* * *

La început m-ai făcut din zăpadă
Desenai conturul unor aripi de înger
Ba nu
La început ai privit pe fereastră
Ţi-ai lipit de ea fruntea fierbinte scrutând întunericul
Oare luna scria în cristale de gheaţă
Răspunsuri
Undeva pădurea năştea umbre
Peste tânguirea unui lup singuratic
Şi urmele lui îndepărtându-se-n noapte
Apoi
Apoi omătul s-a făcut pârâiaşe
Şi m-ai făcut din zbor de cocori
Săgetându-ţi privirea
Dintr-o rază atingându-ţi piciorul desculţ pentru o clipă
Pe călcâi verde-ţi înmugurise o frunză
Pasul tău era cumva mai uşor
Sub el ţărâna a prins viaţă
Şi eu

poezie de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Piatră de râu m-am făcut
Alunecă gândul păşind
Învolburat e râul prin mine vuind
Caii amurgului se adapă sub sălcii
Puntea se leagănă
Mai jos de orizont
Şi timpul trece
Ţinându-se de frânghii
Piatră de râu m-am făcut
Netedă lespede peste răspunsuri
Caii nechează şi fug
Luciu-mi absoarbe raze de lună apoi
Malurile vin şi ele la vale
Purtând rădăcini
Peste puntea ruptă
Alunecă visul

poezie de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun şi s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă şi un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era ţesută din mii şi mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă şi gingaşă, dar era de gheaţă, de gheaţă sclipitoare, şi totuşi era vie; ochii îi străluceau ca două steluţe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap şi a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băieţaşul s-a speriat şi s-a dat jos de pe scaun şi i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleca

Te-am purtat prin amintire
Înainte să te ştiu
Şi tu m-ai născut Iubire,
Veşnicie să îţi fiu.

M-ai dorit de sub izvoare –
O răcoare pentru buză,
Iar din negura ce doare
Eu mi te-am visat o muză.

Ţi-ai făcut din mine raiul
Peste care să domneşti
Şi eu învăţat-am graiul
Doar prin tine, cum iubeşti.

Tu mi-ai scris eternitatea,
Dăruindu-mi-te Cer
Şi eu vin cu realitatea –
Să ne fim o rimă, sper...

Noaptea toată văd în stele
Doar divina ta privire
Şi oftaturile mele
Tu le ştergi cu fericire.

De pe fruntea mea fierbinte
Într-o rază te-ai aprins,
Însă gândul necuminte
Ca un iad mi te-a cuprins!

Oare nu vezi cât mă doare,
Calda mea dumnezeire?
Mai rămâi de-o sărutare,
Nu pleca... te rog, Iubire!

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea lui Dumnezeu

Efeseni 3:18-19

M-ai iubit alături de toţi oamenii,
Şi-atunci am cunoscut LĂRGIMEA dragostei Tale...
Apoi m-ai privit chiar pe mine, acolo la vale,
Şi m-ai cuprins în LUNGIMEA dragostei de Dumnezeu,
Eram EU, pus deoparte pentru Tine...

Apoi ai coborât în ADÂNCIMILE mele,
Acolo unde stăteam prăbuşit în ruine,
Şi Te-ai făcut frânghie de scăpare
De care m-am prins cu mâinile mele murdare,
Şi sus, sus, în imensitatea divină
M-ai pus pe înălţimi de lumină.

Şi-acum, acel care-am fost
Pierdut pentru veci şi fără nici un adăpost,
Acum sunt plin de toată plinătatea lui Dumnezeu,
Sunt EU,
Ceea ce ar fi trebuit ca să fiu
Pe drumul acesta pustiu.
Sunt EU,
Pus deoparte ca un minereu preţios:
Sunt iubit de Cristos.

poezie de Rodica Avram
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, mamă?

Te caut, mamă,
dar te găsesc doar
în vise;
Te văd frumoasă
dar tristă ca o salcie
ce-şi plânge durerea
îngenuncheată
de păcat.
Ţi-ai ferecat bucuria
cu lacătul suferinţei
când m-ai uitat

întro clipă de rătăcire

prin viaţă.
Primul meu cuvânt,
l-am dăruit unui înger;
şi primul pas l-am făcut

doar ca să-i dau
prima îmbraţişare.
Iar el mi-a mângâiat
creştetul şi sufletul
cu aripa dragostei,
lui Dumnezeu.
Cred că am ochii tatei
înlăcrimaţi de vină
şi zâmbetul tău;
mi l-ai împrumutat când
m-ai lăsat
la naştere.
Te caut să ţi-l înapoiez
şi să-ţi mulţumesc
doar pentru că
m-ai lăsat... Luminii!

poezie de Angelina Nădejde (15 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai făcut?!

Cum ai făcut s-aprinzi iubirea-n mine,
Când nu speram ca cineva s-o facă,
În pieptul meu de tristă Andromacă,
Peste cenuşa vechilor ruine?!

Cum m-ai făcut să mă deschid ca floarea,
Când veşted era rodul meu de-o vreme
Şi sta strivit sub trainice blesteme,
Sperând să îl învii cu sărutarea?!

Cum ai făcut din mine poezie,
Când eram noapte fără stele, lună,
Cu visele-mi pierdute în furtună,
Şi-al lor ecou ce-mi spunea că nu-s vie?!

Cum ai făcut de sufletul nu-mi plânge
Când plâns-a-n van pân' la epuizare,
Iar azi, la fiecare deşteptare,
Îmi fierbe-n vene al iubirii sânge?!

Cum ai făcut ca zilele-mi povară,
Să piară pe pustiile tristeţii
Şi-al tău sărut, ca elixirul vieţii,
Cum le-a-nturnat în clipe care zboară?!

Cum ai făcut privirea mea avidă,
Să-şi afle tihna pe-ale tale buze
Şi-n ochii-ţi oglindită să recuze,
Nisipul din a timpului clepsidră?!

Cum ai facut inima mea să cânte
Chopin, Vivaldi, Debussy, de-a valma
Şi cu destinu-mi şters ai bătut palma,
Ca sufletu-mi în zbor să se avânte?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaie în noapte
pe geam conturul unui sărut
visul se prelinge
picatură de vin vechi
promisiuni

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborât din cer

Ai coborât pe-o rază luminoasă
În umbra lunii ce pe cer veghează
Ai coborât pe-o geană de lumină
Dansând ca un satir sub clar de lună.

Şi m-ai vrăjit cu-a ta iubire
Eu am căzut răpus mut de uimire
Şi tu m-ai luat sub părul tău
Şi m-ai eliberat de tot ce-i rău.

O lume-ntreagă se cutremură plângând
Eu te-am răpit lui c-un aspru legământ
Şi te-am făcut să-mi juri credinţă
Dar am făcut eu bine sau a fost neştiinţă.

În noapte deasă ne-avântăm stingheri
Uitând ce-a fost ziua de ieri
Şi culegând de pe cer alb stele mii,
Ne-amintim c-odată am fost copii.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele iubirii ţinut de subsiori

M-am făcut şarpe de umbre şi lumină,
M-am strecurat prin ierburi şi prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.

Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut şi ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Şi pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.

M-am pitit cu tact în inima-ţi vioaie
Şi-am rămas uimit cât de frumoasă eşti,
M-ai descântat şi am ieşit din ploaie
Iubire minunată, pictată în poveşti.

Nu mă mai strecor prin umbre şi lumină,
Prin ierburi din fâneţe şi prin flori,
Sunt jumătatea ta din veşnica sulfină,
Sunt şarpele iubirii ţinut de subsiori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

zbaterea ochiului
mâna nesigură
rujul şi vechea oglindă
gândul se pierde în sine
ceva s-a făcut cioburi

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

Am văzut un răsărit care m-a făcut
să mă opresc pentru o clipă
l-am privit
aşa cum priveşti pentru prima dată
viaţa.
Un soare iradia roşiatic norii plumburii
împrăştiaţi haotic
razele vineţii ale dimineţii
se reflectau în apele gri cu relfexe aurii
ale unui port norvegian
în care dormeau liniştite
la marginea unui ponton
câteva ambarcaţiuni albe
ce-şi întindeau umbrele
peste casele înfipte pe malul apei.
Imaginea asta s-a lipit de retina mea
s-a întipărit în creierul meu
a început să mă obsedeze
aşa că l-am pictat
ca să scap
de acel răsărit
pentru care m-am oprit
şi nu am respirat
pentru o clipă.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-ai cules din ţărână...
Şi m-ai cuprins tainic cu palmele sufletului,
ca pe o lumânare stinsă.
Şi-ai suflat peste mine cu zborul tău...
cu dorul tău...
cu setea ta...
înviindu-mă...
Pâlpâiam timid... cu teama de-a nu te arde
şi ca în faţa unei icoane
am îngenuncheat...
Era înălţător,
parcă amândoi atingeam cerul...
Cu pumnii strânşi ca într-o rugă...
într-o încrâncenare de durere...
am început să ard înalt
Şi mirată... să luminez din nou.
Uşor, am început să mă preling printre degetele tale
şi toată făptura mi s-a umplut de tine...
Un mănunchi de mine şi tine...
dincolo de lume...
Mi-e lumina, dragul meu...
mi-eşti caldă şi blândă lumină...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

e ora schimbului de nisip
în clepsidră
cât marea mai doarme
şi îşi ţine în somn respiraţia
apoi urmele paşilor se vor şterge

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cânta o chitară
Într-o seară de mai
Peste umărul meu
Îndărătul
Ochiului prăfuit ca
O vitrină cu toate manechinele
Fără chip
Decolorate şi goale
Undeva se stingea o ţigară
Într-un hohot strident şi
Scrâşnetul unui scaun ruginit
Pe beton
Ziua ridica stoluri de
Vise gri peste umbra
Unui clopot bătând
De vecernie
Un înger căzuse din cer
Şi asculta
Îşi pusese aripile sub genunchi
Lângă el
Şchiopăta viaţa
În pălărie i se strânseseră cumva
Treizeci de bănuţi
Dar
Peste toate
Cânta o chitară
Într-o seară de mai

poezie de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-ai ademenit precum o nimfă.
Mi-ai pătruns în inimă.
M-ai rănit mai rău decât o viperă.

Ţi-ai făcut cuib în sufletul meu.
Mi-ai răpit timpul, zâmbetul şi tot ce eram eu.
Ţi-ai crescut rădăcini în gândul meu.

Ai putut chiar opri timpul.
Ai îngheţat spaţiul şi universul.
M-ai rătăcit să nu-ţi mai aud glasul.

Doar ai tăcut, şi din tăcere ţi-ai făcut scut.
Din toată iubirea mea ceva mărunt.
Ai condamnat totul la timpul trecut.

Ai dat vina pe soartă şi pe ursită.
Mi-ai găsit doar mie vină.
Ai rupt a iubirii cunună.

Şi acum tot fugi şi taci,
Ai vrea totul să negi.
La ce folos? şti bine că n-ai să poţi.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, mamă, vino-acasă

Dă-mi mâna, mamă, s-o sărut,
că multe-n viaţă-ai petrecut.
Mai întâi viaţă mi-ai dat
şi apoi m-ai legănat.

M-ai crescut, m-ai făcut mare,
eram pentru tine soare.
Ai plecat de lângă mine,
ai vrut ca să-mi fie bine.

Printre străini ai plecat
şi de mine ai uitat.
Când pun geană peste geană
dorul la tine mă cheamă.

Mamă,
În fiece dimineaţă
mă rog să mai fii în viaţă.
Tristeţea greu mă apasă.
Te rog mamă, vino-acasă!

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul desenat în vis

Era iarnă, pe zăpadă
O copită desenată
Tropăia sub cer de stele
Rotind visuri prin vâlcele.

Tu ai prins un vis de seară
Şi s-a făcut primăvară,
Am pus şa calului-n spate
Şi-am zburat uşor spre noapte.

Când s-a împlinit a zi,
N-am terminat a iubi,
Visul a rămas o vară
Pe un cal cât o vioară.

Am cântat în şaua lui
Sub credinţa cerului,
Calul nostru desenat
Rodul toamnei ne-a lăsat.

Mergem doi într-o copită,
M-ai încercăm o ispită
Şi-aşteptăm pe cal de vis
Să zburăm în paradis!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul (către Autor): Aşa nu se mai poate! Sunt familist convins! Dar tu, ai făcut din biografia mea o telenovelă! Peste tot, numai episoade cu încărcătură sexuală...
Femeia (patetică, spre Autor): Eram în drum spre mănăstire! Voiam să mă călugăresc! Tu însă m-ai acostat în staţia de metrou! M-ai smuls din braţele lui Dumnezeu şi m-ai condus la tine acasă! Aş fi putut ajunge o sfântă! Dar tu ai făcut din mine o târfă!
Autorul (râde, cu inflexiuni cabaline, scriind ultimele impresii): V-aţi răzvrăzit? Ha, ha, ha! A izbucnit revoluţia figurilor de ceară! Răscoala marionetelor de pripas...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată ce s-a eliberat Pasul lui Hillary, mi-am prins blocatorul de coarda portocalie, l-am ocolit pe Fischer, care stătea aplecat peste piolet, şi am făcut rapel peste margine. Era trecut de ora 15 când am ajuns pe Vârful Sudic. Vârtejuri de ceaţă treceau deja deasupra vârfului Lhotse, înalt de 8.516 metri, şi începeau să înconjoare vârful piramidal al Everestului. Dintr-odată vremea nu mai părea atât de frumoasă. Am luat o butelie de oxigen, am băgat-o în regulator şi m-am grăbit să cobor înspre norul care se forma. Imediat ce am trecut de Vârful Sudic, a început să ningă uşor şi vizibilitatea s-a dus naibii.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, Olarul

A fost odată un Pământ pustiu
Pustiu şi gol, sărac, nepopulat,
Singur, în întuneric, inundat,
Acoperit de ape... nimic viu...

Apoi, a dat poruncă şi-a adus
Lumină, fără sori şi fără stele
Lumină din Lumina lumii mele,
Din Fiul Său întâi născut, Isus.

Apoi, a separat ape de ape,
Şi cerul a luat astfel fiinţă
N-o să vă spună asta vreo ştiinţă,
Nici vreun arheolog să v-o dezgroape.

A treia zi, a scos uscat la suprafaţă
Mări şi oceane ne-a făcut, şi lacuri
Croite să dureze peste veacuri,
Şi pomi, verdeaţă, început de viaţă.

A patra zi, ne-a dat soare şi lună,
Şi stele fără număr ne-a făcut,
Le-a pus pe cerul mare şi tăcut
Şi lumea noastră era tot mai bună.

A cincea zi, a pus viaţă în apă
Şi păsările au umplut tot cerul.
Încet, încet, întreg atelierul
Le-a făcut loc atât cât să încapă.

A şasea zi, a frământat un lut,
Pământ şi apă, şi-a făcut Adam,
Din coasta lui, pe Eva, gram cu gram,
Bijuterie pe-un pământ plăcut.

A şaptea zi, Olarul obosit
S-a odihnit de truda-i creatoare,
Privind satisfăcut uscat şi mare,
Şi binecuvântând tot ce-a făcut.

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Geneză" (7 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!