Instructajul artistic pe care l-am făcut, fie la Uzinele "Mao Ţze-dun", fie la Institutul Poligrafic, fie la Casa Corpului Didactic, sau chiar la Hunedoara, mi-a oferit mari satisfacţii în acest sens. M-am convins astfel că arta noastră realist-socialistă reclamă, din ce în ce mai mult, prezenţa artistului în fabrici, pe şantiere, sau în gospodăriile agricole colective, acolo unde viaţa — pe care noi ne străduim cu modestie s-o transpunem scenic — pulsează din plin.

Ştefan Ciubotăraşu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am zărit-o prima oară pe Mekor H., am recunoscut în ea neîndoielnic toate atributele unei regine, dar, fie din pricină că apa se înălţase până la jumătatea clopotului meu, fie din pricină că sunt sceptic prin natură, cu greu am izbutit s-o cred când mi-a spus că ea nu avea cursă. Deşi am acceptat această convenţie şi un răstimp m-am adresat ei ca unei zeiţe, asta m-a făcut teribil de nervos. Puteam vedea foarte bine acea construcţie neimaginară care era cursa ei şi eram tot timpul îngrozit că s-ar putea răni cu ceva invizibil pentru ea, precum gratiile cuştii sau chiar bucăţica de brânză, lucruri pe care ea părea să le ignore sau să le dispreţuiască mai mult decât mine sau decât cea mai mare parte a celorlalţi şoareci.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1951 am fost trimis ca instructor artistic la Hunedoara, Oraşul oţelarilor era un vast santier, pe care lucrau cu entuziasm mii de oameni. Totul era în fază incipientă: şi construcţiile, şi oamenii. Revăzînd acum dupa 10 ani monumentalele furnale, oraşul în toată splendida lui aşezare, am realizat, nu fără încântare, că acolo nu apăruseră numai noi institute, dar noul.

Ştefan Ciubotăraşu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi om întotdeauna va fi direcţionat spre ceva sau cineva, în afara ta, fie că este un sens care se cere descoperit sau o persoană care se cere să fie întâlnită. Cu cât se uită cineva pe sine mai mult dedicându-se unei cauze sau în iubirea semenilor săi, cu atât mai uman devine.

citat din Viktor Frankl
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panteism

Dumnezeu din cer ne vede,
Dumnezeu din din noi ne-aude,
Dumnezeu este oriunde,
Fie şes, fie la munte,
În oraşe sau la ţară,
Fie iarnă, fie vară,
Dumnezeu e peste tot,
Fie casă, fie bloc,
Fie-ntr-un castel baroc...
Sau în colţ de iarmaroc...
Dumnezeu este în toate,
Credeţi-mă, am dreptate!
Dumnezeu n-are odihnă,
Şi ne judecă în tihnă!

poezie de Viorel Truşcă din Gânduri tipărite
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie că ştim, fie că nu, fie că ne place, fie că nu, viaţa noastră e o operă de artă, deci ca s-o trăim trebuie să ne fim proprii artişti.

citat clasic din Zygmunt Bauman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa reprezintă numărul picăturilor de fericire şi nefericire, unele mai mici altele mai mari, pe care Dumnezeu arbitrar fără un număr prestabilit le-a dăruit fiecăruia dintre noi, conform voinţei pe care o vom avea fiecare, precum şi străduinţei de a mării sau micşora din numărul şi greutatea lor, fie a fericirii fie a nefericirii.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

MEDITATIE...

Trupul meu e rupt din pământ
De care nu m-am dezlipit niciodată,
Din plante am cules ce e sfânt
Şi dragostea mereu curată.

Pământul m-a făcut mai puternic,
Atunci când munceam din greu,
În credinţă am fost cucernic,
Fiindu-mi alături DUMNEZEU.

Prin pământ am căutat comori,
Pe care le-am adus la lumină,
Având satisfacţii, cuprins de fiori,
Când intram sau ieşeam din mină.

Nu m-am lăsat niciodată învins,
Chiar dacă nu mi-a fost uşor,
În jocul vieţii eu m-am prins,
Căci oricând viaţa o ador.

31 decembrie 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fie plin de parfum peste tot în jurul meu sau acolo unde merg eu. Ador oamenii parfumaţi şi asta e o condiţie ca ei să fie în preajma mea.

citat din Oana Zăvoranu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie că vorbim de lucruri pe care le-ai făcut, fie că vorbim de lucruri pe care ţi-ai fi dorit să le faci – sau, eventual, să le faci altfel, fie că vrei să fi avut mai mult timp, minim un regret va exista.

Elena Găină în Revista Wedu: Generaţia C, Nu am niciun regret (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Alanis9
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta noastră e o artă activă, care se primeneşte şi se învaţă toată viaţa. Numai după ce ai învaţat-o bine, îţi dai seama că n-o ştii şi că, de fapt, cele mai frumoase roluri din viaţa actorului sunt acele pe care nu le-a jucat.

Ştefan Ciubotăraşu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii

Viaţa ne demonstrează ades,
Că trăim surprize de neînţeles,
Calculul divin este mai presus
Decât noi avem ceva de spus,
Cred într-o armonie divină,
Care-ntr-o ordine tainică aşează
Pe cei care cu ea rezonează.

Acolo, sus, unde gândurile se nasc,
Planăm ca-ntr-o mişcare browniană
Şi totuşi în acest haos crezut de noi,
O ordine precisă, exactă domneşte
Şi subtil, fiecare dintre noi o hotărăşte,
Prin ceea ce suntem şi ceea ce trăim
Şi la definirea legilor universale, contribuim.

Să fim buni şi drepţi nu este greu,
Inima noastră o vede Dumnezeu,
Citind în ea, EL vede şi actionează
Şi viaţa noastră în bine sau rău o inflenţează.

În viaţă răbdători căutăm, aşteptăm,
Ca un miracol să ni se-ntâmple
Şi din senin, aşa parcă dintr-o dată,
Apare, zicem noi, un semn divin
Şi persoana de care avem mare nevoie,
Să o găsim.

Să fie oare doar o pură întâmplare?,
Să fie un calcul prealabil ce curge-n eter?
Se-ntâmplă atâtea minunăţii în lume,
Fără ca vreodată să se afle acel mister
Şi cine din umbră veghează, supervizează
Orice gând sau faptă a noastră, care urmează.

O mână ascunsă cu fir de aur a ţesut
O vrajă –ntre noi, un mister nedesluşit,
Nevăzutul din unde, cromatici şi lumini împletit,
Trudeşte neîncetat în spaţiu, de-o veşnicie,
Şi-n cele din urmă soluţii găseşte
Ca viaţa, pentru noi, să fie o frumoasă poveste.

Furaţi de a vieţii vâltoare, magie,
Adesea uităm poate să aducem prinos
Lui şi celor care -n astă imensă lume secretă,
Grijă părintească poartă pentru noi toţi.

poezie de Georgeta Ganea (11 septembrie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virusul nu face deosebire

Mă uit cu mare uimire
cum pe-întreaga omenire
corona pune stăpânire.
Nu face deosebire.
Nu ţine cont de naţie,
Nu-i intrăm în graţie.
Fie chinez sau japonez,
fie român sau albanez,
spaniol sau chiar francez,
italian sau anglican
american sau german...
Ea pe tot globul s-a întins,
Pe toţi în casă ne-a închis.
Nemulţumită cu atât,
Pârdalnica vrea mai mult.
Ne trimite-n carantină.
Apoi fără nicio vină,
Sufletul din noi îngheaţă
Şi ne lasă fără viaţă.
Ea nimic nu ocoleşte
Ce-întâlneşte, prăpădeşte.
Fie tânăr sau bătrân,
Dacă-l întâlneşte-n drum,
Într-o clipă care trece,
Dacă-i viu, rămâne rece.

poezie de Dumitru Delcă (29 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata

Fie blondă sau brunetă,
Fie vis sau poezie,
Fie mândră sau cochetă,
Principalul e... să fie!

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sine, viaţa nu este nici urâtă, nici frumoasă. Pentru că, spre deosebire de lume, viaţa nu este obiectivă, ci este a noastră. Este viaţa mea pe care aleg să o ratez sau să o împlinesc. Urâţenia sau frumuseţea ei depinde numai de mine. Altfel spus, întrebarea dacă viaţa merită să fie trăită nu are un răspuns prestabilit. Răspunsul la această întrebare despre viaţă este chiar viaţa noastră. Este suma de alegeri, proiecte, ezitări, aspiraţii şi abandonuri prin care noi ne constituim ca persoane.

Daniel Nica în Pastila roşie. Eseu despre moralitate şi fericire
Adăugat de Georgiana Estera
Comentează! | Votează! | Copiază!

O devenire se numeşte naturală când ea provine din natură. Lucrul din care provine ceva îl numim materie; acel ceva prin care provine e un lucru ce există în chip natural; lucrul provenit este sau un om, sau o plantă, sau altceva de acest fel, şi acestea sunt lucrurile pe care noi le numim mai ales substanţe. Toate fiinţele a căror devenire e datorată fie naturii, fie artei, au o materie, căci fiecare din aceste fiinţe are posibilitatea de a fi şi, totodată, de a nu fi, iar această posibilitate constituie pentru fiecare lucru materia lui.

Aristotel în Metafizica, VII, 7
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din puţul plin cu spaime

Cu toţii am vrut să fie bine
Şi să ieşim din hău
Şi să avem mai multă pâine,
Dar azi e mult mai rău.

Din puţul plin cu spaime
Am nimerit în lac,
Copiii azi de foame
Inspiră aurolac.

Ei dorm cu şobolanii,
Murdari şi-mbătrâniţi,
Pe domnii mari doar banii
Îi preocupă. Să fie verzi şi mulţi!

Şi nicidecum nevoile
Ce ne încorsetează,
Dac-or să vină ploile
Ori de se-nsămânţează.
.......................................
Sau dacă ţara-n timp se va menţine
Rotundă şi-aburindă ca o pâine.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lapsus poate fi în realitate totalmente lipsit de sens, poate să nu fie decât un accident psihic sau să nu aibă sens decât în chip excepţional, fără a-i putea refuza poetului sau scriitorului dreptul de a-l spiritualiza prin înzestrarea cu un sens, spre a-l pune astfel în serviciul intenţiilor pe care le urmăreşte. Prin urmare, în legătură cu acest subiect putem fi lămuriţi mai bine citindu-i pe poeţi decât studiind lucrările filologilor şi psihiatrilor.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie făcută însă foarte clar deosebirea dintre un prost şi un tăntălău. S-ar părea, la prima vedere, că e acelaşi lucru... Nu e chiar aşa... Tăntălăul e un idiot, care s-a resemnat cu destinul de idiot. El nici nu vrea să fie decât un biet idiot, n-are nici o altă pretenţie. Deci, tăntălăul e plin de modestie, pe când prostul e convins de geniul său... Din acest punct de vedere, tăntălăul e net superior.

Teodor Mazilu în Elegie la pomana porcului (1976)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţia din noi vorbeşte altora fie dur pentru intimidare, fie pe ton de glumă pentru a înmuia adversarul, fie pe ocolite ca să evite, fie senin ca nevinovatul.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Vinovăţie (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune târzie

îmi dezvelesc sufletul mă dezbrac de secrete
gândirea mi-o aştern uşor pe clorofilă
toată viaţa mea a ajuns în sute de sonete
cu spirit creştin m-am făcut mereu utilă.

lumea lui Dumnezeu cu vervă o aprofundez
cu sete de cunoaştere febrilă
inima iubitoare mi-a oferit un crez
sunt plină cu speranţe de sibilă.

n-am rănit pe nimeni nici rău n-am făcut
am trăit în armonie cu lumea întreagă
timpul auster chiar l-am trăit plăcut
am învăţat din toate să-mi fie viaţa dragă.

împliniri şi suferinţe ca râul au trecut
întrebări despre moarte sufletul meu dezleagă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!