Struguri

Soarele a căzut în panere,
Albastru, violet, auriu,
Soarele dealurilor mele,
Soarele dulce pe care îl ştiu.

Strugurii mei, luminile mele,
Gem în panerele lumii,
Soarele din viile acestea mustoase,
Soarele căzut pe mâinile tale.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Priveşte culoarea feţei iubite ca soarele
Luna mâncată de nori se ceartă cu soarele.

Lumânării i-a fost dor de pletele iubitei
Într-o singură viaţă dragostea e ca soarele.

Despică-mi pieptul şi vezi cum inima bate, deschide
Fereastra spre marea care spumegă ca soarele.

Ey, Fuzulî, când profetul se-mpotriveşte, nu lua
În seamă, uită-te la o fată ca soarele.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele e sus

Nu mai vreau să apună niciodată soarele
Şi dacă mama mea moare nu mai vreau să apună niciodată.
Ăla de sus, soarele, plin de microbi.
Să stea naibii cu mine la masă, ca doi bărbaţi,
Eu sunt locatarul care a muncit pentru soarele ăsta,
I-am dat din banii mei de buzunar
Ca să răsară.
Aşa că la Paris soarele e al meu,
Fac ce vreau cu soarele ăsta bun la toate,
Dorm pe el, mă culc pe el, mă scol
Şi-i spun să plece acasă,
Eu nu mai pot.

poezie de Vasile Petre Fati din Copilul tuns zero (1992)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad pe ape

Soarele jos a picat,
Soarele, soarele,
Ca rochia ta din pat,
Soarele, soarele.
Cade o frunză din înalt,
Frunzele, frunzele,
Ca palma mea din părul tău cald,
Frunzele, frunzele.
Lunecă din cer o stea,
Stelele, stelele,
Ca lacrima pe faţa ta,
Stelele, stelele.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căruţa

Mă plimb pe câmp cu căruţa.
La ea sunt înhămaţi patru cai negri.
Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapără întruna, scapără-ntruna,
Câmpul n-are început, n-are sfârşit.
Deasupra cerul albastru, boltit.
Şi soarele nemişcat, în amiază,
Nici nu răsare soarele, nici n-apune,
Stă mereu nemişcat, în amiază.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Dau cu biciul în soare, soarele tace,
Tace şi rămâne tot nemişcat.
Mi-e dor de-un amurg ori mi-e dor
De-un proaspăt răsărit,
Dar soarele stă pe loc, nu se mişcă.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Căruţa aleargă, aleargă...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de soare

tu ma imbratisezi precum
soarele
soare plutind in apele
norilor
tu esti soarele care rasare
pe cerul vietii mele
tu esti rupt din soare
si lipit de inima mea
tu esti soarele care-mi
bate la fereastra in fiecare
dimineata
pasarea galbena cu pene
de soare
strabate vazduhul
vis galben
soare de aur
aur de soare
vis.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretara: Parcă era vorba că afară din peşteră vom vedea soarele.
Domnişoara: Soarele? Ce înseamnă soare?
Moisescu: Soarele e un glob rotund şi foarte fierbinte. Seamănă cu un bec de 100W şi e atârnat de tavanul cerului.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ntreb: ce-ai vrea să ţii în mâini? Un măr sau un soare? Îţi place să ţii merele în mână şi soarele să-l vezi pe cer. Altfel te temi de el. Mi-aş vinde soarele pentru un măr, numai ca să-l primeşti în mâinile tale.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ascuns soarele sub mască

Dimineaţa,
Sculându-mă devreme,
Am adunat
Un pumn de stele,
Să le aştern
Pe masa mea.

Soarele căzut
De pe bolta
Cerească
L-am prins
Şi l-am ascuns
Sub mască...

Cu raza lui
Cea mai fierbinte.

poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi Soarele

trece soarele spaţii
ca o luntre pe ape
şi îşi scutură graţii
pe-ale tale pleoape
s-îţi sărută retina
cu manunchiuri de raze
şi îţi mângâie mâna
cu iluzii de fraze
trece soarele vreme
printre stări relative
şi făptura lui geme
ca o pânză-n stative
că privirea ta rece
care ştie ce ştie
ca particula trece
din lumina-n pustie...

poezie de Iurie Osoianu (14 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec I

Azi dimineaţă eram rouă.
A venit soarele şi m-a băut
Viaţa împărţindu-mi-o-n două.

Azi la amiază eram nor,
A venit soarele şi m-a băut
Picătură cu picătură, uşor.

Astă seară stea voi fi, stea,
N-am să clipesc de multe ori.
Marea mă cheamă, vrea să mă bea.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ştie cine e corect. Soarele nu ştie cine e greşit. Soarele luminează fără scopul de a încălzi pe cineva anume. Cel ce s-a găsit pe sine însuşi e asemenea unui soare.

proverbe japoneze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi, soarele găseşte câte un om care să merite, ca el, soarele, să-şi rotească privirea, urmărind omul, până când unul dintre ei asfinţeşte. De parcă şi omul poate fi un soare, iar soarele – o floare care să-şi aplece fruntea sau obrazul înspre el.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Când cerul se lasă
Şi blând cântă
Lumina pătrunde în inimi,
Coboară sufletul în fluture
Şi zboară cu o săgeată aurie
Plătind aerul şi viaţa
Cu un destin primit din cer.
Când nunta cerului cu sufletul
Se îndreaptă spre catedrală,
Se aprind stelele şi Luna
Şi se îmbrăţişează cu Soarele
Dansând aerul mirii nevăzuţi
Care unesc Soarele cu cerul
Luna, stelele cu Dumnezeu,
Nunta cerului şi a sufletului
Cu eternitatea şi Tronul Divin
Şi ating drumul-Lumină
Al prinţului suflet
Albastru, auriu şi violet!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea

Se aud cocoşi cântând
Şi soarele e sus pe cer.
Se aud mieii zbierând
Şi lumea îmi pare un curcubeu.

Soarele e la amiază
Şi încălzeşte tot ce este viu.
Ţăranii pe câmp lucrează
Şi lumea îmi pare un pârâu.

Soarele e la amurg,
Iată şi luna a răsărit.
Ţăranii vin de la plug
Şi lumea îmi pare un infinit.

Soarele să ascunde după nori
Şi noaptea încet să lasă.
Pe cer apar mii de culori
Şi lumea îmi pare atât de frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Soarele?

Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri şi picturi ce reflectă respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest astru şi nu e greu să înţelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineaţă, aducând lumina, căldura, speranţa şi siguranţa, salvând omul de frig, de pericol şi prădătorii de la adăpostul nopţii. Civilizaţiile au înţeles că în absenţa Soarelui grânele nu ar creşte, viaţa pe planetă nu ar supravieţui. Aceste realităţi fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.

Însăşi dictatorii au subliniat adoraţia Soarelui, atribuindu-şi Soarele în persoană – ei fiind soarele şi dumnezeul naţiunii din care făceau şi ei parte ca simpli muritori.

Civilizaţiile timpurii nu doar au urmărit soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcările şi legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viaţă, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.

DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.

Camelia Opriţa în WordPress.com, La porţile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum te-aş putea eu pierde pe tine, când tu eşti soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe acest drum de ţară? Cum să uit eu soarele?

Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de Dia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căzut dar mă voi ridica

Ce-aveţi cu mine toţi, de mă priviţi aşa?!
Da, am căzut,... dar mă voi ridica!
Încă mai port în mine harul şi divinul
Deşi m-a îngenunchiat atât de rău destinul...

Nu plângeţi păsări şi îngeri azurii!
Ştiu, am căzut, dar îmi voi reveni.
Prin glezne, din strămoşi, cresc rădăcini
Şi-îmbobocesc iar trandafirii printre spini...

E undeva o geană de-albastru început?
Altă speranţă naşte în sufletu-mi tăcut...
Sfărâm în palme ţărâna creatoare
Să ştie că exist deşi încă mă doare

Şi mă avânt cu fruntea încrezător spre cer.
Ştiu, am căzut,... Ce-i inimă? Da, sper...!
Amurgul îmbracă totul în haină violet;
În mine, soarele răsare încet, încet,...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre un punct din Vega ne îndreptăm noi, Soarele nostru având o iuţeală de vreo 20 km pe secundă. Şi cu toate acestea sunt sute de mii de ani de când zburăm spre acele regiuni cereşti. E drumul Soarelui o linie dreaptă? E o imensă curbă? Nu se poate răspunde. E mai probabil însă că Soarele descrie o imensă elipsă, sau poate o spirală, în jurul unui centru pe care încă nu-l ştim. În acest caz, s'ar observa, în viitor, că mereu Soarele se îndreaptă spre un alt punct al cerului, în realitate Soarele descriind o curbă. Dar lucrurile astea le-am aflat prea de curând şi trebuie să treacă poate mii de ani pentru a fi verificate.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele vrăjitor

Ghiocelul nu-i o floare,
Ci... un fulg de nea pe care
Soarele l-a tot vrăjit
Până fulgul... a-nflorit!

poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele

deschid fereastra catre
maine
soarele navaleste
cainii tacerii imi musca
gandul
smulg clipe din
trupul timpului si
le ingrop in pumni
planuiesc sa
sau mai bine
imi fac planuri din
cioburi de vise
alerg catre maine
desculta
cand soarele navaleste.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!