum mă arde de parcă-i venin,

Ajunge iubito cu lungi despărţiri
Te uită în urmă cum timpul goneşte,
Tangoul e dansul eternei iubiri
Al clipei supreme ce-n veci zămisleşte.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulgării

Au căzut bulgării
s-au auzit nişte bătăi în lemn –
o fi fost inima lutului vibrând
bucuroasă că se’ntregeşte
că-şi strânge din nou în braţe ţărâna care i-a fost luată.
Am suflat odată peste o mână de ţărână
Şi ca să se răzbune mi-a lovit ochii.
Ce-o fi fost atunci când peste mormanul acela de lut
A suflat o pală din vântul vieţii şi ca un ecou
A început o inimă să bată.
Şi-au căzut alţi bulgări
Bătând în coaja pomului tăiat
Pala de vânt sa’ntors de unde a plecat
Ţi-ai luat suflarea înapoi.
A rămas doar lutul rece, mirat.
Ţătrână ea, ţărână noi.
Peste ţărâna ta am împins bulgării
Ca să nu plângi –
Să ştii c’asemeni lor
Venim şi noi.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări pietruite cu frunze

Prin frunzele ce pietruiesc cărări
Dispare urma ce-am lăsat-o-n timp
Iar paşii mei pierduţi devin iertări
Pentru greşeli făcute în Olimp,

Când rădăcini se caţără spre cer
Să strângă norii într-un tainic loc,
Voi construi un templu efemer
În care clipele se sting în foc,

Şi frunzele căzute-n curcubeu
Devin romanţe pentru mai târziu
Iar băncile rezistă tot mai greu
Pe-aleile pierdute în pustiu,

Chiar dacă plouă şi afară-i frig
Mă plimb tăcut pe-aleile pustii
Dar uneori mai plâng şi-ncep să strig
Durerea ce mă roade când nu vii,

Iar frunzele tot pietruiesc cărări
Aleile dispar prin rădăcini
Şi felinarele se-aprind pe mări
Să scoată trandafirii dintre spini.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva prin şoapte

Undeva departe s-a născut iubirea
Într-o revărsare fără de egal,
Undeva anume simt cum fericirea
Se înalţă-n mine precum deal cu deal,

Poate chiar în gara unde-a nins în noapte
Sau în vârf de munte la izvor de timp,
Cărarea tresare la a noastre şoapte
Când seara se lasă peste-un vechi Olimp,

Tremură pădurea când păşesc timid
Printre frunze moarte către luminiş,
Într-un cânt de păsări drumuri noi deschid
Şi zidesc cetate peste lăstăriş,

Am găsit izvorul care ne-a robit
Ciutele s-adapă la ceasuri târzii,
Timpul prins în scoarţă nu se dă scobit
Şi revarsă clipe peste vechi câmpii,

Undeva iubirea şi-a făcut sălaş
Leac să fie urii care ne-a cuprins,
Pentru o vecie m-a făcut părtaş
Să-nfloresc câmpia unde-acum a nins.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, tot mai departe

Ştiu
sau cred că ştiu,
tu
însă
o ştii.

Departe,
tot mai departe
pe câmpul nemărginit,
tu singur,
prea singur.

Toate te-aşteaptă,
toate înfloresc doar pentru tine,
cât timp exişti,
cât timp eşti tu,
cel ce respiri viaţa.

Departe,
tot mai departe,
priveşti
macii răsăriţi
în rădăcina inimii.

În faţa oglinzii o altă oglindă,
în ea o alta
şi
tot aşa,
din singurătate
în singurătate,
spre eternitate...

Dincolo de noi
e şoapta din adâncuri
auzită în trecere.

La o margine a vieţii,
treci prin încercarea
de a nu pleca
prin umbră
- celălalt chip al luminii -,
asculţi ploaia
şi descântecul ei.

Grea sarcină e temperarea
în nemărginitele întinderi
ale gândului!

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul de centru

Se-ascunde lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie un far peste timpul trecut,
Adună o clipă tăcerea-n cuvânt
Când drumul o duce de unde-a-nceput,

Sălbatec o muşcă precum un şacal
Chiar frigul rămas la hotarul ascuns,
Rănită se-ntoarce cu ultimul val
Să fie scăpare din negrul pătruns,

Din drumul furtunii se-nalţă spre cer
Secunda rămasă să fie zăvor
Şi cercul se-nchide prin stele ce pier
Iar punctul de centru pătrunde în dor,

Lumina ne spală mereu de păcat
La capăt de lume să-i fim ziditori,
Iar drumul se-ntoarce de unde-a plecat
Şi cercul se-nchide din noapte în zori,

Se-ntoarce lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie cărare prin ploaie şi ploi,
În punctul de centru devine cuvânt
Ce duce păcatul pe umerii goi.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi plictisi dormind în paradisul alb

A fost de-ajuns oaste de îngeri din tine să împingi
Spre-oceanul meu de patimi cu vulturele-n spaţiu
Flămând cum trupul ierbii pământ sub unghii strângi
Chiar şi aşa alint pe gleznă pe loc îţi e nesaţiu

Căci pentru tine vântu-i prilej de bucurie
Să-mi zguduie mormântul tăcerii şi să-l bată
Cu-aprinderi de lumine, tăieri în agonie,
Blestem pe neiubire, surghiun morţii de-ndată

Te rup de orice zare cu bezne îmbrăţişate
Te rup şi-ţi fur din coastă miracolul etern
Iar ţie nu-ţi rămâne decât de-ai fi în spate,
Prin măduvă de cer, etern pe mai departe.

Cuprinde-mi umerii şi-îmbracă-i în căldură
Lasă tăcerile să-ţi spună despre noi
Că ne iubim, şi-n ceas aprins de ură
Prind rădăcini lumine în piept la amândoi.

Mă voi dormi în tine, chiar somnul tău voi fi
Egală-n adâncime cu vast străfulgerat
De clara-ţi înălţime, spre-a nu mă fi uitat
Singură-n rai visând la fără tine, tristeţe pe neant.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce într-o vreme

Cuprinsă mi-e simţirea... de timpuri netrăite
Şi mintea parcă-mi fuge-ntr-o lume, undeva.
O lacrimă-mi trădează... dorinţe ne-mplinite,
M-aş duce într-o vreme care a fost... cândva.

Aş rătăci prin timpuri, povestea s-o trăiesc,
Să-mi ruginească vârsta... în zile de demult.
Aş amputa prezentul chiar dacă nu-i firesc,
De mi-ar vorbi trecutul, aş vrea să îl ascult...

Mi-s simţurile prinse... de toate ce-au trecut,
Fiinţa-mi e pătrunsă... de vremea ce ţi-a fost.
Îţi poate spune cerul... de tot ce mi-aş fi vrut,
Am vrut să vin atuncea, pe-aici îs făr' de rost.

Nu înţeleg destinul... momentului de-acum,
În vremi demult apuse... mi-aş fi dorit să fiu!
Dar viaţa nu-i aleasă, iar soarta nu-i altcum,
Tu te-ai născut devreme, eu îs născut târziu.

Şi mintea parcă-mi fuge-ntr-o lume, undeva,
Mi-e dor de tine crudă... de cum erai cândva.

poezie de Ion Apostu (9 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut cu Tine

Am vrut cu Tine să fiu de mult
Am vrut pe Tine să Te ascult
Am vrut ştii bine să fiu a Ta
De-aceea, Doamne, nu mă uita.
Eram o frunză, Tu m-ai cules
Stăteam în lume, Tu m-ai ales
Mi-ai pus pe frunte pecetea Ta
De-aceea, Doamne, nu mă uita.

Răsare luna se-ascunde-n nor -
Flutur de noapte Te-aştept să zbor
Ţine-mă, Doamne, în mâna Ta
Tremur de aripi, nu mă uita.

Numai la Tine să vin am vrut
Numai pe Tine Te-am cunoscut,
Ia-mă cu Tine în casa Ta
Să-Ţi fiu mireasă, nu mă uita..

poezie de Adriana Cristea (7 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Joseph Conrad

Nu în pulbere, ci în valuri şi în vânt
Culcuşul lui etern ar trebui să fie;
Nu dorm cu inimi împăcate în mormânt
Cei care-au cunoscut a mărilor magie.

Cum ar putea ţărâna să farmece şi să şi-l asume
Pe bărbatul cel mai dur din lume?

poezie de Countee Cullen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Joseph Conrad

Nu în pulbere, ci în valuri şi în vânt
Culcuşul lui etern ar trebui să fie;
Nu dorm cu inimi împăcate în mormânt
Cei care-au cunoscut a mărilor magie.

Cum ar putea ţărâna să farmece şi să şi-l asume
Pe bărbatul cel mai dur din lume?

poezie de Countee Cullen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi

De-ar fi să-mi umpli ochiul gol
Şi gândul doar cu tine,
Spre tine aş veni în zbor
Şi toată aş fi cu tine.

De-ar fi să fie iarăşi verde
Şi dorul să m-aştepte în poartă,
Printre culori nu m-aş mai pierde,
Uitând de lacrima sărată.

Rotund m-aş face acoperit,
Cu ochi şi mâini de-a valma,
Spre tine aş trece prin zenit,
Prin vânt şi frig chiar iarna.

Aş ţine-n braţe orice frunză
Şi umbra pietrei mi-ar fi dragă,
Desculţă aş dansa prin iarbă,
Doar eu să-ţi fiu mereu cea dragă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre tine

Dinspre tine doar tăcere
clipe nu mai am de dat
ce să faci printre himere
tu, cu cercul tău pătrat...

Prea e vis...
arde năprasnic
focul ce mi l-ai aprins
dorul tău mult prea obraznic
e cuminte, nu-i proscris...

Eu duc toată nebunia,
tu de mine nu ai somn
mie mi-ai fost agonia
frunzei ce-a căzut din pom...

Mai departe fie bine
trebuia să ne întâlnim
s-adunăm din risipirea dragostei
un dulce chin
ce-l vom bea în apus de vreme
ca pe-un tonic verde vin...

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine iar revin

Mă-ntorc din nou cu teamă şi durere
Spre drumul vechi şi plin de amintiri,
Rechem din fila vremii clipe efemere
Şi sângeră iar dorul nins cu trandafiri.

Sărutul zorilor desprins din lacrima iertării
L-am pus pecete peste gemetele mării
În unduiri de valuri şi cor de pescăruşi
Doinind povestea de iubire cu al soarelui arcuş.

Hoinar pribeag pe inima-mi veşnic stăpân,
Oricât să plec aş încerca la tine iar revin
Cum pruncul trage la sânul de mamă
Mă-ntorc şi eu la tine ca la o icoană.

Şi nu mai vreau sa plec rămân cu tine,
Numai aici îmi va fi cel mai bine.
Şi nu vor mai fi intre noi tăceri şi ploi,
Iar visul nu va mai sfârşi la revărsat de zori...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te chem în vis

Adorm iar uşor, cu gândul departe,
Departe pe-un nor, pierdut în noapte,
Respir amănunte, purtat spre lumină,
Amintiri cărunte aştept ca să vină.

Renasc în visare şi somnul mi-e dulce,
Către o clipă gându-mi se duce…
Şi iată că dorm şi totu-i pustiu
Doar lângă tine aş vrea să mai fiu.

Tresar de prin vise, te caut, te chem,
În nopţile-aprinse pe tine te-ndemn,
Să vii, să apari, cu mine să stai
Lumină în noapte mie să-mi dai.

Tu nu mă asculţi, pluteşti anormal,
Spre lună, spre stele, eu par un banal,
Te rog, dar coboară din nou într-un vis
Şi du-mă, condu-mă spre-al tău paradis.

Dar ce simt eu? Ce văd? Ce aud?
Sunt şoapte pierdute în beznă, în vânt?
A tale pierdute suspine în noapte…
Le-ascult venind, răzbind de departe.

Tu nu mă vrei, te chem în zadar,
Şi în orice vis se naşte-un hotar.
Dar ce mai contează? Tu n-ai vrut nicicând
Să vii-n al meu vis, te-am chemat plângând…

Şi-acum în final, când ziua-i aproape,
Te văd, parcă simt cum vii de departe;
În noaptea adâncă ce curge încet
Pe tine fiinţă, a te visa încep…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Eminescu

Despre Eminescu vine vorbă de departe
Cum că n-a trecut hotarul de la Cernăuţi spre moarte
Despre Eminescu cel din lume tras pe roată
Mai găsiţi bucăţi şi astăzi prin ţărâna îngheţată

Despre ce-ar fi vrut acestei vremi să-i fie
Că trecându-vă printr-însa poate-un strop de bucurie
I-aţi aduce dinspre caii ce gonesc intrând în soare
Să-ncercaţi ca Eminescu să vă treceţi fiecare

Despre Eminescu din adâncă simplitate
Nu-i mai căutaţi cusururi e iubire peste toate
Două ţări şi două umbre într-un gest rănit de toamnă
Peste El şi peste Ceilalţi roi de flori să se aştearnă

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, mamă!

Îmi aduc cu drag aminte,
De clipele din satul meu,
Când iarna grea din uliţe,
Mă făcea să vreau mereu,
Să fiu acasă lângă foc,
Să mă-ncălzesc, să nu răcesc,
Dar anii au trecut cu tot,
Mă uit în spate şi privesc.
Timpul nu se-ntoarce,
Anii trec în zbor,
Acum cu toţii sunt departe,
Dar poate-n viitor,
Vom fi cu toţii împreună
Să ne sprijinim necazul,
Să ne scoatem din furtună
Şi să ne întoarcem hazul.
Poate nu azi sau mâine,
Dar azi e mai urgent,
Deşi nu suntem lângă tine,
Mamă dragă, crin etern,
Îţi urăm, deşi suntem departe,
Viaţă lungă, multe zile,
Fericire, sănătate,
Inimi plini de iubire.
Ţi-aş dori tot ce se poate,
Dar ştiu că tot ce îţi doreşti,
Nu e pentru tine mamă,
Ci pentru ai tăi copii, ce îi iubeşti.
Azi e despre tine, mamă,
E ziua ta, deşi mereu,
Ne eşti în inimă icoană,
Şi un înger trimis de Dumnezeu.

La mulţi ani iubită mamă!

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (20 februarie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!