Inimă
nima mea e plină de vis și de iubire,
Cum e încărcat de flori un ram de măr în mai,
Un ram cu candeli albe pufoase, unde vin
Albinele s-adune pentru știubeie miere.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Izvorul
Miroase a pământ, a umed, a nori.
Mâine, primăvara va pătrunde-n oraș
Cu trăsura plină de flori,
tristih de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia țăranului în care mocnește revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simț ascuțit și realist în existența socială a satului.
George Călinescu în Opinii despre romanul Desculț (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Istoria Literaturii Romane. Editia Princeps in format electronic - CD" de George Călinescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Rodul iubirii
Desprinse de floare, de aurul ei,
Își iau zboru-n aripi ca albi porumbei,
Fluturi ce-ating miezul de vară
Sărutând-dulce, poama o înconjoară...
Duc din dulceață și altor flori,
O taină-a iubirii-n polenul de flori,
Le poartă viața în viitor,
Culegând, împărțind... polenul de flori.
'N-curând, din dulcea iubire,
Vor răsări flori cu dulce de miere,
Alți fluturi le vor uni în iubire
De miere, de aur, polen de iubire...
... albele aripi ating flori pregătite,
de nuntă în dulce... mirese iubite...
Polen de cuvinte din sfântul Cuvânt,
Îndrăgostește pe viață - oameni de rând.
Dulcele Lui e mană, e viață,
E sare, lumină, credință, speranță;
E rodul Iubirii ascuns în Mireasă
Ce-i pregătită s-ajungă... Acasă.
Albe aripi, fluturi =cuvintele Bibliei
miezul de vară= inima omului pregătită de pocăință
poezie de Sanda Tulics (21 iulie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața în stup
De când la internet e conectat,
În stup, atât de multe s-au schimbat!
Albinele stau nopțile pe chat,
Iar dimineața lenevesc în pat.
Când, în sfârșit, spre muncă se urnesc,
Pe flori înmiresmate poposesc,
Dar nu ca să culeagă miere bună,
Ci pentru-a face-un selfie împreună.
Adună-un strop de miere delicioasă
Și se întorc, grăbite, către casă.
De ce-s grăbite? Păi, ca să lucreze:
Pe Facebook, pozele să le posteze,
S-adune like-uri, comentarii noi
Și, ca urmare, fagurii sunt goi.
În stup, de-o vreme, nu se știe care
Sunt trântorii și care-s lucrătoare.
E jale și, pentru-a ieși din criză,
Regina scoate modemul din priză.
Morala e că viața virtuală
Nu îți aduce nicio procopseală!
poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faptă
Am prins în mâni, în zori, o stea care cădea,
Să nu lovească-n aripi, în aer, o albină
Ce se-ntorcea grăbită, în zbor, cu cofa grea,
Către prisaca ei, de miere și lumină.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcă știi vreodată când pleci la drum unde o să ajungi?
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe patul cu flori albe
Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe fața ta și fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranțe cu tine aș zbura
într-un vis de iarnă de te-aș atinge
pe patul cu flori albe aș dormi o viață
și deodată din vis aș vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aștept să mă privești
și fața să-ți fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viața ta tu mă primești
fără a ști de mine să-mi dăruiești iubire.
poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buna Vestire
fragment
...)
Poate stelele sunt flori, numai flori,
Pe care nimeni nu le rupe,
Ori poate sunt fructe prea coapte, mustoase, gustoase
Și-așteaptă ceasul mare-al scuturării.
Poate cerul e marele fluviu albastru
Cu izvoarele-n raiul uitat,
Poate stelele-s luntrii de aur,
Poate luna e vechea corabie ce poartă,
Spre un nou Ararat,
Lumea de mâine
Care n-a gustat încă
Din arborul cunoașterii un rod,
Poate Calea Lactee
E drumul alb pe care albe
Se plimbă sufletele morților
În așteptarea noii învieri.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe în amurg
Tristețea ce-mi răsare în inimă amurg,
Când apele sunt albe sau galbene ca norii,
De nu va mai fi vorba ta blândă s-o alunge,
Eu veșnic voi fi trist cu fața ca amurgul.
poezie clasică de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare,
Pe pajiste, sprintar, in primavara noua
Nu cauta sa sorbi lumina din izvoare,
Ci potoleste-ti setea cu boabe mici, de roua.
Tu, gand, hulub rotund cu aripile albe,
Nu bizui sa sfasii inaltul cu vultanii,
Ci zborul jucaus ti-l despleteste-n salbe
Prin preajma casei unde te petrecura anii.
Tu, glas, nu mai cerca sa plangi in limbi de clopot,
Ci, gures ca paraul cand serpui printre flori,
Culege-le mireasma si spune-le in sopot
Povesti cu stele care s-aprind si mor in zori...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu... eu am un mare dispreț pentru muncă. Disprețuiesc oamenii, pentru că muncesc și pentru că se supun legilor.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Pământul ne poartă pe umăr
Pământul ne poartă pe umăr.
Ce ușori suntem!... Libelule.
Albinele harnice sunt sătule,
Stupii de zumzet n-apuc să-i mai număr.
Cu must nou umplem ulciorul lunii
După ce bem vinul tare și vechi.
În grădini și-au prins la urechi
Albi zurgălăi zarzării, prunii.
Visul cârtiței e să-și sape o groapă,
Calul doar în vis și în basm zboară.
Nu-ți potolești setea a doua oară
Cu același căuș de apă.
Iubim pașii de fier ai veacului.
Înflorim cerul cu stele și steaguri.
Cu mâinile noastre turnăm în faguri
Dulcea miere a viitorului.
Pământul ne poartă în palmă,
Cu podoabe îi gătim fața.
Plouă peste noi dimineața
Ploaie de lumină, limpede, calmă.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Cântec șoptit (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul ne minte de parcă ar fi om. Dar de unde știm noi că timpul nu e om? Poate e om. Om ca tine, ca mine, numai că noi nu-l vedem.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvorul
Miroase a pământ, a umed, a nori.
Mâine, primăvara va pătrunde-n oraș
Cu trăsura plină de flori,
În fața ei se vor deschide toate ușile.
Ca să iasă din bârlogul de iarnă,
Urșii trebuie să meargă de-a bușile.
Ciutele vorbesc între ele în șoapte
Despre lupii ce cutreieră câmpul
Și despre iezii fătați peste noapte.
Primăvara va veni, va pleca,
Cu altă iarbă, cu alte zăpezi,
Dar izvorul vieții nu va seca.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De smalț verde și crud era primăvara dobrogeană. Stâncile ei rămâneau însă mereu albe, de var. Râpile ei rămâneau mereu roșcate, de parcă ar fi fost zidite, chiar de atunci, de la începutul începuturilor, din pământ ars pe îndelete, cu foc domol.
Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Anotimpuri dobrogene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina în zori
Dac-ai veni-n grădină, ți-aș arăta în zori
Albine cum se roagă smerite și se-nchină
Pe fiecare dintre sălbaticele flori,
Ca-ntr-o bisericuță de rouă și lumină.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum în noapte
Ast’ noapte-am fost pe câmpuri cu visele duium
Și nu m-am întâlnit, prin flori, cu nici un duh,
Dar am simțit salcâmii cădelnițând parfum
Și fâlfâiri de aripi de buhe prin văzduh.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața albinelor e primejduită mereu de insecte ca: țânțarul, viespea, șoarecele și urșii care se urcă în fagi unde sunt albinele strânse în colonii și depun miere.
perlă din examen
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de iasomie
Ia să-mi spui, să-mi spui tu mie,
Albe flori de iasomie,
Pot să-ți împletesc cunună
Și pe cap să-ți pun sub lună?
Iată-ți spun, îți spun eu ție,
Albe flori de iasomie,
Cu parfum îmbătător,
Poți să-mi împletești cu dor.
Sub a lunii blândă rază,
Tu atunci mă-ncoronează;
Plină de înfiorare,
Eu ți-oi da o sărutare.
poezie de George Budoi din Elogii florilor (20 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Uite, pe dealuri rosii
Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!