Ce curios rol are "valul" în istoria românească; valul lui Traian şi alte valuri. In
fond valul e simbolul mişcării; la noi însă s-a staticizat şi a devenit zid de apărare. Inceputurile româneşti constau în încremenirea valurilor.

Constantin Noica în Jurnal filosofic (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Valul lui Traian''

Luat de "valul" tău, Traiane,
M-am molipsit de obiceiu-ţi hâd
Şi-am observat că de l-o vreme
Eu glumesc... şi tot eu râd.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul 1, valul 2... valul 4. Dar ce-i ăsta Covid sau tsunami?

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul

Operat pe cord deschis
Valul mării lasă scris
Cu amprentă digitală
-Vreau să mai trăiesc o vară!

Perfuzat cu sentimente
Parafat de rezidente
Cu triumf in jugulară
-Vreau să mai iubesc o vară!

Vine toamna nechemată
De o sepie pictată...
Valul s-a izbit de mal
Si s-a spart ca un cristal.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâna sub ceafă

Merg pe această cărare
care
duce de la mână la gură.
Ard ciupercile în păduri
forma focului
şi cei ce le culeg
forma culesului
şi cei ce le curăţă
forma curăţatului.
Mai în sus de lumânare
este o cărare
pe care merge
valul mărilor la mare
valul munţilor la munţi
valul calului călare
valul podurilor punţi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul i

face surfing pe valul i
mens de aer polar cu o placă
de metal
în genunchi va cădea
abia când va crede în moşuleţii celebri
gerilă, crăciun (?!), ah, în
mult mai
vârstnicul dumnezeu -
tatăl tuturor surferilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi scumpiri

Triste-s ultimele ştiri:
Vine valul de scumpiri;
Lumea fulgeră şi tună:
"Valul e, de fapt, furtună!"

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflaţe necontrolată

Provocând nenorociri _
"Orice val ca valul TRECE" -
Numai valul de scumpiri
STĂ PE LOC şi-i tot mai rece.

epigramă de Mihai Haivas din revista EPIGRAMA 97 (2021)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul de COVID

Valul de COVID apare
Şi "înmoaie" tot ce-i viu,
Soacra doar se ţine tare,
Neclintită... în sicriu.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul

Ardea gara!
Trenurile şuierau în sala de aşteptare.
Ceasurile purtau mâini la încheieturi.
Biletele ne cereau socoteală
şi semnături...
Ardea gara
şi noi ne deşteptam întorcând dinspre mare
valul cu sărutul prea multor guri.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celor de pe mare

Loveşte valul şi se sparge
În promontoriul cenuşiu,
Din vârfurile de catarge
Se vede-n jur numai pustiu...

Soarele s-ascunde sângeriu
În apa mării printre alge...
Loveşte valul şi se sparge
În promontoriul cenuşiu.

Noian de rele vor învinge,
Cei de pe punte bine ştiu,
Ei au vreme să se roage
Pe-ntinsul verde-azuriu...

Loveşte valul şi se sparge.

rondel de Ioan Friciu (17 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcare

Valul neliniştit,
neobosit al mării,
e simbolul mişcării.

Experienţe trăite
cu ani în urmă
au creat peisajul
în care se consumă.

Noi înşine,
în permanentă mişcare,
creăm lumea din jur,
fremătătoare.
Înfruntăm ignoranţi
noutăţile vieţii.

Ignoranţa însăşi
poartă viaţă –
amestec de cunoscut
şi necunoscut,
amestec generator de artă,
amestec de muzică,
de pictură,
de dans pătimaş,
de literatură,
ce fac din viaţă adevărată magie
sorbită naiv, cu frenezie.

E asemeni amestecului
de apă limpede
şi nisip de pe mal,
la care lucrează

neobositul val –
simbol al mişcării.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec trist

Albastru-i valul dimineaţa;
Aşa avea şi mama şorţurile
Albastre
Dimineaţa.

E negru valul toată noaptea;
Aşa avea şi mama lungu-i păr
Negru
Toată noaptea.

Valul e alb, e alb când moare;
Aşa avea şi mama bietele ei mâini
Albe
Murind.

poezie celebră de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja

Pe nisipul ei fierbinte
Tu păşeşti cuminte.
Valul te mângâie obraznic
Şi tu-l priveşti... romantic

Te rog şi eu neputincios
Amăgindu-mă frumos,
Iubeşte-mă ca marea,
Confundă-mă... cu valul.

Un strop de gelozie
Pe-un val de fantezie,
Asta-ţi doresc mică sirenă,
O plajă... şi dragoste eternă.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea uitării la marginea mării

Răsărise luna şi murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.

Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine ţărmuri părăsindu-şi malul
Şi-o credea nisipul pe iubita sa.

Răsărise luna şi murise marea
Şi plângea nisipul sărutat mereu
Îţi ador sărutul şi-ţi urmez chemarea
Şi te cred iubito ca pe Dumnezeu...

S-a sfârşit povestea şi ne-am dat uitării
Mai puteam o viaţă să trăim în doi
Ce păcat iubito că la ţărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine valul

neanunţat şi ne duce cu el
în ţările calde cu nisipul auriu
şi rechini la mal în apa mică
trece pe sub noi sau peste noi
perie pământul boţit ca o gură
de babă ştirbă sau de moşneag
care se ţine băţos de toiag
vine valul şi toată lumea aşteaptă
în genunchi să treacă apa în şuviţe
de fuior groase cât degetele
copiilor care bat toba de tinichea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privatizare

Privatizaţii, azi, ca valul
Atât de repede apar
Încât la noi şi generalul
A devenit particular!

epigramă de Ion Moraru din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire şi pe canalul ăsta

Dar unde eşti Monşer

parcă te-a luat valul

şi te-a izbit de cer

când ai sărit iar calul

Parcă te-a luat valul

te-a hărţuit săracul

ci inima-i pumnalul

să nu dai de dracu

Te-a hărţuit săracul

ce te-a izbit de cer

impecabil fracul

unde mergi Monşer

Doar unde duce valul

n-ai schimbat canalul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 februarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Un râu totdeuna pe dinainte ne trece,
de singurătate să ne dezlege,
de neuitare,
ne ia umbra şi ne-o călătoreşte în mare,
dacă l-am vedea şi-ar opri
din curgere apele argintii;

Ce ai, soare, cu el,
valul lui e moale ca blana de miel;
nu-ţi coborî asupra-i răsuflarea fierbinte,
valul lui s-ar ridica la cer, s-ar aprinde,
lasă-l să curgă
de viaţă lungă,
lasă-l, brâu să mă leg,
doar cu el,
nevăzutul, aproapele,
pământul ce-l calc,
e întreg

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancorată în silabe

Sunt cuprinsă in poveste
Scufundată intr-o carte
Ancorată în silabe
Peste care vântul bate.

"Valul lumii, valul vremii
Mă coboară, mă ridică"
Am rămas fidelă muzei
Cerul arde, frunza pică!

Si aşa in corelare
Cu a timpului secundă
Caut in dictionare
Timpul lung si fraza scurtă.

poezie de Doina Bonescu din Poveşti în vers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii

Cerul îşi deschide norii,
Dimineaţa îşi aşterne zorii,
Visele îşi dorm fiorii
Pământul îşi ornează polii.

De printre pulbere astrale
Preţ de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.

Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri ţipătoare.

Şi ele îşi deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele şi zarea
Din depărtări chemând vâltoarea

Soarele s-aprinde-n apa
De corăbii purtătoare,
Pânzele se aştern pe clapa
Valurilor cântătoare.

poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!