Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Extaz

n-am crezut vreodată că iarba
poate fi așa de albastră
cerul senin de un verde crud
că zborul păsărilor coboară atât de jos
încât poți să-l atingi
și vântul se încurcă prin șuvițele tale blonde
acoperindu-ți ochii
cu ultima lui adiere
odihnindu-ți privirea
când albastră când verde
că zâmbetul tău
poate alunga toată tristețea lumii
punând în loc un strop de fericire
în clipa asta-n care se comprimă
minute
ore
ani
chiar și o viață

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Constantina Gina Dumitrescu

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări și lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ținându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
și cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru și mândru Soare
frumoase drumuri în cer și pe Pămînt
pline de viață și de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Perechea de teniși albi

retrăiesc amintiri...
eu încălțat cu aceiași teniși albi
chinezești
cu care puteam juca fotbal oricât
fără să se dezlipească
zâmbetul bunicii
același mereu și când marcam
și când primeam gol
iarba verde pe care stăteam tolănit
adulmecându-i mirosul de lut
cerul senin tulburat uneori de un nor alb
care se topea în imensitatea albastră
ca un fulg de zăpadă
mama care-mi mângâia
creștetul capului până mă trezeam
ca -mi dau seama
mâna mea căuta - în întunericul nopții
perechea de teniși albi
chinezești...

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Riscul iubirii

Omule,
m-ai fi crezut nebun, dacă ieri ți-aș fi spus
că iarba e albastră?
Ai fi crezut că sunt nebun?
Și totuși ieri
iarba era atât de albastră!...
Dar m-ai crede
dacă ți-aș spune acum
că iarba nu mai e albastră?
Nu, nu mai are nici o culoare;
nu mai e nici măcar galbenă, înțelegi?
nu mai e nici neagră.

Dacă ar avea o culoare
ar însemna trăiește,
dar nu se poate așa ceva,
azi nu poate să trăiască
... poate... mâine.

poezie de din Zbor frânt (1980)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Superman

Poate n-alerg ca glonțul de tare
Poate nu-mi trag puterea din soare
Poate n-am forță ca trenu-n mișcare
Când sunt lovit, poate că mă doare.
Poate nu pot urc pe-o clădire
Poate c-aș vrea dorm în neștire
Însă când tu ai nevoie de mine
Alerg ca săgeata ca să-ți fie bine.
Cu tine-aș sta noaptea, cerul să-l privesc
De toată tristețea să te izbăvesc
Și grijile tale să le-ndur cu tine
Și toată tristețea să o iau cu mine.
Nu sunt deștept, nici nu sunt faimos
Dar când îți văd zâmbetul frumos
E ca și cum marea-aș admira
Și Superman rămâne-n urma mea.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia (atât de albă in iarba verde dormea...)

Atât de albă în iarba verde dormea
Încât lumina din trupul ei se ridica,
Clipei s-adâncească misterul
Un soare deasupra-i pictase chiar cerul.

Din părul ei ce-n vânt vălurea
Neamuri de păsări în jur risipea,
Și trupul ei atât de frumos
Se îtinsese în câmpuri pe jos.

S-a întâmplat la fel ca și-n vise
Sub ochii mei trupul ei înflorise
O recunosc în fiecare floare
După parfum, după culoare.

De-o atingi, o vezi cum scânteie,
Sub ochii tăi redevine femeie
Te-ademenește, cu iubire te-mbată
Înger și demon…Deodată!

poezie de
Adăugat de valeriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zambete de iarba verde

Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.

Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.

ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!

Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Marin Moscu

Clipa aceasta miroase a verde

Iarba pufoasă doarme a ploaie
La atingerea mâinii scăldată în dor,
Vântul răgușește când pipa își moaie
Fulgerele rostogolite în aprigul zbor.

Îți admir fericit zulufii în trepte
Căzuți pe obraz, punându-ți contur
Iubirii curate trasate-n concepte
În clipa cu fluturi, în zborul lor pur.

Doi aștri tereștri pun clipă în clipă
Pe tufa de iarbă cu florile-n cer,
Sângele nostru aievea înghite-o aripă,
Zboru-n stomac se-nalță stingher.

Clipa aceasta miroase a verde,
A trandafiri crescuți în surâs,
Iarba pufoasă prin ploaie te vede,
Ochii de-apus se scaldă în plâns.

Mi-ascund somnul în sânii visării,
Blândețea mea tace demult,
Umbra mi-a plecat în valurile mării,
Acolo te aștept și te ascult.

Ești toată un cuvânt, ești poezie,
Cu ploaia iarba înflorești,
M-atingi cu ceața veșniciei
Și-n țepi adânci încă iubești.

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Vladimir Potlog

N-am crezut

N-am crezut că vreodată,
O -mi spui cu adevărat mă iubești.
Am crezut că sunt doar o frumoasă iluzie,
În visurile tale tinerești.

N-am crezut că vreodată,
O mă săruți pe buze cu atâta dor.
Că sunt o beată fată,
Care cerșește amorul tău nemuritor.

N-am crezut că vreodată,
Atâtea flori o să-mi dăruiești.
Am crezut că sunt de mult uitată
Și tu pe alta o iubești.

Dar acum când stai lângă mine
Și cu dragoste în ochi mă privești
Mă simt atât de bine.
Și înțeleg cât de mult mă iubești.

poezie de (26 mai 2022)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pană la tine,
primăvară,
cerul e de catifea,
albastră sau verde,
ca iarba mătăsoasă.

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Albastră fereastră

Știe uite
cum moare în fiecare clipă
plină de iubire neîmplinită,

așteptare de clopot spart
-i plângă sunetele.

Cuvintele lăcrimează-n silabe
cu arome de mirt
fumegă printre buze dorințe.

Privirea din unghi ascuțit
umbră în sângele inimii,
albastră fereastră
și zbor,

atât cât poate să poarte
crucea pe umerii goi.

Învață să-și macine tristețea
în noapte prin gânduri
când se luminează de ziuă
și înfloresc merii,

păsările intre în cânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Tristețea are frumusețea ei

îmi place stau în patul ce miroase a noi
unde îmi alin tristețea în zile fără rost
când primăvara nu înseamnă nimic,
când plimbarea în grădina fără capăt nu-și mai are menirea
flori de cireș parfumate îmi distrag privirea goală,
în loc să schițez un zâmbet ochii-mi lovesc pământul
iarba verde țipă la mine și vrea alunge griul,
apoi vorbesc cu cerul,
caut soarele ce pare ascuns de o veșnicie,
ciripitul păsărilor, o compoziție chinuitoare mă ostenește acum
dar tristețea are frumusețea ei
eu o perecep subtil, în tăcere
și caut acolo unde nu mai este nimic, o vindecare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Osho

Societatea a aranjat lucrurile astfel încât să nu îți pui niciodată problema propriului tău potențial. Și toată nefericirea provine din faptul nu ești tu însuți. Fii doar tu însuți și toată nefericirea și toată competiția cu ceilalți dispar; nu îți mai pasă alții au mai mult, nu ești tu cel care are mai mult. Dacă vrei ca iarba să fie mai verde, nu are rost privești în curtea vecinului. Este atât de simplu ca iarba să fie mai verde! Omul trebuie fie înrădăcinat în propria sa energie potențială, indiferent care este aceasta. Lumea va fi atât de mulțumită astfel, încât acest fapt vi se va părea pur și simplu incredibil.

în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea TrifuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "The Colors of Your Life: A Meditative and Transformative Coloring Book Paperback" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -53.99- 32.99 lei.
Marin Moscu

Fericind clipa albastră

Eu sunt șoimul care strânge
Un ocean întins de sânge,
Tu ești Arca ce-l străbate
Cu-ale lumii doruri, toate.

Ne zâmbesc ochii de prunci
Din stele albind pe stânci,
Fericind clipa albastră,
Val cu val, iubirea noastră!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Note de primăvară

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, și roz și pur,
Vis de-albastru și azur,
Te mai văd, te mai aud!

Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare...
Corpul ce intreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fantană
Te ingană
Pe campia clară...

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, și roz și pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru și azur.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Raza albastră

Sub cerul plin de ploi
o rază se revarsă
în noaptea-ntunecată...
e raza mea albastră!
În oglinda apei
privesc culorile
schimbătoare
verde, albastru și roșu
din cântecul depărtării
plutește alene
ca un astru călător
frunzele foșnesc
iar vântul mă mângâie
cu un cuvânt
regăsit din amintirea
unui vis
ridic de jos o frunză
aromată...
cu lumini de stele.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Monolog crud

în noi e o liniște de verde crud
suspinul rădăcinilor
stă băltit în inimi cu rășină de brad
din când în când
freamătul frunzelor
împinge în mine
cântecul păsărilor fără pereche

o aripă stoarsă de zbor
trece suspectă pe lângă mine
clătinându-mi
din rădăcini
toată singurătatea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Aș răsări ca iarba...

Aș răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te știu,
Dar încă am zăpadă pe umeri și mă doare,
Că nu știu de-i devreme, sau poate, prea târziu

Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine și n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.

Curg sevele prin mine și răscolesc nocturne,
Amețitoare patimi și nu mai știu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Și clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.

Sunt vinovată, Doamne, mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Și-aș răsări ca iarba, de verde să asud.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Cuvântul

Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.

Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.

CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.

Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face simtă părerile de rău.

Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.

Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.

Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos nu le ascultați.

E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.

Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.

Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Colțul iubirii

Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude și sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.

Zori de zori îmi scapătă credința,
Despre ce nu știu ce mai scriu
Și m-acomodez cu neființa
De parc-aș fi fost vreodată viu.

Reacționez la nepăsare
Tot mai rar și parcă tot mai stins;
Prea puțin iubirea mă mai doare,
Peste rănile-i de când a nins.

Bate vântul, primăvara vine
Și bandajul alb se va-nverzi,
Greieri leneși, harnice albine
Laolaltă mă vor asurzi.

Iarba va crește fără s-o aud,
Și-n ochii mei va fi doar verde crud.

poezie de din Aproape alb (24 februarie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Verde ecou de primăvară
Răstoarnă cerul pe pământ;
A ieșit chiar Dumnezeu afară
Și stă la verde crud la rând!

catren de din Ia catrenul, neamule! (aprilie 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook