Pastel

E toamnă. De vânturi şi de ploi
Copaci-n jur rămas-au goi.
Dar un stejar nenorocit
De pudic ce-i, s-a înroşit.

poezie de Adrian Timofte (noiembrie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi

Ploi de toamnă lungi şi grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi şi pe vale...

Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Şi gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...

Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri şi şoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi plac ploi de toamnă!

Nu-mi plac ploi de toamnă, nebune, ce vor
Să-nchidă-a mea vară, să-i pună zăvor!
Când soarele-ascuns e de nori prigonit,
Pe patul de frunze aş sta tolănit,
Dar picurii dor.

Când ropotul ploii răsună strident,
Privesc la natură c-un aer absent.
Copacii rămas-au stingheri, tot mai goi.
Prin ramuri se-aude un biet piţigoi,
C-un cânt consecvent.

Cad picuri de-a valma-ntre cer şi pământ,
În dansul sălbatic se-ncing duşi de vânt.
Descântecul ploii de zor îngânând,
Îşi află sfârşitul sub brazdă gemând,
Cu sufletul frânt.

Mi-nchipui în palme cum frunzele-adun
Tăind a lor cale când pleacă-n surghiun,
'Nainte ca ele să piară în van,
Pierdute de timp, ce li-i crudul duşman;
Cu el nu se pun.

Să schimb vechea lege eu palid mai sper.
Nu vreu să le-ajungă destinul mizer!
De-aceea le-ntâmpin cu pasul grăbit,
Călcând pe al toamnei covor ruginit,
Cu fruntea spre cer.

Nu-mi plac ploi de toamnă şi-aş pune zăvor,
La cerul ca plumbul ce-i necruţător.
Purtate de vânturi spre-al morţii năvod,
De soarta ştiută în nescrisul cod,
Din nou frunze mor.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă aurie

Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Şi zile cu ploi cernite.

Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.

Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Şi-n zbor, păsări călătoare.

Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toţi în casă,
Pentru iarna friguroasă.

poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme de toamnă

Poeme de brumă
Pe-a timpului humă –
Poeme de vise şi vers,
Gutui parfumate
De toamnă brumate
Din rod de lumină-am cules.

Frunze de jar...
O toamnă-amnar,
O toamnă, adesea, cu ploi,
Etern parfumată,
În gri colorată
Se scurge, se scurge în noi...

E toamnă de-acum,
Durere şi fum,
Purtând şi tristeţi şi tăceri,
E toamna din noi
Când desculţi, amândoi,
Căutăm amintirea de ieri.

Poeme de toamnă
Mereu mai amară,
Bătrâni reumatici şi goi,
E toamna în care
Se plânge, se moare
Copacii sunt trişti şi sunt goi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă-n mine

E toamnă-n mine şi de toamnă plâng
Păsări şi frunze,-n drumul spre amurg...
Tresar în mine vânturi reci... şi ploi.
Mă învelesc cu plans copacii goi...

Clepsidra iarăşi timpul şi-a oprit,
Sobor de frunze cade la fereastră,
Prelungă noapte-n mine s-a ivit
Iar eu pierdut-am drumul către casă.

Foşnesc sub tălpi, cu noi, la unison,
Frunze şi paşi. Cărarea-nsângerată,
Adăposteşte gândul unui om...
Un vis uitat sub trupul greu, de piatră.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

E toamnă, surâsul tău s-a transformat în mit
Cad ploi ca-ntr-o perfidă rătăcire,
Şi te întrebi de-a existat iubire
Şi ce păcat de moarte-am săvârşit.
Ne rătăcim prin sute de perechi
Cuprinşi de amnezii ce n-au cădere,
Şi picuri mari cu iz de mângâiere
Ne-aşează Bach şi Mozart în urechi.
Şi totuşi, ne iubim cu flori de toamnă
C-o ultimă risipă de tăcere,
Eu ştiu că din iubire iese miere
Şi ochii tăi, ca două mări sunt, doamnă.

poezie de Adrian Abrudan (2014)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei văduve

După moartea soţului iubit,
Să nu stea singură în casă,
Să-şi ia un animal de rasă.
S-a gândit şi... s-a căsătorit.

epigramă de Adrian Timofte (februarie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda - de sezon

Mini fustele sân-floare,
Doar economii forţate,
Cu menirea lor, se pare
Ce-i sub ele să-ţi arate...

epigramă de Adrian Timofte (august 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pretins norocos

În ierarhie a urcat
Doborand ce-i ieşea-n cale.
Mai târziu a învăţat:
Orce urcuş are şi vale.

epigramă de Adrian Timofte (ianuarie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promenadă

Când primavara vine
Şi-i cald, cu fuste mini
Studentele ies la plimbare
Şi-arată tot... ce-i de vânzare.

epigramă de Adrian Timofte (mai 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui bărbat înmormânat în cripta socrilor

După ce s-a însurat
Soacra-n spaţiu l-a luat.
Dar şi mort a fost să fie
Între soacră şi soţie.

epigramă de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pesta porcină

De când pesta s-a ivit
Cu Ignat-ul s-a sfârşit.
Altă cale nu există:
Tăiem porcul... de pe listă.

epigramă de Adrian Timofte (decembrie 2018)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metoda de privatizare a CFR

Privatizarea s-a făcut în toate,
Nu a scăpat nici Căile Ferate,
S-a făcut aşa cum s-a putut:
Metoda cea mai simplă... Furt.

epigramă de Adrian Timofte din UMOR CU ADRESA , Ed.Prospexi, Dorohoi, 2023, pag. 85 (2019)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsările călătoare

De cînd toamna a venit
Cuiburile-aţi părăsit
V-au alungat de la noi
Vânturi reci, geruri şi ploi.

Copacii-s pustii şi goi,
Voi plecaţi spre alte zări,
Zburaţi peste mări şi ţări
Şi vă-ntoarceţi iar la noi.

Mi-e dor de voi, de cântul vostru drag!
La primăvară vă aştept în prag!
Veniţi! V-aştept! În cântul vostru dulce,
O altă toamnă, spre apus, veţi duce

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa copacilor goi

Dansează sufletul în noi,
Cad ploi la margine de geam,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
S-a scuturat frunza din ram.
E geamul pleoapă în amurg
Şi-nchis e între cruci de ram,
În mine şi-n afară plâng,
De plâns nici stele nu mai am.

Dansează sufletul în noi,
Chihlimbării poteci mi-apar...
Împerecheaţi doi câte doi,
Se-aprind îndrăgostiţi de jar.
Flori ruginii se-aprind pe ram –
Un suflet într-un dans etern...
Şi noi am fost... şi noi eram,
Taina aceluiaşi însemn.

Cad ploi la margine de geam,
Cad ploi în noi, este târziu,
Cad iarăşi frunzele din ram,
Eu iarăşi toamnă am să fiu.
Rubin din tainicul apus
Şi şerpuielnicul oftat,
Deodat' în mine s-au ascuns.
Eu plâng şi râd... s-a înserat!

Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Toamna-n firimituri se strânge,
De plouă lacrima din noi,
Lumina-n albe râuri curge.
Ca nişte lampioane trec
Şi lin se pierd, se pierd în zare,
În suflet vânt sunt şi-am să plec
Chiar dacă sufletul mă doare.

S-a scuturat frunza din ram,
Plouă în suflete şi-n noapte
Cicatrici şi plăgi mai am...
Cioburi de clepsidră sparte.
Sângerândă în aval,
Bate inima în noapte.
Toamnă dacă nu eram,
Nu m-aş fi născut din şoapte.

E geamul pleoapă în amurg,
Iar eu o umbră risipită,
Mi-e dor de voi, în mine plâng,
Nu-mi este inima-mpietrită.
E somn de vânturi peste cer,
Vuiet... şi inima mi-e goală,
Căci flori şi ramuri iarăşi pier.
Parfumul de gutuie-amară...

Şi-nchis e între cruci de ram,
Chiar trupul zărilor plăpânde,
Toamnă, tu azi îmi baţi la geam
Cu degete de ploaie ude.
Prin părul tău de catifea
Lucesc iar muguri de aramă,
Ne-nchide-n umbre vremea rea,
Dar te iubim, frumoasă toamnă!

În mine şi-n afară plâng,
Cenuşa-n fulgi de jar se-mparte,
În braţe toamnă-am să te strâng,
Să ne-nfrăţim până la moarte.
Se-nalţă-n noi nămeţi de ger
Şi ramul tremură-n oglindă,
De al genunilor blestem,
Mai curge-o lacrimă în tindă.

De plâns nici stele nu mai am,
E doliul risipit în noapte.
Stau şi privesc... Pe lângă geam
Trec râuri lungi de frunze moarte.
S-a stins şi ultimul poem,
E iar explozie-n cuvinte,
Azi îţi las ultimul însemn,
Apoi voi adormi cuminte...

De plâns nici stele nu mai am,
În mine şi-n afară plâng,
Şi-nchis e între cruci de ram...
E geamul pleoapă în amurg...
S-a scuturat frunza din ram,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Cad ploi la margine de geam,
Dansează sufletul în noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţionare

Când scara măriri urci,
Fii bun cu cei ce-i întâlneşti.
Când vei cădea, atunci
Aceeaşi oameni gaseşti.

epigramă de Adrian Timofte (iulie 2019)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri fraudate

Voturile se fura.
La noi s-a dovedet,
Că fără aşa măsura
Unii n-ar fi reuşit.

epigramă de Adrian Timofte (noiembrie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primar sector 1 din partea USL-PLUS, alegeri 2020

Cu sacii voturile s-au furat,
Prin fraudă primar s-a instalat.
Până şi dreptatea s-a tâmpit:
Hoţul prins - e negustor cinstit!

epigramă de Adrian Timofte
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi minciuna

Aşa e de când lumea-i dată!
Nimic nu s-a schimbat:
Minciuna-i lăudată,
Iar adevaru-i - criticat.

epigramă de Adrian Timofte (2018)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

In seara de Crăciun

Moşul fiind grabit
La vecină s-a oprit.
Ce cadouri i-o fi dat
Ca de-acolo n-a plecat!?

epigramă de Adrian Timofte (decembrie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!