Cu telecabina

Când eşti bătrân şi vrei să urci pe munte,
Să-ţi mai oxigenezi hemoglobina
Te-aşezi la coadă, până ajungi în frunte
Şi iei şi tu frumos telecabina.

O, cât de mare este bucuria
Şi inima începe-n piept să-ţi crească
Emoţii n-ai, căci simţi euforia,
Iar de drumeţi te doare fix în bască.

E minunat să stai într-o conservă
Ce merge suspendată de o sârmă
Te uiţi doar înainte, plin de vervă
Şi eşti precum un căpitan la cârmă.

Însă când bate vântul cu putere
De parc-ar vrea să rupă toţi pilonii
Dacă înainte ai băut o bere
De frică ţi se udă pantalonii.

Şi când cobori, îţi tremură genunchii
Aşa că te târăşti în patru labe
Şi-ţi vine a urla din toţi rărunchii,
Dar te jenezi un pic de Sfinx şi Babe.

poezie de Octavian Cocoş (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti trist îţi vine să dormi şi să uiţi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale. Da. Îţi vine să dormi când eşti trist. Şi să uiţi... Dar când te trezeşti? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou...

Ionel Teodoreanu în La Medeleni
Adăugat de andrada gal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telescaunul

Cât este ziua de lungă,
Că e soare, nor sau vânt,
Peste pârtii, peste strungă
Urci, cobori, plin de avânt.

Brazii fruntea şi-o ridică
Să privească al tău zbor
Uluiţi că nu ţi-e frică
Şi nu eşti şovăitor.

Nu îţi pasă dacă lumea
Plânge, ţipă sau suspină,
Fiindcă valea, codrul, culmea
Ştiu că nu ai nicio vină.

Şi-uite aşa îţi trece timpul,
Urci, cobori, şi-apoi urci iară,
Şi se schimbă anotimpul
Toamnă, iarnă, primăvară...

Însă noaptea când se lasă
Rămâi singur, necăjit,
Că drumeţii pleacă acasă
Şi tu stai înţepenit.

poezie de Octavian Cocoş (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată

Tată, îmi este dor de tine
Când nu eşti lângă mine.
Dar ştiu... că lupţi zi şi noapte,
Ca oamenii să-i salvezi de la moarte.

Dar, te rog, să nu uiţi de a ta sănătate
Şi de inima care îţi bate,
Căci moartea când vine,
Nu alege chiar pe nimeni.

Oamenii pe care i-ai ajutat,
Mulţi din ei te-au uitat.
Tu eşti bun, ai un suflet mare,
Dar n-ai sănătate pentru fiecare.

Bucuria ta cea mare
Suntem noi, copiii tăi.
Să n-ai nicio grijă, nicio mustrare,
Ca o să-ţi fim sprijin la anii grei!

poezie de Vladimir Potlog (14 iunie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău sexy

Mă stârneşti într-o clipă numai când mă priveşti,
Chiar când stai pe fotoliu şi o carte citeşti
Poţi tasta la computer şi tot sexy rămâi
Trupul tău e o minune şi pe jar tu mă pui.

Vreau să-ţi fac nişte lucruri care-s rele se spune
Trupul tău mă îngheaţă, dar mă simt de minune.
Mă gândesc doar la tine, buzele mi le ling
Văd cum pielea-ţi luceşte şi aş vrea să te-ating.

Trupul tău e prea sexy, toţi şoferii opresc
Mă atragi cu putere, nici nu pot să gândesc.
Ai un piept de vedetă, sânii tăi sunt săltaţi
Fundul este bombat, pantalonii mulaţi.

Eşti păcatul din mine, trupul tău îl vreau mult
Îmi vorbeşti la ureche şi atent te ascult.
Vino-n braţele mele, simt că o să erup
O să fac tot ce vrei pentru al tău sexy trup.

Şi din baie când ieşi şi păşeşti pe covor
Îţi privesc pielea udă şi aplaud sonor
Iar a mea sărutare peste tot o s-o simţi
Nu cumva să dispari să mă scoţi iar din minţi.

Trupul tău foarte sexy e un premiu luat greu
Cu-aşa şolduri divine toţi te-admiră mereu
Ce noroc că posed acest trup minunat
Dumnezeu a fost bun că în dar mi l-a dat.

poezie de Matthew Poetic, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul (Sonet Tarot)

Un pic de realism, nicicând nu strică,
Însă la tine doza-i foarte mare
Nu-ţi pierzi controlul, care va să zică,
Căci unde nu e cap, vai de picioare.
În jurul tău, faci ordine deplină
Eşti învestit cu autoritate
Şi nimeni nu îndrăzneşte ca să vină
Să îţi conteste această calitate.
Însă când uiţi complet ce-i omenia
Şi când puterea minţile îţi fură,
Când asupreşti şi-ţi etalezi trufia
Devii tiran şi eşti privit cu ură.

Ordinea strictă e folositoare,
Dar uneori e bună şi-o schimbare.

poezie de Octavian Cocoş (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avionul

Ai aripi de vultur şi-ţi place să zbori
Că-i vară sau iarnă te plimbi printre nori
Aproape ţi-e cerul albastru de sus
Iubeşti răsăritul, eşti trist la apus.

Eşti iute ca vântul cel veşnic grăbit
Sclipeşti ca un fulger din neguri ieşit
Şi ca o săgeată în aer te-nfigi
Alergi ca la curse când vrei să câştigi.

Ţi-e mare curajul să zbori în văzduh
Priveşti omenirea de parcă eşti duh
Şi munţii semeţi te salută voios,
Iar marea înspumată te-admiră de jos.

Dar oricât de mândru şi liber te crezi
Mai vine şi vremea să aterizezi,
Căci chiar dacă-n aer eşti plin de avânt
Când n-ai combustibil revii pe Pământ.

poezie de Octavian Cocoş (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

SINGUR CÂND EŞTI...

Te-ai întrebat, tu, oare
de ce iubirea doare?
Nu cred că ai simţit,
dorul mare, nesfârşit,
departe de cel iubit!
Ştii, tu, cum e sa fii
departe, să-ţi simţi inima
cum plezneşte în coarde,
sperând că mai există
a ta iubire şi nu a rămas
doar o simplă amintire?
Ştii tu cum e, când
trezindu-te în noapte,
să te simţi singur,
printre stele şi şoapte,
şi să-ţi doreşti o altă inimă
lângă tine să bată, nu să stai
de veghe, noapte de noapte?
Singur când eşti
îţi doreşti să scapi
de singurătate, să ai aripi,
să pleci oriunde, doar
să nu mai simţi apăsarea
tristeţii, în nopţile reci,
când cu un suflet drag,
ai vrea să le petreci,
Şi nu cred că ştii
cât este de greu să speri,
să tot speri, azi, mâine, mereu!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

9 de Bâte (Sonet Tarot)

Ai fost lovit şi rana încă doare
Te simţi nefericit, lipsit de vrere,
Faci tot ce poţi să nu cazi din picioare,
Căci cine-i jos, nu poate să mai spere.
Eşti ca bolnavul în convalescenţă
Nu te avânţi, curajul îţi lipseşte
Păşeşti timid, cu maximă prudenţă,
Trecutul parcă tot te urmăreşte.
Însă atunci când eşti din nou capabil
Să pleci la drum, nu mai privi în spate,
Iar să rămâi pe loc e condamnabil,
Căci ţelul tău se află-n altă parte.

Când n-ai resurse nu-ţi forţa norocul,
Doar când ai lemne se aprinde focul.

poezie de Octavian Cocoş (11 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul de Bâte (Sonet Tarot)

Eşti îngâmfat şi de nimic n-ai teamă,
Te crezi atrăgător, irezistibil,
La ce zic alţii nici nu bagi de seamă
Fiindcă nimic nu-ţi pare imposibil.
Nu stai pe loc, ci îţi doreşti schimbarea,
Că-n vene-ţi curge sângele fierbinte,
Îţi place riscul, îţi asculţi chemarea,
Priveşti cutezător doar înainte.
Însă atunci când te aprinzi prea iute,
Devii nesăbuit, gelos, nemernic,
Te cerţi şi spui cuvinte neplăcute
Şi astfel vrei s-arăţi că eşti puternic.

Dar focul mic, care stăpân nu are,
Poate s-aprindă o pădure mare.

poezie de Octavian Cocoş (15 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru mama

Aşa cum vrăbiuţa ciripeşte,
Iar ciocârlia cântă-n orice vreme,
Aşa cum guguştiucul gângureşte,
Îmi cânt şi eu amarul în poeme.

Aşa cum ploaia cade ca nebuna
Când norii-astupă zâmbăreţul soare,
La fel plâng ochii mei întotdeauna,
Atunci când gemi şi văd ce rău te doare.

Aşa cum marea este agitată
Atunci când bate vântul cu putere,
La fel şi mintea mea e tulburată,
Că nu pot să-ţi aduc o mângâiere.

Aşa cum în război cel plin de sânge
Priveşte-n sus şi nu-şi pierde credinţa,
La fel şi eu, când inima se frânge,
Mă rog aprins, ştiindu-mi neputinţa.

Şi-aşa cum luna, cu al ei renume,
Apune, dar rămâne între stele,
Şi tu, când o să pleci din astă lume,
Vei dăinui în versurile mele.

poezie de Octavian Cocoş (28 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele (Sonet Tarot)

În viaţa ta acum e numai soare
Totul îţi merge bine dintr-o dată
Eşti optimist, ai lumea la picioare
Şi fericirea ţi-e asigurată.
Ai renăscut din propria ruină
Te simţi purificat prin suferinţă
În faţa ta toţi oamenii se-nclină
Şi-ţi poţi îndeplini orice dorinţă.
Însă atunci când soarele dispare,
Căci norii negri faţa îi maschează,
Puterea lui îşi pierde din vigoare,
Iar planurile tale eşuează.

Şi spiritul din tine e un soare,
Dar dacă-l neglijezi, el nu răsare.

poezie de Octavian Cocoş (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 de Cupe (Sonet Tarot)

Îţi este greu să pleci, dar n-ai ce face
Ai obosit de-atâta frământare
Renunţi la oameni buni, la tot ce-ţi place,
Pentru că simţi în suflet o chemare.
N-ai cum să ştii ce-aduce viitorul
Eşti temător, chiar dacă crezi în tine,
Tot ce-ţi doreşti e să mai schimbi decorul
Şi să îţi fie zilele senine.
Chiar dacă-i grea, e bună despărţirea,
Căci altfel viaţa o rutină-ţi pare
Şi-ajungi să simţi din plin nefericirea,
Când ce-a fost bun devine-o închisoare.

Aşa că nu uita, când îţi schimbi locul
Se schimbă dintr-o dată şi norocul.

poezie de Octavian Cocoş (26 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pandemie

Motto: Când te doare la bască
Şi nu vrei să porţi mască
Ai şanse la vacanţă
La o mare distanţă.

Am să-ţi explic îndată
Cum ai putea, deodată,
Să contractezi covidu'
Stupidu', insipidu':
Umblând fără de mască
Neşansa o să-ţi crească
Să întâlneşti persoana
Bolnavă, cu "Coroana"...

Odată luată boala
Ai aranjată gala
Cu dalbele halate
Injecţii programate,
Cu stări de rău, frisoane
Şi alte... lexicoane.
C-un pic de ghinion
Ajungi din om... neom!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 27 octombrie 2020 (27 octombrie 2020), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene improvizate

Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, -
Dar n-ai talent.

Ai tot ce-ţi trebuie: hârtie,
Cerneală, public indulgent,
Parale şi tipografie, -
Dar n-ai talent.

Te-ai instalat în Capitală
Ca să creezi şi tu curent.
Vrei să te-afirmi ca cap de şcoală, -
Dar n-ai talent.

La cafenea când vii alene
Îţi iei un aer grav, absent...
Satisfăcut te umfli-n pene, -
Dar n-ai talent.

Iar când te duci să scrii acasă
Un nou articol vehement,
Te strâmbi urât, te-aşezi la masă...
Dar n-ai talent.

Avântul tău şi idealul
Plasat în ţară cu procent
Îţi saltă-ntruna capitalul, -
Dar n-ai talent.

Constaţi de două ori pe lună
Că-ţi dă bilanţul excedent.
Negustoria merge strună, -
Dar n-ai talent!

Eşti fără scrupul şi măsură
Când vrei să scapi de-un concurent.
Îţi fierbe sufletul de ură, -
Dar n-ai talent.

Nu ne distruge dintr-o dată,
Catone, fii mai indulgent!
Tu ai o mutră indignată, -
Dar n-ai talent...

(în onoarea ilustrului Tăslăoanu)

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi tată

Mă uit la tine şi-mi aduc aminte
Ce sprinten şi frumos erai odată
Şi-acum, în parc, când mergem ca înainte
Abia-ţi târăşti picioarele, măi tată.

Iar chipul tău cel plin de bucurie,
Ce îmi părea o minunată floare
Cu nuanţa lui cea roz-trandafirie,
Acum e sobru, palid... şi mă doare.

Şi vocea ta, cândva atât de clară,
Puternică şi foarte fericită,
Ce mă striga când mă jucam pe-afară,
Acum e slabă, stinsă, răguşită.

Iar mâna ta puternică, sprinţară,
Care-a muncit ca să avem de toate
Nu se mai mişcă ca odinioară,
Ci tremură slăbită, nu mai poate.

Mă rog la Dumnezeu să-mi dea tăria
De-a te veghea cu inima curată
Să-mi fac până la capăt datoria
Şi în privinţa ta, cu drag, măi tată.

poezie de Octavian Cocoş (30 mai 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 13

Iadul nu este chiar aşa departe
Poţi să ajungi în el într-o clipită
Chiar când trăieşti, nu numai după moarte,
Atunci când inima nu mai palpită.
Şi experienţa e interesantă,
Că stai în beznă şi zăreşti doar umbre,
Te plimbi prin atmosfera sufocantă
Înconjurat de gândurile sumbre.
Şi Cel Viclean pândeşte la tot pasul
Nerăbdător să-ţi vadă prăbuşirea
Îi simţi suflarea, îi auzi şi glasul
Şi te gândeşti c-acolo ţi-e pieirea.

Cel slab în beznă plânge şi suspină,
Dar cel puternic iese la lumină.

poezie de Octavian Cocoş (10 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă puteţi imagina cât de amar şi cât de nefiresc, de insuportabil este jocul cu tine însuţi, jocul de a te preface că eşti altcineva decât eşti şi de a încerca să uiţi ceea ce nu poţi uita, ceea ce nu vrei să uiţi. Vrei să fii altfel decât eşti, dar nu poţi fi nici măcar ceea ce eşti cu adevărat. Eşti ca un fard prost care îţi demască adevărata identitate, căci lumina privirii îţi întunecă pleoapele şi când nu mai ştii cine eşti sau ce eşti, ajungi să fii uitat într-un colţ de suflet, ca o vechitură inutilă, roasă de carii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna (Sonet Tarot)

E întuneric şi nu-l poţi străpunge
Căci raţiunea-i cât o lună plină
Ce în zadar vrea bezna s-o alunge,
Ca-n viaţa ta să fie iar lumină.
Şi sufletul ţi-e plin de tulburare
Eşti asaltat de temerile tale
Te simţi slăbit, lipsit de apărare,
Nu mai păşeşti încrezător pe cale.
Şi fantezia nu te lasă-n pace
Tot felul de năpaste plăsmuieşte,
Mai bine aşteaptă, las-o să se joace,
Nu te lupta cu ea, căci te zdrobeşte.

Dar când furtuna ei o să-nceteze
Soarele drumul o să-ţi lumineze.

poezie de Octavian Cocoş (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 4

Mă uit la tine cu înfiorare
Şi ochii noştri se-ntâlnesc hoţeşte
Privirea ta-i fierbinte ca un soare
Şi inima în piept se zvârcoleşte.
Aş vrea să-ţi spun ceva, dar gura-i mută,
Nu mai gândesc, căci mintea e absentă
Îmi pari a fi atât de cunoscută,
Poate din viaţa noastră precedentă.
Mă tem să mai clipesc, să nu-ţi iei zborul
Ori visul meu frumos să se termine
Şi stăm aşa, şi ne frământă dorul,
Iar tu îţi pleci privirea de ruşine.

Şi-atunci din Cer o voce îmi şopteşte:
"Bărbatul este cel ce cucereşte!".

poezie de Octavian Cocoş (1 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea lui

M-am hotărât să-ţi scriu şi să îţi spun
ce buzele-mi nu vor să îţi declare,
căci doar când mă priveşti nu se supun,
iar neputinţa lor, de-un timp, mă doare.

Ţi-am scris de multe ori, dar, până azi,
am rupt scrisorile şi n-am vrut, ţie,
să-ţi tulbur viaţa - suntem camarazi,
iar între noi e-o dulce armonie.

Ne ştim poveştile ce-au fost şi sunt,
le înţelegem bine, fiecare,
dar simt că nu mai pot să mă confrunt
cu suferinţa ce-mi provoci. Mă doare.

Aş vrea să ştiu ce simţi citind ce-ţi scriu
şi mi-ar plăcea să simţi la fel ca mine,
căci nu mai vreau doar un amic să-ţi fiu
şi, iată, azi nu mă mai pot abţine

Şi tot ce mă frământă, îndrăznesc
să-ţi scriu, căci sufletu'-mi e-n agonie
şi nu mai pot s-ascund că te iubesc,
aşa că... asta-i! Fie ce-o să fie!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!