Ce grele-mi par aceste zile,
Când zac sub anii-mi troienit.
Din cartea vieții, câte file
Mi-au mai rămas, să scriu sfârșit?!
catren de Mihaela Banu (29 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre sfârșit sau poezii despre cărți
Citate similare
Mi-au amuțit cuvintele ...
Aseară, când am vrut să scriu,
mi-au amuțit cuvintele
și mi-au sărit din pagină,
rămasă-n paragină.
Se vede treaba că era târziu-
Doar virgule erau pe foi
și puncte câte frunză
Și-un semn alungit, de mirare
cerea ajutoare,
s-aducă vorbele 'napoi...
Dar toate erau la culcare
ostenite de-atâta rostit.
Găsindu-și rimele pereche,
dormeau pe-o ureche,
printre cărți și sertare...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre urechi, poezii despre poezie, poezii despre frunze, poezii despre cuvinte sau poezii despre ajutor
Atât de singur
Mă simt atât de singur și de uitat de lume,
În mica mea odaie ce-aduce-a închisoare.
De pe pereți m-apasă tablouri sfidătoare,
De la strămoșii noștri, ce mi-au purtat cel nume.
Iar sufletu-mi se strânge, când ploaia bate-n geamuri,
M-afund într-un fotoliu, m-apasă gânduri negre,
Aducerile-aminte ce mi-au rămas integre,
Îmi bântuie prin mintea mea trează, ca vii flamuri.
Îmi cercetez statura în luciul din oglindă.
Mă uit cu nepăsare la fratele meu geamăn,
La fruntea lui brăzdată, privirea fără seamăn,
La umbra ce îmi ține de urât, până-n tindă.
Mă simt atât de singur, atât de gol mi-e pieptul.
Povara grea din anii-mi mai rău mă încovoaie.
Un gând hain îmi spune, prin picurii de ploaie,
Că poate-n vârsta-a treia, nu am călcat cu dreptul.
Mă simt atât de singur, ca un străin în noapte,
Pe drumuri neumblate, pe steiul 'nalt de munte,
Pe pietrele din râuri, pe șubreda lor punte.
Din vorba-mi răspicată, rămas-au numai șoapte.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre gânduri, poezii despre râuri, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre munți sau poezii despre cercetare
"Subteranele" rebusului
Soluții negăsind de fel,
Careuri stau nedezlegate.
Cuvinte zac încrucișate,
De când cu statul paralel.
epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre rebus sau epigrame despre cuvinte
De câteva zile
te-ai refugiat în frumusețea ta
ai crescut din nimic
și-ai înflorit într-o seară de mai
în mirosuri de flori de tei
ești atât de frumoasă în
cât un vers întreg
cât o poezie
mi-ar trebui un caiet de o sută de file
de somon
să scriu despre frumusețea ta
mi-e frică să te iubesc
de câteva zile te-ai re
fugiat în frumusețea ta
te aștept acolo să re
vii au rămas sentimentele (!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre versuri, poezii despre tei, poezii despre seară, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când iarna vieții ...
Când iarna vieții-ți bate-n poartă
Cu întrebări fără răspuns
Și cu-ndoieli ce le deșeartă,
Ziduri iți par de nepătruns.
Pâlpâie-o flacără-n cenușa
Tăciunilor ce-ai răscolit,
Iar timpul ți-a zvârlit mănușa,
Prin gardul vieții putrezit.
Mai vrei ca palida scânteie
Din timpul tău neiertător,
S-aprindă-n suflet de femeie
Torțe de patimă și dor.
Dar moartea-ți caută pricină
De lupți și-ncerci să o ignori,
Îți suflă-n ultima lumină,
Lăsându-ți bezna-n care mori.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre iarnă, poezii despre femei, poezii despre dor sau poezii despre cenușă
Nevastă grijulie
Când cartea mea de căpătâi,
O scap într-un târziu din mână,
Nevasta mea o pune-ntâi
La loc, pe oala cu smântână.
epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre soție, epigrame despre căsătorie, epigrame despre lactate sau epigrame despre cărți
sfârșit de brumar-
în fântâna din curte
și luna plină
haiku de Mihaela Banu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre sfârșit, citate despre lună plină sau citate despre Lună
Ce este viața unui om?!
Răscruci ce ai de-ales în cale,
Cu file cât să umple-un tom
Și cânt prin zornăit de zale.
catren de Mihaela Banu (3 august 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui gurmand
În mine zac chintale de mezeluri
și cărnurile din mii de cirezi
știu, e destul de greu să crezi
dar le prepară ăștia-n mii de feluri...
În mine zac vagoane de brânzeturi,
sarmale, câte fire de nisip
legume, fructe, nici nu este chip
să vezi cum sunt produse de-arboreturi...
În mine zac oceanele de bere
și mări de whisky și de coniac
nu poți să crezi că mi-au venit de hac
ciroza e-un fel de răceală, vere!
În mine au intrat în cursul vieții
atâtea alimente, la grămadă,
că nu încape nicidecum tăgadă:
mi-am bătut joc de anii tinereții...
poezie de Petrică Conceatu din Haioșenii (6 martie 2008)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre whisky, poezii despre trenuri, poezii despre tinerețe, poezii despre ocean, poezii despre nisip sau poezii despre legume
Iubirea noastră, tom cu multe file
Iubirea noastră, tom cu multe file,
Cu scoarțe prăfuite de rutină,
Se va sfârși sub fălci de ghilotină,-
A timpului strivit între feștile.
Ca dependentul vechi de cocaină,
Gustu-ți mi-e încă proaspăt în papile.
Ca Leonidas mor laTermopile,
Doar să te-alint în ritm de sonatină.
Din trandafirul buzelor m-adapă.
Sub mâini febrile trupul ți se frânge,
Când cânt frenetic Bach, pe orice clapă.
În tine-un demon însetat mai plânge.
Cu ultimul sărut, uitat pe pleoapă,
Un înger vama timpului va-nfrânge.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vamă
- poezii despre uitare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sărut
- poezii despre ritm
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
Sub acoperire
Nu vor avea dosar penal,
Par toți primarii a-nțelege,-
Că furtul e ceva vital,
Când e acoperit de lege.
epigramă de Mihaela Banu din Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre legi
E ceasul ...
E ceasul adormitelor scântei
Ce zac în spuza vremilor turbate,
Din care doar un iz amar răzbate,
Din hău de mare până-n vârf de stei.
E ceasul gândurilor lâncezind
Încătușate în a vieții trudă,
Zbătându-se sub asuprirea crudă
Să iasă, a visare mirosind.
E ceasul amorțitelor idei
Ce simt în ceafă răsuflarea morții
Și se răscoală împotriva sorții
Întregii nații, chiar și din condei...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre prăpăstii, poezii despre idei, poezii despre cătușe sau poezii despre ceas
Scriu!
Scriu cât de mult mă doare și nu pot să măsor
La cât aș vrea s-adorm în infinitul zbor!...
Scriu cât de puțin viața m-a alintat vreodat'
Și câte tot ea mi-a luat...
Scriu cât de fericită-am fost plângând
Cum lacrimile s-au trasformat în rând...
Scriu cât de puține zâmbete-am păstrat
Și cum haina suferinței-am îmbrăcat.
Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine
Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...
Și scriu cât de puțin am fost în ochi privită
Îmbrățișată, înțeleasă și iubită.
Scriu cât de mult se plătește-un vers
Cântat de-al inimii nucleu neșters...
Scriu cât de vag și de puține-am strâns,
Comorile de lut ce mi s-au stins.
Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...
Câte povești am strâns doar într-un an...
Câte rezerve de nădejde mi-au rămas
Și câte taine stridente fără glas.
Mai scriu și depre ea și despre el...
Scriu încă de suflul meu rebel...
La cât de multe el a renunțat
Să fie într-o Carte înregistrat...
Scriu cât de mult aș vrea să se oprească
Și totodat' neîncetat să crească...
Durerea și iubirea la un loc,
Sădite-n al inimii boboc.
Și tot mai scriu și peste mine scriu
Cât timp aici vremea mă ține viu...
O lecție de viață m-a înălțat în zbor
Și m-a-nvățat în timp durerea să-mi ador...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre inimă, poezii despre vestimentație, poezii despre muzică sau lecții de engleză
pescăruși pe țărm-
în zile tot mai scurte
timp de tandrețe
haiku de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile
Matematică de mai
Am rămas profund marcat
De al vânzătoarei gest,
Când de zece lei mi-a dat,
O cireașă și-un leu rest
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre matematică, epigrame despre lei, epigrame despre comerț sau epigrame despre cireșe
Răsfoind în cartea vieții
Răsfoind în cartea vieții
Azi ți-am revăzut privirea
Și-i zâmbesc larg dimineții
Ce-o aduce amintirea.
Pe o filă-ngălbenită,
Într-un colț abia zărit,
Stă cuminte fericirea
Zilelor când ne-am iubit.
Vise, doruri și speranțe,
Depărtări și regăsiri
Toate adunate-n carte
Scriu povestea unei mari iubiri.
Inima încă te știe
Și tresare tulburată
Când din fila de hârtie
Tu-i vorbești ca altă dată.
Gândul să citesc mă-ndeamnă,
Dorul mușcă fără milă,
Iar eu n-am băgat de seamă
C-am întors ultima filă.
Recitind fără oprire
Am trăit din nou iubirea
Și-un suspin îmi dă de știre
Că am sfârșit povestirea.
poezie de Gabriela Veigang din Poteci de suflet, Suspine (decembrie 2015)
Adăugat de Gabriela Veigang
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre zâmbet sau poezii despre vorbire
Haine indescifrabile
Tandrul meu dicționar
cum ți-aș rupe aceste file
unde îngerii dispar
și e noapte vreo trei zile
Cum ți-aș rupe aceste file
unde ți-am zărit o sânii
taci aceste taine zi-le
doar cu vorbele luminii
Unde ți-am zărit o sânii
pe-unde îngerii dispar
e o ceartă doar de linii
tandrul meu dicționar
Nu mai are nici o filă
căci le-am rupt fără de milă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sâni sau poezii despre dicționare
"Babă" cu repetiție
Vremea a schimbat macazul.
Norii, vina să îi bată,
Mi-au adus din nou necazul;
Baba mea e iar... plouată
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vinovăție, epigrame despre schimbare, epigrame despre ploaie, epigrame despre nori sau epigrame despre căile ferate
Unde sunt plopii lui Eminescu?
Acum, când anii-mi sunt mai grei,
Mă plimb nostalgic pe alei ;
Dar pe sub plopi, azi nu mai pot,
Că, n-a rămas din ei un ciot!
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prezent, epigrame despre plimbare sau epigrame despre Mihai Eminescu
Tulburare a dimineții
într-o zi mi s-a părut că erai tu,
așteptându-mă,
nu am înnebunit,
chiar dacă îmi par albastre câmpiile câteodată,
eu te văd prin toate mirajele pătrate ale
orașului,
prin fiecare tulburare a dimineții,
da, cred că erai tu,
nu pot să mă înșel,
chiar dacă nu mai știu cu siguranță
când e postul Paștilor
sau când e sâmbăta morților,
aș putea să-ți spun cu măiestrie
când e Lună nouă în martie,
aș putea să-ți spun câte păduri mai au copacii
rupți de singurătate,
câte păsări călătoare
rătăcesc pe copci de gheață,
ți-aș putea spune câte țigle mi-au mai rămas
pe casă,
nu,
nu am înnebunit,
doar că uneori câmpiile devin albastre,
așteptându-te.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre siguranță, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre oraș sau poezii despre gheață