Plecarea
A plecat.
Nu înțeleg.
Știu doar că s-a întors și-a plecat,
Și-a fluturat cu mâna...
În ochii lui tineri a licărit rază timidă de glorie,
Iar eu am fost orbit o clipă de strălucirea asfințitului
Și el a plecat.
poezie de Wilfrid Wilson Gibson,1878 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Citate similare
Noroc
Ce-ai adus acasă, corăbiere, de peste mări, ce tezaur,
Câte cufere pline cu fildeș alb și cu aur?
Când, flăcău, am plecat pe mare n-aveam niciun bănuț,
Tot ce-aveam era un briceag nou-nouț.
Am cutreierat lumea ani cincizeci și trei
Și-am fost pe țărmuri cu aur și fildeș cât vrei:
Acum la capătul unei vieți norocoase, vechiul briceag
E tot avutul meu, și-l păstrez în buzunar cu drag.
poezie de Wilfrid Wilson Gibson, 1878-1962 din 25 Iunie - Ziua Internațională a Navigatorului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Gluma
Tocmai ne spunea un banc
Acolo unde stăteam, în groapa imundă
Și trebuia să imite giumbușlucul unui saltibanc,
Și-a ridicat capul din tranșee-o secundă
Să facă-un gest anume,
Chicotind. Dar chiar atunci, bang,
A răsunat împușcătura...
Dumnezeu știe când voi auzi restul acelei glume.
poezie de Wilfrid Wilson Gibson,1878 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Constantin Anton](http://www.citatepedia.ro/autori/f/constantin_anton.jpg)
False suveniruri - I
Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng și înțeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Și, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieții pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Din viață
Mi-a bătut în poartă Fericirea
Și intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute și-a plecat.
Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Și-a plecat grăbită înapoi.
Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut și Steaua mea de sus
Tot așa, eram plecat aproape,
Și-a strâns fusta-n mână și s-a dus.
Mi-a bătut în poartă și Necazul.
Eram dus departe. Liniștit,
S-a întins pe țolul de la ușă
Și m-a așteptat până-am venit.
poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Căderea Barbarei
Ștefane, Ștefane, trezește-te! E cineva la poartă.
Repede, repede la fereastră... Of, vino-încoace-odată!
Se-aude cum se deschide ușa de la intrare.
Ai uitat să tragi zăvorul înainte de-a merge la culcare?
Ascultă, pași pe trepte nu, acum chiar pe holul din față,
Se deschide ușa camerei, parcă se vede-o mogâldeață...
Trezește-te, Ștefane! Cine-i acolo? Toate merg în răspar!
Simt că-mi îmi trece-un stol de lilieci prin păr...
Visezi? Hai, ridică-te-n capul oaselor, sus, înalt și drept!
Mi-i frică: Cred că o să-mi sară inima din piept!
Niciodată n-ai dormit atât de-adânc, ce se petrece?
O, iubitule, oare de ce ți-e mâna-atât de rece?
poezie de Wilfrid Wilson Gibson,1878 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Am plecat să caut
Am plecat să caut
Soarele-ntre nori,
Căci n-a mai răsărit
Și n-au mai fost nici zori.
Am plecat să caut
Luna printre stele,
Căci nopțile-s pustii,
Sunt toate atât de grele.
Am plecat să caut
Chipul tău senin,
Printre vise vechi,
Dar totul mi-e străin.
Am plecat să caut
Dragostea-n pustiu,
Și nu am găsit-o,
Unde-i nu mai știu.
Poate se ascunde
În vise eterne,
Poate de fărâme
Dragostea se cerne.
Să ne regăsim
Purificați de amor,
Și plini de speranță,
Vindecați de dor.
poezie de Răzvan Isac (25 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Emil Brumaru](http://www.citatepedia.ro/autori/f/emil_brumaru.jpg)
Iubitei ce-și plimbă flambat în aer lenjeria
Mi-ai fluturat sutienul pe la nas
Și ai plecat. Sânii-au rămas un vis.
Al sufletului meu de înger gras.
Apollinaire lui Lou-îi scria precis
Ce locuri dragi topește-n catifea
Cu gura-i grea de crin pios deschis
În amintirea raiului. Ci-abia
Mă-ncumet eu să-ți pup fusta pe-abis.
Mi-ai fluturat sutienul pe la nas
Și ai plecat. Sânii-au rămas un vis.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
* * *
Și venind cea de-a șaptea zi,
am scos un porumbel și i-am dat drumul,
și a plecat porumbelul și s-a întors.
Am scos o rândunică și i-am dat drumul
Și a plecat rândunica și s-a întors.
Cum nu avea unde să se așeze,
s-a întors.
Am scos un corb și i-am dat drumul.
Și a plecat corbul, și a văzut că
au dispărut apele,
mănâncă și se bălăcește, croncăne, nu se mai întoarce.
Și am pus ofrandă pe vârful muntelui.
Zeii au adulmecat mireasma,
Zeii au adulmecat mireasma cea bună,
Zeii, ca muștele, s-au strâns deasupra mesei de sacrificiu.
poezie din Epopeea lui Ghilgameș
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Marius Robu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/marius_robu.jpg)
* * *
Vara și-a făcut bagajul și-a plecat,
După ce-a trecut de primul tremurat.
distih de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Alin Ghiorghieș](http://www.citatepedia.ro/autori/f/alin_ghiorghies.jpg)
Pantomimă
Din senin a apărut o palmă!
Ghemuită nu a mai vorbit o zi și o noapte.
A stat sub duș o lacrimă.
Și-a desfăcut degetele și a născut o mână.
Mâna a râs de spaimă
și coate.
Mâna și-a dus palma la gură
și a prins în umăr o șuviță de ură.
A plecat spre obraz.
Obrazul era în carantină de terminații nervoase.
Palma s-a îmbrățișat de grumaz
și a strâns în pumni
o mână de oase.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Grei mi-s anii
Grei mi-s Doamne anii, grei,
fără copilașii mei.
Au plecat în țări străine
după bani și după pâine.
Greu mi-i Doamne sufletul
că mi-a plecat băiatul.
A plecat după mai bine,
îl aștept și el nu vine.
Fata a plecat în lume,
am pierdut ale ei urme.
Nu știu de va mai veni
sau măcar de-o mai trăi.
Grei mi-s Doamne anii, grei.
Îmi plâng ochii după ei.
Bătrânețea mă răpune,
Sorele meu va apune.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
A plecat cândva în lume
A plecat cândva în lume,
Și-a uitat de casa sa,
Ca să-și caute norocul,
Să-și găsească steaua sa...
Dar strivit de raza blândă,
A celestului cuvânt,
A uitat de adevărul
Ce guvernă pe Pământ...
Și-a uitat de Sfânta Lege,
Și de țară și de neam,
Ca un vreasc uscat de vânturi
Și bătut pe negrul ram,
Și ca frunza cea uscată,
Tot gonit de al său gând,
În deșert și vanitate,
Rătăcește pe pământ
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Alin Ghiorghieș](http://www.citatepedia.ro/autori/f/alin_ghiorghies.jpg)
Calul și călărețul
Calul și-a uitat calul acasă
așa că au plecat doar potcoavele
șaua
și călărețul.
Calul s-a întors să se ia
dar nu mai avea potcoave
șa
și călăreț.
Calul a plâns
potcoavele și-au găsit noroc
șaua a căzut de pe șa
și călărețul și-a continuat drumul...
Până la urmă calul a călărit
iar călărețul a uitat de ce a venit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Nemuritorul
S-a învolburat văzduhul
Și din morți un bard se scoală;
Fuse moartea să-i ia duhul
Și-a plecat cu mâna goală.
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din revista "Rezon", nr. 3 (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Mihaela Banu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mihaela_banu.jpg)
Rondelul celei ce-a plecat
Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aștept aici confuz
Și-mi tot răsună în auz,
Un pas grăbit și sincopat.
Nici n-am putere să te-acuz,-
Poate și eu sunt vinovat.
Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aștept aici confuz.
Tot ce-ai dorit ți-am cumpărat.
Eu zic că nu am fost obtuz.
Te-am și plimbat în lung și-n lat,
Dar am rămas din nou mofluz,
Din ziua-n care ai plecat.
rondel de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Lăcomie
Când în cer a fost chemat
Și-a plecat din lumea asta,
Sufletul nu și l-a dat
Că... i l-a mâncat nevasta!
epigramă de Pavel Bucșa din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Când mi-am început cariera de scriitor, am fost lăudat pe nedrept că aș fi evitat înrolarea în armată. Am naufragiat în Canada cu o vagă idee de a evita armata, dar nici nu am mai fost chemat la comisie. Nu știu ce aș fi făcut dacă aș fi fost incorporat. Nu prea eram în apele mele pe atunci. Probabil că aș fi bocit și aș fi plecat. Firește, nu mi-ar fi plăcut.
citat din William Gibson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Unui poet nemuritor
S-a învolburat văzduhul
Și din morți un bard se scoală;
Veni moartea să-i ia duhul
Și-a plecat cu mâna goală.
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Constantin Păun](http://www.citatepedia.ro/autori/f/constantin_paun.jpg)
Hoinărind ca o vioară
Am plecat să culeg mure,
după o rimă de pădure,
Am plecat să prind un zbor,
după o ramură de nor,
Am plecat să smulg un sunet,
după raza de la tunet,
și-am căzut de când cutreier,
în cântarea unui greier.
Unde luat la subțioară...
Am și fost făcut vioară!
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Jacques Prevert](http://www.citatepedia.ro/autori/f/jacques_prevert.jpg)
Cafeaua de dimineață
El și-a pus cafeaua
liniștit în ceașcă,
laptele l-a pus
în ceașca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
și cu lingurița
l-a amestecat.
a băut cafeaua,
ceașca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o țigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
- cercuri a făcut -
a pus, calm,
tot scrumul
într-o scrumieră
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
și s-a ridicat,
și-a pus pălăria
cu un gest distrat,
și-a luat pe umeri
mantaua de ploaie,
pentru că ploua,
apoi a plecat.
a plecat în ploaie
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
(și atunci mi-am strâns
fruntea grea în palme
și am plâns...
am plâns...)
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)