Înainte de execuţie ( sijo )

În vreme ce tobele-mi vestesc vestesc moartea, întorc capul
Spre locul unde-apune soarele. Pe drumul spre lumea
Cealaltă nu-i niciun han. Unde voi dormi la noapte?

*** Seong Sam-mun,1418–1456, a fost iniţiatorul unei conspiraţii ( numită "conspiraţia celor şase înalţi demnitari " ) având ca scop asasinarea regelui uzurpator Sejo. El a refuzat iertarea oferită de Sejo în schimbul recunoaşterii legimităţii acestuia pe scaunul regal, cum au făcut, de altfel, fapt absolut remarcabil, şi ceilalţi cinci tovarăşi ai lui. A recitat prima poezie în închisoare, iar pe a doua pe drumul către locul execuţiei. Yi Gae, 1417 – 1456, a fost şi el unul dintre conspiratori.

poezie de Seong Sam-mun, 1418–1456, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur şi mereu verde ( sijo )

Ce-o să devin când acest trup va fi mort şi rece?
Un pin zvelt şi-înalt pe piscul Bongresan-ului, singur
Şi mereu verde – când ninsoarea acoperă lumea.

poezie de Seong Sam-mun, 1418–1456, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum spre Domnul ( sijo )

Cu cine vei părăsi, lumânare, această lume?
Verşi lacrimi afară, arzi în tine şi nimeni nu vede.
Pornim pe drumul lung spre Domnul şi ardem ca tine.

poezie de Yi Gae, 1417 - 1456, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul 1456 o cometă a fost văzută trecând între Pământ şi soare... De aceea am îndrăznit să prezic întoarcerea ei, în anul 1758.

citat din Edmond Halley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu alerga după fericire, dar găseşte locul unde se află. Iar fericirea te va găsi pe tine. Pot să-ţi spun locul unde se află fericirea ta – în tine. Iar drumul spre ea – dezvoltarea maximă a tuturor abilităţilor tale.

citat din Mihail Lutvak
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că niciodată nu au fost toţi creştinii sfinţi, dar cel puţin înainte întreaga comunitate mergea pe drumul spre cer. Mai cădea câte unul, dar ceilalţi îl ajutau să se ridice. Astăzi, tendinţa este inversă: când cade cineva, ceilalţi încearcă să îl convingă că totul e în regulă: "ai căzut cum cade toată lumea".

Pavel Crainic în Jurnalul convertirii. De la zeiţa morţii la Împăratul Vieţii
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia

"Beţia nu este altceva decât o nebunie voluntară."
Seneca

Prima dată om când bea
Începe cu mintea sa
Dacă nu are stopat
În pahar s-a înecat.

Apoi bea în băutură
În paharul ce tremură
A femeii lacrimi vii
Şi viaţa la lui copii.

Şi în fond ce e beţie
Drumul ce dă la prostie
Drumul ce o să te poarte
Către ceartă, către moarte

Drumul spre nenorocire
Spre necaz şi păgubire
Deci zic vai şi iarăşi vai
Acest viciu dacă-l ai

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să-ţi spun locul unde se află fericirea ta: în tine. Iar drumul spre ea: dezvoltarea maximă a tuturor abilităţilor tale.

citat din Mihail Litvak
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalţi greşesc. Totdeauna. Cu o condiţie: nici unul dintre voi să nu-şi închipuie că e celălalt. Nu vă încredeţi în afirmaţiile altora. Repuneţi totul în discuţie. Fiţi voi înşivă. Nu ascultaţi niciun sfat: cu excepţia acestuia.

citat celebru din Eugene Ionesco
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frodo (bea ultimele picături de apă din ulciorul cu apă al lui Sam): Nu vai mai rămâne niciun strop pentru drumul înapoi spre casă.
Sam: Nu cred că va mai fi un drum de întoarcere, domnule Frodo.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (1 decembrie 2003)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eldorado

Turnat în aur şi-n topaz
Un cavaler viteaz
Pe soare, pe umbră a apucat-o,
Cântând de frunză verde,
Pe şleaul care-n zări se pierde
Spre Eldorado.

Dar, îmbătrânind, puterea l-a lăsat
Pe-acest cavaler neînfricat –
Iar inima umbra i-a-ntunecat-o –
Căci după multă căutare,
N-a găsit niciun locşor care
Să semene cu Eldorado.

Şi cum, istovit de-acum,
Abia mai înainta pe drum,
Întâlnind umbra unui pelerin, a abordat-o:
"Umbră," rosti el – şi gâfâi,
"Unde oare-ar putea fi
Ţinutul numit Eldorado?"

"Dincolo de munţii
Lunii, în Valea Umbrelor,
Pe care mulţi au blestemat-o;
Ţine drumul drept spre nepătruns,"
Umbra-aceea i-a răspuns –
"Dacă vrei s-ajungi la Eldorado!"

** Cuvântul ‘umbră' apare in toate strofele.
În prima strofă: este vorba umbra naturală, datorata cerului acoperit de nori.
În a doua strofă: umbra sugerează deznădejdea sau disperarea.
În cea de-a treia: umbra se datorează unei fantome, năluci sau halucinaţii.
În strofa finală: "Valea Umbrei" ( Psalmul 23-4, O cântare a lui David, "Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,/nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine."), pare a sugera că Eldorado (bogăţiile sau locul unde se împlinesc visele) nu există în lumea reală, fizică.

poezie clasică de Edgar Allan Poe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o artistă

prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna mea
iar eu voi sta să mă uit la tine
ne-am jucat mult timp unul cu altul
sticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toi
ţigări mai ai doar vreo două
ce a fost cu tine haios şi ce a fost sexual
şi discuţiile deştepte şi filmele de la biblioteca franceză
sunt ca un anotimp încheiat
tu vei avea alţi iubiţi
eu voi scrie alte poezele
dormi liniştită pe perna mea
prieteno
mă-ntreb dacă pieptul tău băietesc
ca al mulatrei lui Baudelaire
se va mai suci vreodată spre mine
mă-ntreb cum te vei purta mâine la gară
ştii tu ce e lumea?
n-ai să ştii niciodată, nici eu n-am să ştiu
o să târâm valiza pe roţile pe caldăramul peronului
şi dupa asta vom coresponda pân'la vară
arăţi aşa de aiurea fără ochelari
e lună plină, ţii minte că am văzut-o prin geamul lui 21
am prins zile mişto şi am făcut multă dragoste
dar totul e ca un anotimp încheiat
tu vei mai uimi şi pe alţii cu clasa ta
eu voi mai scrie alte poezele.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condusă de Lucian, maşina îşi continuă drumul spre oraş. Nu-i luă mult timp să ajungă în locul indicat de Alex. Zărindu-i pe cei doi pe trotuar, opri maşina şi coborî grăbit, împreună cu Petre şi Adi, îndreptându-se spre locul accidentului. Petra îl vedea pentru întâia oară pe Lucian în persoană, de aproape, deşi la întuneric. El îl salută scurt pe Alex, apoi îi sărută mâna domnişoarei body-guard. Deşi era întuneric, "Ucigaşa" rămase plăcut impresionată de prezenţa lui, iar colegii ei o priviră îngrijoraţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian se afla în Institut şi putea rămâne acolo peste noapte; cu locul de odihnă nu era o problemă – avea cine şi unde să-l găzduiască. Practic, putea dormi chiar şi în navă, în propria-i rezervă, cea cu iniţialele E. L., doar nu-l împiedica nimic. Însă dacă va dormi în Institut, cum rămânea cu părinţii lui? Acum se înţelegea bine cu ei, nu mai erau supăraţi, ca să procedeze astfel. În plus, mai erau şi bunicii lui la mijloc; ar fi fost şi dânşii îngrijoraţi şi nu le putea face aşa ceva... Hotărât lucru, deci; trebuia să se întoarcă acasă! Deocamdată însă, nu încă; mai rămase, spre bucuria fetelor...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul reformei

Străvechiul drum al dinastiei Tung,
Numit cel al "Mătăsii" (cum se ştie)
Nu-i (cum se vede) drumul cel mai lung,
Ci drumul nostru, spre... democraţie!

epigramă de Mihai Schweitzer din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul tău spre succes, ar fi mai bine să urmezi cărarea nebătută, în locul celor deja cunoscute şi general acceptate.

citat din John D. Rockefeller
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crima a fost în Granada

1. Crima

A fost văzut mergând printre carabine
până-n josul străzii
şi ieşind afară pe câmpul rece,
sub cele câteva stele-ale zorilor.
L-au ucis pe Federico
la răsăritul soarelui.
Cei din plutonul de execuţie
n-au îndrăznit să-l privească drept în faţă.
Au închis ochii;
s-au scuzat: nici Dumnezeu nu te mai poate salva!
Federico s-a prăbuşit mort,
cu fruntea însângerată şi cu plumb în intestine.
... ştii, crima a fost în Granada,
sărmana Granada?! Granada lui.

2. Poetul şi moartea

A fost văzut mergând singur alături de Moarte,
fără să-i fie teamă de coasa ei.
Era soarele deja pe turle, erau ciocanele
pe nicovale? Nicovalele, nicovalele pentru forjare.
Federico vorbea,
flirtând cu Moartea. Ea asculta.
"Pentru că ieri în poezia mea, dragă parteneră,
s-a auzit plesnetul palmelor tale uscate,
iar tu ai adăugat gheaţă cântării mele şi mi-ai finisat
tragedia c-o coasă de argint,
Voi cânta despre carnea pe care tu nu o ai,
despre ochii pe care nu-i ai.
Pletele tale fluturând în vânt,
buzele tale roşii acolo unde ai fost sărutată...
Astăzi ca şi ieri, ţigăncuşa mea, moartea mea,
este-atât de plăcut să păşesc singur alături de tine
prin aerul Granadei, Granada mea!"

3.

A fost văzut mergând...
Prieteni, sculptaţi
din piatră şi vis în Alhambra
un monument funerar poetului,
deasupra unei fântâni în care apa plânge
şi mărturiseşte fără contenire, zi de zi:
crima a fost în Granada, în Granada lui!

*** Poemul este dedicat poetului spaniol Federico Garcia Lorca şi se referă la un eveniment istoric real, asasinarea acestuia la începutul războiului civil din Spania, 18 iulie -1936, de către soldaţii franchişti.
Ambasadorii Mexicului si Columbiei, intuind tragedia, i-au oferit azil în ţările lor, dar Lorca a refuzat. Execuţia a avut loc în apropiere de oraşul lui natal din Granada.

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul Pământului, sau cel aparent al Soarelui, căci e totuna, e şase luni de-asupra ecuatorului ceresc şi şase luni sub ecuator. Numai de două ori pe an e tocmai pe ecuator. Astfel, putem să înţelegem de ce iarna vedem alte stele decât vara; Soarele ascunde cu lumina lui stelele prin cari trece, dar mişcându-se mereu, le ascunde treptat dinspre apus spre răsărit. Drumul lui pe cer se numeşte ecliptică şi cam acest drum îl au toate planetele, cum şi Luna care se învârteşte în jurul Pământului. Constelaţiile prin cari trec Soarele, Luna şi planetele se numesc constelaţii zodiacale.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visarion: Spânule, sunt chemat la minister! Vreau să-mi ţii locul până mă întorc... (Spânu se aşează pe scaunul lui Visarion.) Îţi stă bine, Spânule!
Spânu: Eu... eu, stiţi, domnule director general, nici nu îndrăznesc să sper!
Visarion: Nu-ţi fă probleme, Spânule... şi cei din urma vor fi cei dintâi. (Pleacă.)
Spânu (singur, singurel în cabinetul directorului general, pe scaunul acestuia): Scaunul! Mitul, sublimul mit al scaunului. De pe acest scaun, cred şi eu, ţi-e uşor să spui: M-ai înţeles, Spânule? Fă aia, Spânule! De ce n-ai făcut, Spânule! Du-te, Spânule! Vino, Spânule! Semnează, Spânule! Nu semna, Spânule! Ţine-mi locul, Spânule! Aleargă, Spânule! Eşti greu de cap, Spânule! Procură-mi aia, Spânule! Procura-mi ailaltă, Spânule!
Visarion (întorcându-se pe neaşteptate): Ce se întâmplă, Spânule?
Spânu: Se întâmplă, domnule director general! Se mai întâmplă!

replici din Unda veselă, spectacolul "Fericirea de a fi cal", sceneta "Scaunul" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum spre spaţiul interstelar, sonda "Voyager One" a fotografiat Pământul pentru ultima dată, de la şase miliarde de kilometri... Un ultim salut, un ultim omagiu, o ultimă privire spre locul de unde şi-a luat zborul spre necunoscut şi unde nu se va mai întoarce niciodată...

Mihail Mataringa (4 august 2018)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre Soare

O fărâmă de credinţă
Avem cu toţii în suflet,
Căci ne-am născut în lumină,
Iar taina botezului ne-a învelit
Cu trupul lui Iisus.
Iată că am plutit în noaptea durerii
Spre a ne limpezi lacrima.
Iată cu vor veni zorii speranţei,
Când rănile genunchilor noştri
Se vor vindeca,
Iar sângele sufletului se va uni cu Hristos,
Pentru a ne curăţi de păcate.
A fost prea lungă ultima noapte...
Clopotele inimii au bătut
Cu aceeaşi credinţă,
Apoi s-au aşezat rugi, la picioarele Mântuitorului...
Să nu mai privim trecutul
Ca pe o nucă îngăurită de vierme!
A fost spre învăţătura şi eliberarea noastră.
Iartă-ne Doamne!
Am trăit o viaţă, coşmarul unei singure nopţi.
E dimineaţa Ta, Doamne!
Soarele a răsărit
Şi lecţia aceasta a luat sfârşit.
Ajută-ne să putem posti o clipă,
Pentru a trăi cu Tine o viaţă!
Tu eşti Soarele care ni se arată
Şi viaţa vşnică pentru care trebuie să luptăm.
Amin!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!