De ce-ai plecat în cel apus?
(in memoriam - Valer Popean)
Știu că viața-ți era dragă
Și multe mai aveai de spus.
Ți-ai luat pana în desagă?
De ce-ai plecat în cel apus?
Cu tine-ai luat câmpul cu maci
Și-n verde viu te-ai îmbrăcat,
Priveșți de sus acum și taci,
Ți-e versul nud, descălecat.
Mi-e sufletul amar și greu,
În pumn țin lutul plin de flori,
Rechem în vers pe Prometeu
Să văd iar viața în culori.
Un gol imens tu ai lăsat,
File din carte au zburat,
Tu poezia-i terasat
Și ai plecat... nu e păcat?
Prietene, poet de soi,
Hai fă o cale înapoi...
Pe deal jelește un oboi,
În luncă plânge-un caprifoi.
Mă iartă Valer că te cert,
Făcuta-i voia Cerului,
Ne eșți acuma un lambert,
Eșți pana-zburătorului.
Să-ți stea sufletu-n lumină,
Pomenit să-ți fie în veci,
Domnul să te țină-n mână
Pe ale Raiului poteci!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Foaie verde de stejar (Doină românească)
Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor și jale.
Foc și pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă și vântul.
De durerea-i nu-mi păsa,
Și când el cu jale-adâncă
Dragostea își blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.
Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Și-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.
Biata inimă nătângă!
La picioare poa' să-ți moară
Sufletul fără să-ți frângă:
Drag ți-e cel departe doară!
Foaie verde de stejar!
De se-ntoarce bade-al meu,
Am să râd de-al său amar.
De-o pleca, mi-e plânsul greu!
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vin
La ultima petrecere, poete!
Mi-e chipul pe jumate îmbrăcat,
Iar muzica din mine a secat,
De neumblat, picioarele-mi sunt bete!
Mi-e teamă de o spaimă repetată,
Seamană cu rugăciunea sfântă
Când heruvimi te nalță și te cântă
În drumul către zarea luminată!
E nebunesc! Aș vrea să-ți cer, poete,
Să faci întoarsă calea spre 'napoi,
Să oprești dangătul ce bate-n noi
Ca ticăitul de ceas din perete!
Nu vin la ultima ta sărbătoare,
Trimit vraja pădurii mele-n dar,
Să-ți fie-alean când vei umbla hoinar,
Trimit și nard, din locul un' se moare!
Mă iartă că nu pot veni, poete,
Rămâi nemuritor între planete!
(In memoriam - poetului Valer Popean)
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce pact făcut-Ai, Doamne, cu Ancuța?
Căzut-a toamna-n poezie,
aleile sunt ruginite,
cuvântul intră-n amnezie,
inimile ne sunt rănite.
Voia Domnului să acceptăm,
ne spuseră mereu străbunii
dar Doamne, pare a fi blastăm
când se doboară legea firii.
Căci cea pe care ai luat la tine
era lumină și candoare,
era nevoie de un mâine
copilului să-i fie boare.
Ce pact făcut-Ai cu Ancuța
s-accepte pasărea cea neagră,
s-o-mbraci în ie și altița
să-i stea pe piept ca o pelagră?
Eu știu c-a întâlnit tăcerea,
cea de mister și făr' de vină,
o lumânare aprinse-n taină
și s-a lăsat în a Ta mână.
În călimară-s lacrimi arse
și giulgiul greu ne stă pe suflet,
notăm în rîuri somnoroase,
cruci albe-înghit al nostru urlet.
Ne-ai pus anafură-n cuvinte,
femeie-floare, femeie-stea,
ne-ai spus că ceru-i și-n morminte
și cartea vieții e aievea.
(In memoriam Anca Maria David)
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deziluzie
Vântul solfegia, păru-ți răvășește,
străîn eșți de tot și fără greutate,
coroana spinilor în florile de cactus
s-a întrupat în tine, mișelește.
Pacea pădurii ochii-ți infrunzeste,
devinind ferestre în regatul morții.
Indiferent cultivi pasiuni bolnave,
dureri și rânjete cresc în proporții.
Eșți gol înșelător, nimic din ce păreai...
Răcoarea ce coboară nu stinge a ta arsură,
nici cerul nu te-atinge, departe-i a sa mână,
iar capul tău frumos ce-atârnă,
nu mai zărește aurora ce-ți era cândva cunună.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
False suveniruri - I
Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng și înțeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Și, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieții pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedreaptă
(In memoriam, poetului Constantin Triță)
O, moarte, cum să te-nțeleg?
Ce faci, alegi la nimereală?
Misterul, cum pot să-ți dezleg?
Nu cumva ucizi din greșeală?
Ce ai avut cu un poet
Care ne dăruia magie?
N-aveai criminali, berechet,
Cei ce oameni nu știu să fie?
În sufletul lui blând, creșteau
Flori rare, pietre nestemate,
În ochii săi, se oglindeau
Visele de iubire, toate!
Moarte, tu nu știi să iubești
Și habar n-ai ce-i suferința!
Tu nici nu mori, nici nu trăiești:
Singură ți-ai semnat sentința!
Ce-ai făcut azi, nu are sens;
Nu-ți pare împotriva firii?
Ai comis un păcat imens:
Ne-ai furat poetul iubirii!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieten drag... ,,Și macii plâng de dorul tău!"
(in memoriam poetului Valer Popean)
Săracă-i ziua asta și confunză...
Să știi că ți-am aprins o lumânare,
Bat clopote și liniștea refuză
Trosnetul de vreasc sub talpă, pe carare!
Că în colind 'ți-e satul, drag prieten
Și-n scârțâit de scrânciob, gust din lacrimi,
Să-mi povestești când vrei, cum e în Eden
Și dacă-i verde viu și nu sunt patimi!
Vezi? Înșeuează iarna-n rapsodie
Și fulgii bat din pinteni să coboare,
Îngân în vers, frumoasa melodie,
,, Și macii plâng de dorul tău" și doare!
Azi a căzut și ultima gutuie
Și parcă nu mai este nicio vrajă,
O pasăre te simt cum în zbor suie,
Poet nepământean, în cer, de strajă!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș îmbrăca în flori
Și dacă macii mă-nconjoară
Pătruns adânc în lan aprins,
Din ei am să îți fac spre seară
O ie sau un brâu de-ncins,
Din sânziene-ți fac cunună
Și rochia din albul crin,
Iar trandafirul vreau să-ți spună
Cât te iubesc și cât suspin,
Aș vrea doar flori însângerate
Să-ți pun în glastra din alcov
Și-n șoapte spuse pe-nserate
Cu iriși să te îmbrac în mov,
Din toate florile din lume
Ți-aș țese voalul fermecat
Iar locul tău, un loc anume
In inimă l-am ferecat.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație lui Petrică Mâțu Stoian
Petrică Mâțu, ai trăit intens
Și laurii din suflete-ai cules.
Într-un sobor de îngeri pleci cu ei,
Lăsând nori de furtună-n ochii mei.
Te plânge azi o Românie-ntreagă!
Ni-i viața tristă, muzica ta, dragă...
Cui ai lăsat cănuța moștenire?
Ce lege-ți frânse viața-n osândire?!
Cum e pe-acolo? Oamenii sunt buni?!
Sunt ploi de lacrimi? Stele sau furtuni?
E liniște și pace-n moartea ta?
Aici eu n-am pe cine întreba...
Când ai plecat, ai plâns? Te-ai bucurat?!
Ce lumi, acolo, ți s-au arătat?
Ce fir s-a rupt din caierul luminii?
De ce-ți lucesc la tâmple trandafirii?
Solemn și grav, un clopot rebegit,
Îți plânge moartea - drum spre infinit.
De ce-ai mai fi rămas? De ce-ai plecat,
Când lumea-ntreagă te-a aplaudat?
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas,
Când țara-ți plânge fiecare pas
Ce-n urma ta îl face... Te-au iubit
Și cântecul tu țării-ai dăruit.
E tricolorul îmbrăcat în doliu
Și-un gol în suflet împământenit.
Ai îmbrăcat al nopților lințoliu
Și ai plecat... căci viața ți-ai sfârșit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rune de anotimp
Am luat un pumn de maci
de puncte
și din minte
semințe de cuvinte
si l-am aruncat pe file
ucigând multe origami
iar cele ce-mi vor rămâne
îmi vor rune
de flori sau spini
viitorului anotimp
de file
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum bun, prietene, spre zarea de lumină!
N-am plâns un om, Bobiță, cum te plâng pe tine,
Privesc culcușul tău și simt un mare gol,
Durerea crudă ce-ai trecut-o îmi revine
În minte-acum, căci ai jucat un mare rol.
De cinsprezece ani, tu, viața mai frumoasă,
Și mai interesantă, ca o poezie,
Ne-ai făurit-o, iar de-acum, mai luminoasă
Și calea ta, prietene, doresc să-ți fie!
Aveai un fel al tău fantastic, de a fi
Prin numeroase jocuri, construiai povești,
Ne amuzam cu tine-n fiecare zi,
Și-acum vei face jocuri multe, îngerești.
N-am plâns un om, Bobiță, cum te plâng, dar știu
Că-n cinsprezece ani și noi făcut-am parte
Din harta ăstei lumi, și poate nu-i târziu,
Să-ți scriu, cățelul meu, de-acum, o-ntreagă carte.
Drum bun, prietene, spre zarea de lumină
Îți vom aprinde lumânările-n grădină!
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Îmi pare rău... De ce m-ai părăsit
La 15 ani de la dispariția celei ce a fost...
De ce oare mi-a fost lăsat
Să sufăr ani înlăcrimat
Și să trăiesc de parcă nu-s,
De când te-ai dus, de când te-ai dus...
De ce atâtea suferinți
Ce uneori mă scot din minți
Și-atunci eu plâng îndurerat,
De ce-ai plecat, de ce-ai plecat?
De ce? Că doar nu ți-am greșit,
Fără să-mi spui m-ai părăsit,
Sau ți-a fost jenă să mă lași
Să-ți fiu părtaș, să-ți fiu părtaș...
Odorul meu, "Tu" ai știut
Cât am sărit și m-am zbătut
Să fac așa cum ți-ai dorit,
Dar tu m-ai părăsit, m-ai părăsit...
Fii liniștită de știam,
Eu până-n ceruri alergam,
Să te opresc din drumul tău,
Îmi pare rău, îmi pare rău...
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 ianuarie 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Sub vălul alb
Sub vălul alb ce fața îți ascunde
Stă al tău conflict de-o viață și mai mult,
Tronează peste tine și niciunde,
Prizonieră eșți în al tău tumult.
Interesul pentru ceea ce-i ascuns
Și vizibilul care nu se-arată,
Prinde forma unui sentiment imens,
De el te simți pe veci împovărată.
Se joacă invizibilul cu tine
Și cel vizibil parcă nu mai vine,
E viața ce de mult nu-ți aparține,
Pașii ți s-au rătăcit în pustine.
Iubirea pentru el ți-e interzisă,
Te-nalță pân' la cer sau te omoară,
Viața sub vălul alb ți-a fost prezisă,
Cu tine porți mereu o lăcrămioară.
Dulceața buzelor o simte vălul,
Scânteile din ochi îl luminează,
În mâna stângă ții smerită mărul,
Pari stinsă dar în tine arde-o rază.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haide, vară, la izvoare
Tare ești mâhnită, vară!
Apa-n vuiet, o avară,
Ți-a luat tot ce-ai avut
Și-a lăsat haos și lut.
Oh, nu plânge, că mă doare...
Ți-a furat zâmbet de floare,
Ți-a-nmâlit picioarele,
Ți-a distrus ogoarele.
Hai cu mine la izvoare,
Să te speli, să stai la soare,
Să-ți usuci câmpul și-apoi
Să-ți salți lanul, să-l despoi
De lutul lipit cu ură,
În vâltori de viitură,
Să-ți clătești ochii de maci,
Să resuscitezi gândaci...
Vino să îți spăl tristețea,
Să-ți recapeți iar finețea,
Iarba ce-a rămas sub șoc,
Nechezatul de mânzoc,
Zumzăitul de albine,
Fluturii cu zboruri fine,
Gângănii și rapsodii,
Și hârjoana de copii.
Haide, vreau să mă sufoc
În cuptorul tău de foc!
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul rostuirii
Tu ai plecat să-ți faci un rost,
Copilul meu gândesc la tine
C-a prins grădina mărăcine
De când acasă n-ai mai fost.
Mă rog la Domnul și țin post,
Dumnezeu să-ți dea tot bine
C-ai plecat să-ți faci un rost,
Copilul meu gândesc la tine.
Să reușești are un cost,
Sacrific totul de la mine
Chiar dacă traiul mi-e anost
Acum când bătrânețea vine.
Tu ai plecat să-ți faci un rost!
rondel de Ioan Friciu (22 februarie 2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecții de singurătate
Mi-am luat copiii de mână
Și i-am dus departe, departe...
Au simțit lumina cum se sfărâmă,
Cum viața devine-nceput de moarte!
I-am dus la cimitir, la cruci
Să atingă trecutul sub nuci
În cântecul amar de cuci
Acolo unde părinții ți-i duci...
I-am luat de mână și le-am pus în palme
Lacrimi cu lacrimi (miezurile atâtor drame)...
Și le-am spus să nu atingă umbre reci,
Ci doar amintiri vii prin poezii și poteci!
... Și tu, soție scumpă, ține-mă de mână!
Abisuri lăuntrice mă surpă mereu!
Vezi, viața mi-e tot, tot mai străină...
Iubit sunt doar de Bunul Dumnezeu?!
... Și tu, umbră solitară într-un timp-verdict
Cum lași viața mea atât de stranie și-amară
Când nu mai știu de cine-n lume-s iubit,
Cu cine să împart VIAȚA, scumpă comoară?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire pentru mama
Mamă, vin la crucea ta c-o floare!
Lacrimi curg din cer... Sub nori de pleoape,
Sufletul mi-e plin de întristare...
S-a trezit în mine-atâta noapte...
Mamă, vin acum din nou la tine
Și te-mbrățișez cu gând curat...
Mi-amintesc și eu... vorbeam cu tine,
Iar apoi dezastru s-a-ntâmplat.
Vin la capul tău c-o lumânare...
Eu lumina sufletului tău,
Mamă scumpă, sufletul mă doare,
Fără tine, mamă, mi-este greu.
Crucea ta, la colțul casei noastre,
E povara morții tale, mamă!
Tu veghezi tăcut iubirii sacre
Destrămată-n muguri de aramă.
Mamă, casa parcă-i mai străină...
Nu mai știu, a noastră-i sau a ta?!
Mai trăiesc doar umbre-n ea, măicuță,
Căci de-acum, în vis te vom avea.
Ică ți-a lăsat un semn pe cruce...
Câte, mamă, ai fi vrut să-i spui!
De iubirea ce i-o porți în gânduri,
Fiindcă e feciorul tău dintâi.
Ți-a adus în dar o nepoțică
O iubeai, ca și pe noi, măicuță,
Ai murit în suflet cu-ntristarea...
O, măicuță, mama mea cea plânsă!
Magda, soața lui, precum o fiică
Te-a încununat cu lacrimi, mamă...
Ai murit, Neta era departe...
A venit în lacrimi, la pomană...
Cătălin și Daria, alături,
Plânsul peste umeri l-au purtat...
Dana și Ionel, cu tine-n suflet,
Mamă scumpă,-n gânduri te-au urmat,
Ți-ai dorit ca el să-ți cânte! Iată,
O dorință ți s-a împlinit...
Au și ei, da, au și ei o fată,
Mamă... și pe tine te-au iubit!
Ai crescut-o ca întâi născută,
Ea te-a dus pe brațe la mormânt,
Oh, iubirea asta nu se uită!
Nu se uită sufletul tău blând!
Fiica mea, Alexa, îți deschide
Poarta vieții-n fiecare noapte...
Te-a visat! I-ai spus să stea alături
Celor ce tu i-ai lăsat departe.
I-ai spus, mamă, că îți este bine,
Și să nu mai plângem... tu veghezi
Din adânc de ceruri, în iubire,
Cu iubire să ne-ncununezi.
Ca-ntr-un stup, albinele, măicuță,
Pruncii-ai strâns, nepoți, prieteni, frați,
Sufletul ți-e, luminând iubire,
Dar cu toții suntem înlăcrămați...
Mamă, ai fi vrut să-mi joci la nuntă,
Când credeam și eu în fericire...
Dar măicuță, viața ți-a fost scurtă,
N-ai avut această împlinire...
Plâng și eu, deasupra plânge cerul!
Te desparți de noi și pleci ușor.
Azi te-nalți, te-nalți spre mântuire,
Mamă! Și pe noi ne lași cu dor...
Te-ai născut un fluture de-o clipă
Și ți-ai luat adio de la noi...
Dar te vom purta în gând, mămică!
Ne-ai lăsat în suflet triști și goi...
Căci ești același înger de lumină
Care-ai plecat cu noi când am plecat,
În chip alb de fluture de noapte,
Sau cel care pe noi s-a așezat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Privește cerul trist către pământ
Prin nouri de amar și suferință...
Ți-e pusă azi credința în cuvânt
Cuvântul însă-ți cere stăruință,
Supunere, și-ți dă un chin cumplit,
Cu tine Moartea e-n duel mereu!
Că-n lutul literelor, vers cioplit
E o creație de Prometeu.
Iar viața însăși un poem ce-i scris
De un poet cu sufletul amar
Și-orice cuvânt de tine s-a dezis
Când moartea-ți joacă rima pe un zar!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!