Fugă

Azvârli în colţ ghiozdanul supărată
Că azi ai căpătat o notă rea.
Lepezi rochiţa ta numerotată
Şi-mbraci o iie proaspătă, de nea,
Îmi faci un semn, ne furişăm desculţi
Spre câmpul plin de mure şi de rugi,
De sprinten ţârâit de greieri mulţi
Şi iepuri ce-ţi arată cum să fugi.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Poeme simple (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uscăciune

Cerul e vânăt, câmpul gol şi sur,
Vântul uscat miroase a mour...

distih de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia ţăranului în care mocneşte revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simţ ascuţit şi realist în existenţa socială a satului.

George Călinescu în Opinii despre romanul Desculţ (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pândă

De-aseară stau în câmp, întins pe-o claie,
Încheagă roua cu răcoarea perle.
O stea se surpă, negura o taie,
Pădurea fluieră cu zvon de mierle.
Şi iată: zorii alergând prin fum
Deschid în zare geană viorie.
Mă scol şi-aştept cu gând tâlhar la drum
Paşi goi prin iarbă, râurată iie.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori şi eu eram vesel şi plin de nădejdi, însă acum mă simţeam ca un butoi gol şi dogit şi îmi lipsea până şi gustul vieţii. Văzduhul fierbinte mă scălda în sudoare. Soarele, cu ciocanele lui de foc, mă izbea drept în creştet.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece timpul...

Am deschis fereastra şi privesc în noapte
Luna s-a ascuns sub un voal de nori
Două siluete se-nţeleg prin şoapte
Şi se îmbrăţişează pe sub cingători

Noaptea îşi întinde pânze întunecate
Ţârâit de greieri inundă văzduhul
Peste satu-ntreg unde fermecate
Ne trimite Domnul pogorându-şi Duhul...

Liniştea-i profundă, undeva departe
Un lătrat de câine o despică-n două,
Din copaci cad fluturi... roi de frunze moarte
Semn că vine toamna şi că iar ne plouă....

Semn că trece timpul ca pe cer un fulger
Şi mă-ntreb sfioasă ce-am lăsat în urmă
-,, Ai lăsat iubire''.... îmi răspunde-un înger
Şi un zbor de aripi gândurile-mi curmă...

Pasăre de noapte, înger să fi fost?!
Am închis fereastra şi am tras perdeaua
... Iar îmi depăn viaţa să îi dau de rost
Şi fac noapte albă,.... albă cum e neaua....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecuse vremea primulelor. Spre marginea pădurii, unde se răreau copacii şi terenul se înclina către un gard părăginit şi către şanţul plin cu rugi de mure de dincolo de el, se mai arătau doar câteva petice veştede, de un galben-şters, printre buruienile-câineşti şi rădăcinile de stejari.

începutul de la Watership Down de Richard Adams (1972), traducere de Dana-Ligia Ilin
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cirezi

Cirezi blajine pasc trifoişti lângă ape
Şi-şi nalţă în văzduh, cu muget, botul ud
Când, seara te presimt plutind sfios pe aproape,
Când paşi desculţi prin ierburi înalte se aud.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul de aceea era război: ca să mănânce oameni, cât mai mulţi oameni.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dorm, închipuirea îmi rămâne trează. Visez. E blestemul de care nu pot scăpa.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul tonifiant al solidarităţii (cercetări recente arată că 90% din români sunt prea săraci pentru a avea un trai decent)

Aşezat de oficine
Printre cei flămânzi, desculţi,
Îmi repet în gând: ce bine
Că suntem aşa de mulţi!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua de azi a-ţi dexteriza aproapele spre devoţiune e ca şi cum ai abjura ştiinţa.

Ruxandra Larisa Mureşan (19 decembrie 2008)
Adăugat de Ruxandra Larisa Mureşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătălia s-a sfârşit...

Bătălia s-a sfârşit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.

Deasupra cerul gol şi soarele
În jur câmpul gol şi morţii
Sufletele lor stau drepţi şi aşteaptă
Să intre-n rai în faţa porţii.

Soldatul din mască vede o floare
Şi vesel şi-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche

Bătălia s-a sfârşit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Ţiuie-un glonţ rătăcit
Şi-i sfărâmă tâmpla şi barba
Deasupra cerul gol şi soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc am avut. Cu carul. Însă nu ştiu cum s-a făcut că l-am pierdut pe drum.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Aho! aho! prieten bun
Stai puţin s-auzi ce-ţi spun!
Să-mi asculţi urările
Că vin sărbătorile!
L-am rugat pe Dumnezeu
Să facă cum gândesc eu!
Să-ţi aducă sănătate
Masa plină cu de toate
S-ai noroc şi fericire
Ce munceşti să-ţi dea-mplinire
S-ai noroc, să fii iubit
Şi de lume preţuit
Şi orice tu ţi-ai dori
Să poţi a înfăptui
Drumul să-ţi fie deschis
Să-mplineşti tot ce-ai promis
Să ai sufletul frumos
Să faci totul cu folos
Să faci şi să trăieşti bine
Ca să-ţi aminteşti de mine
Să trăieşti cu spor mulţi ani
Şi pe coş să-ţi curgă bani
S-ai nepoţi să-ţi calce pragul
Şi să fi fălos ca bradul
Cum e-n noaptea de Craciun
Că eşti prietenul meu bun!
Să-ţi dea Domnul ce-ţi doreşti
La mulţi ani să îmi trăieşti!

Sărbători fericite!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii desculţi

Murmură in jur pădurea
Este plină de viaţă
Spre a cerului lumină
Pinii falnici se inalţă

Azi din turnul meu de fildeş
Mă cobor in vis la tine
Vom culege albăstrele
Vom fugi inspre câmpie

In meandrele vieţii
Un destin va găsi cale
Să-mpletim in doi iubirea
Unei zile trecătoare

Si-alte zile cer să vină
Luminând cărări in doi
Eu tinându-te de mână
Tu făcându-mi dar din flori

Si-n fâşiile de soare
Vor sclipi ca doi bănuţi
Ochii mei fără de lacrimi
Paşii timpului desculţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de gheaţă

A fost prea supărată iarna azi,
A plâns aproape ziua toată
Cu lacrima-mpietrită pe obraz
Şi talpa-nţepenită-n zloată.

Armura grea apasă peste brazi
Cu platoşa-i încorsetată,
A fost prea supărată iarna azi,
A plâns aproape ziua toată.

Vâltoarea toarnă-ncrâncenată,
Ploaia şi vântul, bunii camarazi,
Cărarea mi-au placat-o-ndată,
Luceşte,-i bine finisată,
A fost prea supărată iarna azi.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum bine ştii, dragă nevastă, muierea e mai tare decât dracul, şi ţine la bătaie.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi de nea...

Plutesc uşor prin aer şi-n legănatul lor
Îşi fac loc printre clipe în semn de bun rămas,
Luând cu ei doar albul din cerul norilor
Să-mbrace cu el timpul în ultimul popas!

Se furişează-n vânt să-i poarte-n zări, departe,
Pân' la gheţari rămaşi în vreme, solitari...
Un vifor le şopteşte oftând că nu se poate
Şi îi aşază-ncet... prea mulţi, pe drumuri mari!

Poate c-a lor menire e să ne stea în cale,
Să ne opreasc-o clipă... de ce şi cum, nu ştim!
Un drum printre zăpezi, mereu e o-ncercare
Şi astfel învăţăm ce-i bine să iubim!

E câmpul plin de fulgi şi albul ne orbeşte,
Sau doar ne-ncetineşte c-o clipă de răgaz,
Luând a lor răcoare şi raza ce sclipeşte
Din orice clip-a vieţii vom face un topaz!

poezie de Lili Şipoteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat demult cum arăţi, dar poate ochii îţi erau albăstrii, părul aprins ca pădurile toamna...

citat clasic din Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul macului

Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci,
Purpura-ncinsă simţeam cum se aprinde-n mine,
Cât mi-am dorit să-mi fii aproape, să priveşti, să taci,
În liniştea din spice se-aştern speranţe-n pâine.

Petale sângerând se oglindesc în ochi buimaci,
Le-atinge vântul în mângâierile lui fine,
Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci,
Purpura-ncinsă simţeam cum se aprinde-n mine.

Se ofileşte macul în margini de coline,
Cu gândul depărtării nicicând să te împaci,
Surâde lanu-în soare cu spicele lui pline,
Se unduie în valuri în zilele senine,
Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!