Dintr-o întâmplare
m-am trezit îndrăgostit
mă tem că lumea
începe cu noi doi
din brațele mele
din coapsele tale
atom cu atom ne adunăm
să concepem viața celulă
cu celulă cum e în scriptură
m-am temut că e târziu
dar coconul pe care-l purtai
a prins puls în nemărginire
mă tem că e vremea ta
sufletele noastre s-au prins
într-un ram virgin și verde
stăm zâmbet lângă zâmbet
de la apusul soarelui până la răsărit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frică
- poezii despre zâmbet
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre puls
- poezii despre iubire
- poezii despre creștinism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
* * *
M-am îndrăgostit de aerul liber al marii pe care-l transmite esența și profunzimea ei...
M-am îndrăgostit de orizontul ochilor ei calzi și strălucirea din ei in care te simt scaldandu-te...
M-am îndrăgostit de magia glasului ei... ce-o simt soptindu-te pe tine...
De brațele cu care mă-nfasoara, explorandu-ma fărâmă cu fărâmă...
M-am indragostit de libertatea spiritului ei... ce se naste din adancuri
si felul în care ea-si exprimă nebunia și freamătul...
M-am îndrăgostit de simplitatea zbuciumului ei...
M-am îndrăgostit de solitudinea ei... in care-si plânge singura tristețile, liniștindu-se apoi printr-un val lin, așternut la răsărit...
M-am îndrăgostit de visele ei, ce parca le murmura pe-ale mele...
M-am îndrăgostit de pasiunea cu care-infasoara ființa fara sa mă atingă, asemeni ție...
M-am îndrăgostit de ea pentru că i-am povestit ceea ce sunt și nu s-a speriat de asta...
Așa cum sunt...
O femeie care nu se grăbește... ci așteapta... mult...
Nu merge, ci curge,
nu zboară, ci plutește,
nu pretinde nimic ci pur și simplu iubește să se bucure...
nu caută simțuri, ci le eliberează...
nu strălucește... ci luminează...
nu renaște... ci înflorește constant...
O femeie... asemeni marii...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre libertate
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sperieturi
- poezii despre singurătate
- poezii despre simțuri
- poezii despre plâns
* * *
M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
Că niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cuvinte, poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
* * *
O femeie.... asemeni mării....
M-am îndrăgostit de aerul liber al mării pe care-l transmite esența și profunzimea ei...
M-am îndrăgostit de orizontul ochilor ei calzi și strălucirea din ei in care te simt scaldandu-te...
M-am îndrăgostit de magia glasului ei... ce-o simt soptindu-te pe tine...
De brațele cu care mă-nfasoara, explorandu-mă fărâmă cu fărâmă...
M-am indragostit de libertatea spiritului ei... ce se naste din adancuri
si felul în care ea-si exprimă nebunia și freamătul...
M-am îndrăgostit de simplitatea zbuciumului ei...
M-am îndrăgostit de solitudinea ei... in care-si plânge singura tristețile, liniștindu-se apoi printr-un val lin, așternut la răsărit...
M-am îndrăgostit de visele ei, ce parcă le murmura pe ale mele...
M-am îndrăgostit de pasiunea cu care-mi infasoara ființa fara sa mă atingă, asemeni ție...
M-am îndrăgostit de ea, pentru că i-am povestit ceea ce sunt și nu s-a speriat de asta...
Așa cum sunt...
O femeie care nu se grăbește... ci așteaptă... mult...
Nu merge, ci curge,
nu zboară, ci plutește,
nu pretinde nimic, ci pur și simplu iubește să se bucure....
nu caută simțuri, ci le eliberează...
nu strălucește... ci luminează...
nu renaște... ci înflorește constant...
O femeie... asemeni mării...
poezie de Mariana Daniela Bidașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din fraga gurii tale am mușcat
Privind cum viața în neant se pierde,
M-am cuibărit pe sânu-ți tremurat
Și cât mai dăinuiau urme de verde,
Din fraga gurii tale am mușcat.
S-a-ntredeschis cum face orice floare,
Din carnea buzei tale-un zâmbet cald.
Și-ntrezărind iubirea în splendoare,
M-am rătăcit în ochii-ți de smarald.
Când timpul azvârlea clipe-n genune,
Am rupt, din 'nalturi, pentru tine-o stea
Și-am prins-o-n păr bălai, să te-ncunune,
Zeița dragostei ce ne ardea.
Într-un târziu, la orizont, amurgul,
Culoarea chipului iubit mi-a șters,
Urmând destinul scris de demiurgul
Ce e stăpân pe-ntregul univers.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre păr blond, poezii despre păr, poezii despre prăpăstii sau poezii despre gură
Și totuși este primăvară-n noi...
Azi m-am trezit cu primăvara-n vis,
Și am crezut c-am înflorit deodat'
Dar, cerul era un adânc abis
Și norii se plimbau, nevinovat...
Am ridicat sprânceana a regret,
O-njurătură am șoptit în gând
Dar, norii își vedeau de menuet,
Schimbându-și partenerele pe rând...
Și mi-am prins fruntea-n mâini, scâncind a ploi,
Cu lacrimi m-am fardat, privind în jos,
Un fir anemic, verde de șiboi
Mi-a glăsuit din seva lui, duios...
Și am uitat că soare nu-i și-i frig
( E totuși primăvară-n calendar),
Dregându-mi glasu-am început să strig
-Hai, primăvară, dă-mi iubirea-n dar!
De sub coroana unui nuc, un cuc
A început să cânte-n do major,
Sărea din ram în ram ca un năuc
Și arunca în mine câte-un dor...
Și nu-mi mai pasă că e înnorat,
În mine înfloresc poeme noi
Și versu-n rogvaiv s-a colorat
Din curcubeul răsărit din ploi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre flori, poezii despre început, poezii despre sprâncene, poezii despre primăvară sau poezii despre prezent
De ziua
fericirii mă bucur în brațele tale
și degetele se ating timid
scot fum alb pe nări
folosești trucuri psihologice
să mă ții fericit lângă tine
buzele rostesc poeziile din ultimul
volum scos la o editură săracă
de ziua asta specială arunci
descântece în vânt
te respir până la ultimul atom
și cu ochii te mângâi pe furiș
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre vânt, poezii despre sărăcie, poezii despre psihologie, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre fum, poezii despre degete sau poezii despre bucurie
La horă-n sat
Cum îmi plăcea vecina mea,
M-am prins în horă lângă ea
Și-n scurtă vreme s-a prins satul,
Dar nu s-a prins deloc bărbatul.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sat, epigrame despre vecini sau epigrame despre bărbați
Nu m-am plictisit niciodată. Nu mă tem că m-aș plictisi vreodată. Dar m-am temut și mă voi teme totdeauna să nu plictisesc pe alții.
aforism de Petre Strihan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre frică
Stampă
Mărul din fața casei
s-a gârbovit, parc-ar fi mama
în crepusculul toamnei
Și an de an se uscucă ram cu
ram, celulă cu celulă,
ne amăgim punând o proptea
mamei, sprijinind într-o
cârjă mărul,
tremurăm înspăimântați,
ne așteaptă
o iarnă pustiitoare...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre toamnă, poezii despre spaimă, poezii despre mere, poezii despre iarnă sau poezii despre crengi
Și acum mă tem...
Și acum mă tem că aura strălucitoare
a poeziei din jurul tău
este o misterioasă anvelopă cu totul imaginară
care de fapt nu prea am crezut să existe
și de aceea m-am temut că nu o voi putea descifra niciodată,
fiindcă nu are încă un alfabet potrivit să o descrie.
Doar amplificările secrete din sufletul meu
mi-au dezvelit, pentru o fericită frântură de clipă,
tainele armoniilor tale angelice pulsând uneori în exterior
fără să știi,
dar care repede își dizolvă în eter cele trei dimensiuni
pentru a deveni abia mai târziu vizibile mie,
chiar foarte vizibile,
dar numai în amintirile mele duioase despre tine,
aproape palpabile, dar totuși târzii,
poate prea târzii...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre secrete, poezii despre imaginație, poezii despre existență sau poezii despre devenire
Echilibru-n piruetă
Nu mă tem de ceea ce sunt
Între cer și vechiul pământ,
Între liniște și zbuciumare,
Între zâmbet și-adâncă-ntristare.
Nu mă tem de ceea ce este
Între viață și-o simplă poveste,
Între ochii deschiși ori închiși,
Între cei amintiți ori neziși.
Nu mă tem de ceea ce-a fost,
Pietate ori gând fără rost,
Folosință ori caz inutil,
Afirmare ori demnul exil.
Nu mă tem nici de ceea ce-ar fi
Pentru încă o noapte și-o zi
Către care, de mână cu mine,
Tot ce am și ce sunt, iată, vine!
Nu mă tem de firescul sfârșit
Al iubirilor ce au pătimit,
Nu mă tem de-ntrebări și răspuns,
Chiar de-n mine, subit, m-am ascuns.
Nu mă tem, nu mă tem, nu mă tem,
Chiar de-ar fi rugăciuni ori blestem!
Nu mă tem de războaie ori pace,
Nici de cel care urlă ori tace.
Nu mă tem nici de proști ori deștepți,
Nici de cei care-s strâmbi ori prea drepți,
Nu mă tem nici de foc ori furtună,
Nu mă tem de-adevăr ori minciună.
Nu mă tem de iluzii ori fapte,
Nici de vise ori praguri de noapte;
Între toate mă-ncumet să fiu
Omul drept, omul sincer și viu.
Nu mă tem nici de timpul ce-mparte
Câte-o oră-ntre viață și moarte,
Dar mă tem că-ntr-o zi voi afla
Cum ar fi să mă tem de ceva.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre sfârșit, poezii despre război sau poezii despre religie
Vibrato
oho m-am îndrăgostit mâinile mele se rostogolesc prin lavă și dolomit
palmele îmi cresc/ arbori de ape de lună/ până ating cerul sculptat sau a lumii cunună
sarea mărilor se scurge ca un șarpe imperial
de pe trupurile noastre într-un vibrato imaterial
se lasă seara cu arici și meduze calcinate
sufletele noastre respiră sub ape aspre decolorate
oase de fum/ secundele curg în tăceri de alabastru
dragostea a atins carul mic cu un singur ochi măiastru
timpanul din stern sună oranj a lumină
voi mai vedea aburii pădurii suflete nins de verbină?
dragostea se preface într-un condor în zbor peste caraiman
oho m-am îndrăgostit lumile mele au ajuns la liman
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre șerpi, poezii despre secunde sau poezii despre seară
Cum nu m-am temut să mă nasc, nu o să mă tem nici să mor.
citat clasic din Federico Garcia Lorca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică, citate despre naștere, citate despre moarte sau citate de Federico Garcia Lorca despre moarte
Am mai visat...
Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau și crini și trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbește-n zilele pustii.
Poate-ai plecat, poate-ți încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Și umbra îți mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.
Poate din când în când privești spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Și par așa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.
Când m-am trezit era târziu și noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Și mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.
Am mai rămas, zâmbind, în chip de ceară
Și-am mai visat puțin, la răsărit,
M-am modelat în chipul tău, de vară
Și m-am topit, pe bancă, liniștit...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trandafiri sau poezii despre stele
Ești martorul suferinței mele
și mă bucur să știu
că nimic din ceea ce mi se întâmplă
nu se pierde
că ploaia ce curge
de-o vreme
îmi spală fiecare celulă
ești martorul suferinței mele
singurul care știe că sângele
și carnea
au învățat să trăiască
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale
da
tu ești singurul meu martor
în fața unui întreg univers
și stropii de ploaie
trec mai departe
din celulă în celulă
ca din visul meu
în visul tău
și nimic nu se pierde
da
dragul meu
tu ești martorul suferinței fără sfârșit
singurul care știe
că sinele meu
umblă în pustiu
ca un fiu risipitor
ce se va întoarce
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale
și mă bucur să știu
că nimic din ce se întâmplă cu mine
nu se va pierde
nimic
totul va trece
din celulă în celulă
din visul meu în visul tău
până la sfârșitul acestei vieți
și mai departe
poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre învățătură, poezii despre sânge sau poezii despre suferință
Mi-ai ucis durerea
mai ușor decât mă așteptam
era ultima tristețe
de care sufeream
sărutul tău e un medicament
va ucide durerile mele
cu un surâs de la tine
îmi trece durerea de cap
mă tem că scăp de-o boală
și dau de altă boală
un zâmbet mă vindecă
alt zâmbet mă îmbolnăvește
așa e și cu sărutul
acum strănut ca o chitară dezarticulată
cârâi ca un pian fără clape
iubește-mă! fă-mi ceva!
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre sărut, poezii despre pian, poezii despre medicină sau poezii despre medicamente
Iisus în celulă
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
și-L făcea mai înalt și mai trist.
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veștminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.
Uimit am sărit de sub pătura sură:
- De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
și mi-a făcut semn ca să tac.
S-a așezat lângă mine pe rogojină:
- Pune-mi pe răni mânăa ta!
Pe glezne-avea urme de cuie și rugină
parcă purtase lanțuri cândva.
Oftând și-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
lungeau pe zăpada Lui, vărgi.
Părea celula munte, părea căpățână
și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mână
și-am adormit o mie de ani...
Când m-am deșteptat din afunda genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
numai Iisus nu era nicăiri...
Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
cu sulița lor m-au străpuns...
- Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cățui...
M-am pipăit... și pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înălțime, poezii despre zăpadă, poezii despre somn sau poezii despre păduri
Fata Morgana...
Mă închid în carapace și-aștept să vină zorii
Și-mi trec pe dinainte crâmpeie iluzorii...
Eram Fata Morgana, tu încă nu m-ai prins,
Și alergam prin lanuri între real și vis...
Se deschideau prin grâne maci roșii înfloriți,
Noi culegeam petale ca doi îndrăgostiți...
Ai vrut să-mi dai buchetul cu roșu sângeriu
Eu m-am trezit din vise!... E toamnă și-i târziu!...
Și mă închid din nou, din nou, în carapace,
Dar gândurile mușcă!... Hienele vorace!....
De ce e toamnă oare... și macii s-au trecut?!
De ce-s Fata Morgana și-alerg spre asfințit?!...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre vinovăție, poezii despre hiene, poezii despre gânduri sau poezii despre cereale
Brațele tale
Cad pe trotuar fulgii timizi de nea,
Buzele noastre sunt unite într-un sărut
Ca în fiecare an când vremea e rea
Brațele tale puternice îmi sunt scut.
În acest peisaj suntem personajele principale
Cad fulgii. Încă o mie și-ncă o mie
Eu m-am ascuns în brațele tale
Fiind purtați pe a iernii simfonie.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre peisaje
Toamna, târziu...
Toamna, târziu,
La apusul stelelor
M-am rostogolit
În inima ta.
La răsăritul soarelui
Lumina mângâia
Oasele mele albite
De sângele iubirii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb sau poezii despre Soare