Ce pact făcut-Ai, Doamne, cu Ancuța?
Căzut-a toamna-n poezie,
aleile sunt ruginite,
cuvântul intră-n amnezie,
inimile ne sunt rănite.
Voia Domnului să acceptăm,
ne spuseră mereu străbunii
dar Doamne, pare a fi blastăm
când se doboară legea firii.
Căci cea pe care ai luat la tine
era lumină și candoare,
era nevoie de un mâine
copilului să-i fie boare.
Ce pact făcut-Ai cu Ancuța
s-accepte pasărea cea neagră,
s-o-mbraci în ie și altița
să-i stea pe piept ca o pelagră?
Eu știu c-a întâlnit tăcerea,
cea de mister și făr' de vină,
o lumânare aprinse-n taină
și s-a lăsat în a Ta mână.
În călimară-s lacrimi arse
și giulgiul greu ne stă pe suflet,
notăm în rîuri somnoroase,
cruci albe-înghit al nostru urlet.
Ne-ai pus anafură-n cuvinte,
femeie-floare, femeie-stea,
ne-ai spus că ceru-i și-n morminte
și cartea vieții e aievea.
(In memoriam Anca Maria David)
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
Citate similare
De ce-ai plecat în cel apus?
(in memoriam - Valer Popean)
Știu că viața-ți era dragă
Și multe mai aveai de spus.
Ți-ai luat pana în desagă?
De ce-ai plecat în cel apus?
Cu tine-ai luat câmpul cu maci
Și-n verde viu te-ai îmbrăcat,
Priveșți de sus acum și taci,
Ți-e versul nud, descălecat.
Mi-e sufletul amar și greu,
În pumn țin lutul plin de flori,
Rechem în vers pe Prometeu
Să văd iar viața în culori.
Un gol imens tu ai lăsat,
File din carte au zburat,
Tu poezia-i terasat
Și ai plecat... nu e păcat?
Prietene, poet de soi,
Hai fă o cale înapoi...
Pe deal jelește un oboi,
În luncă plânge-un caprifoi.
Mă iartă Valer că te cert,
Făcuta-i voia Cerului,
Ne eșți acuma un lambert,
Eșți pana-zburătorului.
Să-ți stea sufletu-n lumină,
Pomenit să-ți fie în veci,
Domnul să te țină-n mână
Pe ale Raiului poteci!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre prietenie
Nevoia de cuvânt
la început a fost cuvântul, și era atât de singur încât s-a despărțit în silabe
cea de sus s-a numit cer și rai și nori și vânt și ploaie și absent
iar cea de jos s-a numit pământ și iad și umbră și tărie
și pentru că mai rămăseseră sunete
a zidit omul cu toate florile și toate animalele
dar omul era singur, nu avea cu cine să vorbească
și atunci, din unu a făcut doi și femeia a strâns cuvântul la sân
și cuvântul nu a mai plâns. a suspinat doar
și a crescut fără teamă de întuneric, de ură, de micime
dar toate acestea și-au dat mâna și i-au pus gând rău țintuindu-l
în cea mai neagră tăcere
iar cuvântul a murit și a înviat
pentru că omului îi era greu fără de cuvânt
și cuvântului îi era greu nerostit
mâna care mângâie, umărul care sprijină, gura care suspină
sunt demne de umbra și duhul cuvântului
iar frazele se înlănțuie scriind toată istoria lumii
în aceleași eterne cuvinte
de început
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre zoologie, poezii despre vânt, poezii despre vorbire sau poezii despre superlative
Nesăbuința se plătește
Se-aude din când în când un guguștiuc
Și clopotul bisericii ne-anunță
C-a mai trecut un ceas ca un tăvăluc
Peste orașul, doar o aparență.
Tăcerea se-nalță în strigăt acut,
Universului îi cere iertare
Pentru nesăbuința în absolut
A propriei autoîncântare.
Ne-ai dat Doamne timp de meditație,
Ne-ai izolat să știm ce e iubirea,
Astăzi ne-ai trimis sfânta citație,
În fața ta să ne-asumăm menirea.
Abia acum am înțeles cu toții,
C-am fost și suntem în aceeași barcă,
Stăm în lumină sau sub poala nopții,
Că viața are drepturi și ne-ncearcă.
Am învățat să luăm liniștea din flori,
Pădurea s-o punem la loc de cinste,
Reconstruim acum scara de valori,
Smeriti iti spunem Doamne, bogdaproste!
Sub cerul senin să facem mătănii,
Să ieșim din păcat, să trăim cuminți,
În pragul casei să mai stea bătrânii,
Copiii să se joace nestingheriți.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre valoare, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre sfinți, poezii despre păduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cât de scump ești Tu Isuse
Cât de mare ești Isuse
Cât de scump și minunat
Toate florile nespuse
Sunt de Tine aici aduse
Pe toate Tu le-ai creat
Nouă Doamne ni le-ai dat
Cât de scump și minunat
Ești Isuse Mire Sfânt
Viață nouă Tu ne-ai dat
Să-ți cântăm în lung și-n lat
Orișiunde pe pământ
Să-ți cinstim al Tău Cuvânt
Cât de scumpă ți-e Ființa
Mâna Ta de Dumnezeu
Tu ce-ai pus în noi credința
Dându-ne și biruința
Să-ți cântăm aici mereu
O Isuse Domnul meu
Cât de gingaș Isus ești
Plin de slavă și lumină
Duhu-ți când ne dăruiești
Și-n Cuvânt ne împletești
Să trăim fără de vină
Viața nouă și deplină
Doamne mintea ne-ai furat
Cu-a Ta sfântă gingășie
Căci lumina Ta ne-ai dat
Mire scump și minunat
Slăvită Ființa-ți fie
O Isus în veșnicie
Căci doar Tu ne ești menirea
Tu al vieții Creator
Noi îți dăm acum iubirea
Să ne dai neprihănirea
Căci ne ești Doamne izvor
De viață dătător
Vrem Isus pe veci să fim
Doar ai Tăi și-n curăție
Ființa Ta să o slăvim
Și în veci să ne sfințim
Mire drag din veșnicie
Onorat Numele-ți fie
Ne-nchinăm dar Isus Ție
Pentru veci noi te cinstim
A Ta gloria dar fie
De acum în veșnicie
Căci pe Tine te iubim
Și ai Tăi ne vrem să fim
Slavă cinste și onoare
Fiu al Celui Prea Înalt
Căci Tu ne-ai adus salvare
Și ne-ai dăruit iertare
Fii în veci glorificat
Și fii al nostru-Mpărat
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 ianuarie 2022, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sfințenie, poezii despre iubire, poezii despre cadouri, poezii despre înălțime sau poezii despre salvare
Tu ai plecat, iubită mamă...
Tu ai plecat, iubita noastră mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Curaj în viață dacă n-ai
Cu moartea n-ai cum piept să dai!
Se stinse o lumină în panoplii de cer ;
Pe lângă luna plină căzu ca un mister!
Un suflet se înaltă spre cele veșnicii ;
De-aceea cade steaua, nu poți că să nu știi!
Așa s-a întâmplat, tu însăși să dai vamă,
Tu ai plecat iubita noastră mamă!
Curaj aveai, cât pentru o armată
Și ne-ai crescut cu inima curată!
Iar hrana, ziua toată-ți era doar un covrig,
Că noi să creștem mari și să nu știm de frig!
Așa te-am cunoscut, noi, mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă!
Iertare cerem, de-am greșit
Dar parcă greu ne-ai pedepsit ;
Doar știi că fiul ți-a plecat în cer,
Că tata să nu fie mult stingher!
Acum și tu te-ai supărat
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat!
În inimă ți-ai dus durerea
Deși era amară ca și fierea!
Tu ți-ai ales cărarea către cer
Și ai avut voință că de fier!
Iar noi nu am făcut păcat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Ne-ai învățat pe toți să nu cedăm la greu,
Că dacă vrem, putem, ne-ajută Dumnezeu!
Dar tu se pare c-ai uitat, acum,
Când ești pe ultimul tău drum ;
Nu poți în lume să mai stai,
Curaj în viață dacă n-ai!
În lumea unde veșnic ai să fii
Noi suntem siguri că tu știi,
Că nu-i durere, nici lacrimă, nici chin
Și nu vei în stare, să scoți nici un suspin!
Acolo, o eternitate stai,
Cu moartea n-ai cum piept să dai!
Cu moartea n-ai cum piept să dai,
Curaj în viață dacă n-ai!
Că te-am crezut cu-adevărat
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă,
Tu ai plecat, iubita noastră mamă!
poezie de Gheorghe Pepelea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre durere, poezii despre creștere sau poezii despre vamă
Tu ne-ai adus
Tu ne-ai adus iertarea.
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din închisoarea
păcatului murdar.
Ne-ai dat o nouă fire
și un veștmînt curat.
Dar noi, ca mulțumire,
Isuse, ce ți-am dat?
Tu ne-ai adus putere,
scîntei din focul tău,
o sfîntă-nvăpăiere
ce mistuie ce-i rău.
Spre veșnica cetate
o cale ne-ai tăiat.
Dar, pentru-acestea toate,
Isuse, ce ți-am dat?
Tu tot ce-aveai în lume
și-n cer ne-ai dăruit:
și inimă, și nume,
și Duh nemărginit.
Și-n zarea albăstruie
Tu ce-ai luat și cît?
... Doar patru răni de cuie
și-o rană-n piept. Atît...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mulțumire
- citate de Costache Ioanid despre mulțumire
- citate de Costache Ioanid despre inimă
- poezii despre iertare
- citate de Costache Ioanid despre iertare
- poezii despre foc
- citate de Costache Ioanid despre foc
- poezii despre curățenie
- citate de Costache Ioanid despre curățenie
- citate de Costache Ioanid despre cadouri
- poezii despre albastru
- citate de Costache Ioanid despre albastru
Nick: Păi... Pe sora mea a sărutat-o!
Maria: Pe sora ta?! Pe care dintre ele?! De fapt, le-a sărutat pe amândouă! Dar, dacă te referi la Ly, situația era diferită. Încerca să-i dovedească astfel ceva. Desigur, nărodul n-a ales cea mai potrivită cale pentru a-i dovedi, însă... Mihai nu s-a supărat, în cele din urmă a înțeles totul, ai văzut.
Nick: Pentru că el nu s-a nimerit să fie acolo, de față, când s-a întâmplat. În plus, ei sunt colegi, prieteni...
Maria: Așa-i, Mihai nu s-a nimerit să fie acolo, dar chiar dacă ar fi fost de față, tot ar fi înțeles în final...
Nick: Poate că Mihai ar fi înțeles, dar eu nu sunt ca el. Eu nu pot înțelege.
Maria: De ce nu? Străduiește-te! Chiar și Lia, sora ta, care i-a surprins atunci, a înțeles. De ce nu și tu?
Nick: Lia... E adevărat că și ea a înțeles, dar după cum ai spus, situația e diferită, foarte diferită, pentru că... Adevărat, ele îmi sunt amândouă surori, dar... La naiba, tu ești soția mea! Adică, știu că nu e nimic oficial, sau legal, cu acte și ce-ar mai trebui, dar... Asta nu schimbă cu nimic situația! Adică... Eu... Te iubesc... Și... Și...
Maria: Nick, dragul meu... Și eu te iubesc, prostuțule! Nu știai asta?! Te iubesc. Mult, foarte mult! Legal, oficial... Hmm; nu contează!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărut, citate despre supărare, citate despre superlative, citate despre soție, citate despre sfârșit, citate despre schimbare, citate despre prietenie, citate despre iubire sau citate despre căsătorie
Azi Isuse-ți proslăvim
Pe Isus vrem să-l slăvim
Să-i cântăm în veci iubirea
Și ca Domn noi să-l primim
Sub aripa-i dar să fim
Căci El este mântuirea
Pe Fiul Lui Dumnezeu
Astăzi noi îl onorăm
C-a iertat păcatul greu
Pentru veci din trupul meu
Și noi slavă vrem să-i dăm
Slavă Isus slavă Ție
Îți cântăm de pe pământ
A Ta gloria dar fie
Doamne încă pe vecie
Căci ne-ai dat al Tău Cuvânt
Mulțumim pentru umblarea
Ta Isus din Israel
Mulțumim pentru-ndurarea
Și Doamne pentru salvarea
Ce-ai adus-o-n al Tău fel
Azi Isuse-ți proslăvim
Și lucrarea și Ființa
Căci o Doamne te iubim
Numele azi ți-l cinstim
Și își dăruim credința
Glorie pentru vecie
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Slava-ntreagă a Ta fie
Și onoarea pe vecie
Mire scump și minunat
Te așteptăm ca să apari
Sus pe norul de lumină
Viața noastră să o ari
Și la ceruri să ne cari
Să ne dai a Ta odihnă
09-03-2022 M.
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre onoare sau poezii despre nuntă
Din Cuvântul Tău
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Ești acolo, Doamne, în Cuvânt.
Dincolo de ce-aș putea eu crede
Dincolo de ce-aș putea eu ști
Dincolo de tot ce nu se vede
Ești doar Cuvântul și a fi.
Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârșit zidirea
Și prin el la Tine ne-ai adus.
Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip și nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...
poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre naștere sau poezii despre Crăciun
Copilăria
într-un sat micuț de munte, înspre Zlatna la Ampoi,
mi-am lăsat copilăria și n-o pot lua înapoi
ce frumos era odată în grădina cea cu meri
și in lunca înverzită cu miros de sânzieni
sălciile aplecate umbreau apa de cristal
cor de greieri lângă casă cântau seara madrigal
și in noaptea cea lăsată treceau moții cu ciubere
cântând doina cea de jale prin păduri de conifere
mă întorc mereu în locul ce mi-a dat viață odată
mă așteaptă-n prag Maria cu o poartă descuiată
un sat mic, o sută fumuri, azi mai sunt vreo douăzeci
în Poiana la Ampoi iarba crește pe poteci....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre sat, poezii despre noapte, poezii despre munți sau poezii despre mere
Dărnicie cerească
Ne-ai dat tărie... și ne dai
Să-nvingem orice încercare
Să dedicăm al nostru trai
Splendorilor ce vin din Rai,
Să stăm în har și-n ascultare.
Ai pus în noi cerești lumini
Să nu ne rătăcim pe cale,
S-apreciem frum'seți în crini,
Să suportăm dureri din spini,
Să Te vestim aici, în vale.
Săraci, nicicând, nu ne-ai lăsat
Hambarele-Ți au fost deschise
Minuni, mereu, s-au revărsat
Balsamul Tău ne-a vindecat
De-acele tumultoase vise.
Ce generos ai fost oricând
Cu-ai Tăi copii în drumeție!
Îndemnuri sfinte-ai pus în gând
Să mergem spre Liman cântând
Să nu ieșim din Profeție.
O, Dătător de tot ce-i bun
Ne-am conectat, pe veci, cu Tine!
Căci la momentul oportun
Ai spus: " Cu Mine vă cunun
Ca să-Mi slujiți cum se cuvine."
Cu mână largă dăruiești
S-avem ce-i necesar pe masă
Sunt daruri dragi, dumnezeiești
Avântul nostru îl sporești,
De soarta noastră mult Îți pasă.
poezie de George Cornici (23 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre generozitate, poezii despre văi, poezii despre visare, poezii despre sărăcie sau poezii despre gânduri
În inima ta găsești poezia
Prin ochi sunt reflectate
pe foaie aruncate
cuvinte fără sens
arse de sentimentul dens.
Ce poți să scrii
când totul pare inutil?
Notițe orișiunde,
versuri ca și fluturi speriați
de vântul ce suflă prin munții Carpați
precum simțirea ce târâie poeții
din orice timp și-n orice loc
căci ea e arborele vieții, este sacrul foc.
Palpabilă, îndrăzneala găsește
în cele din urmă calea,
mâna începe să scrie,
abandonată fumegă țigarea
și afli a ta poezie
izvorâtă din inima ta purpurie.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi sau poezii despre mâini
Amintire pentru mama
Mamă, vin la crucea ta c-o floare!
Lacrimi curg din cer... Sub nori de pleoape,
Sufletul mi-e plin de întristare...
S-a trezit în mine-atâta noapte...
Mamă, vin acum din nou la tine
Și te-mbrățișez cu gând curat...
Mi-amintesc și eu... vorbeam cu tine,
Iar apoi dezastru s-a-ntâmplat.
Vin la capul tău c-o lumânare...
Eu lumina sufletului tău,
Mamă scumpă, sufletul mă doare,
Fără tine, mamă, mi-este greu.
Crucea ta, la colțul casei noastre,
E povara morții tale, mamă!
Tu veghezi tăcut iubirii sacre
Destrămată-n muguri de aramă.
Mamă, casa parcă-i mai străină...
Nu mai știu, a noastră-i sau a ta?!
Mai trăiesc doar umbre-n ea, măicuță,
Căci de-acum, în vis te vom avea.
Ică ți-a lăsat un semn pe cruce...
Câte, mamă, ai fi vrut să-i spui!
De iubirea ce i-o porți în gânduri,
Fiindcă e feciorul tău dintâi.
Ți-a adus în dar o nepoțică
O iubeai, ca și pe noi, măicuță,
Ai murit în suflet cu-ntristarea...
O, măicuță, mama mea cea plânsă!
Magda, soața lui, precum o fiică
Te-a încununat cu lacrimi, mamă...
Ai murit, Neta era departe...
A venit în lacrimi, la pomană...
Cătălin și Daria, alături,
Plânsul peste umeri l-au purtat...
Dana și Ionel, cu tine-n suflet,
Mamă scumpă,-n gânduri te-au urmat,
Ți-ai dorit ca el să-ți cânte! Iată,
O dorință ți s-a împlinit...
Au și ei, da, au și ei o fată,
Mamă... și pe tine te-au iubit!
Ai crescut-o ca întâi născută,
Ea te-a dus pe brațe la mormânt,
Oh, iubirea asta nu se uită!
Nu se uită sufletul tău blând!
Fiica mea, Alexa, îți deschide
Poarta vieții-n fiecare noapte...
Te-a visat! I-ai spus să stea alături
Celor ce tu i-ai lăsat departe.
I-ai spus, mamă, că îți este bine,
Și să nu mai plângem... tu veghezi
Din adânc de ceruri, în iubire,
Cu iubire să ne-ncununezi.
Ca-ntr-un stup, albinele, măicuță,
Pruncii-ai strâns, nepoți, prieteni, frați,
Sufletul ți-e, luminând iubire,
Dar cu toții suntem înlăcrămați...
Mamă, ai fi vrut să-mi joci la nuntă,
Când credeam și eu în fericire...
Dar măicuță, viața ți-a fost scurtă,
N-ai avut această împlinire...
Plâng și eu, deasupra plânge cerul!
Te desparți de noi și pleci ușor.
Azi te-nalți, te-nalți spre mântuire,
Mamă! Și pe noi ne lași cu dor...
Te-ai născut un fluture de-o clipă
Și ți-ai luat adio de la noi...
Dar te vom purta în gând, mămică!
Ne-ai lăsat în suflet triști și goi...
Căci ești același înger de lumină
Care-ai plecat cu noi când am plecat,
În chip alb de fluture de noapte,
Sau cel care pe noi s-a așezat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mamă sau poezii despre tristețe
Un profesor...
Un profesor e un zidar
Mereu alăturea de noi,
Mereu pe șantierul vieții
Ca să înalțe vremuri noi.
Un profesor e un zidar.
Zidește ziua cea de mâine.
Și sufletul și inima
La temelia țării pune.
Un profesor e un artist
Ce modelează caractere.
El zi de zi și an de an,
Găsește forță și putere
Ca să cioplească în lut viu
Cu vorba-i blândă și sfătoasă.
Lucrarea lui e cea mai bună,
Cea mai de preț, cea mai frumoasă.
Deci, dacă urci la cârma țării
Un pic te uită înapoi,
Privește-i chipul luminat,
Privește-l, grijile-i vin roi,
Ca să-l atace, să-l doboare,
Dar el se ține, cât de greu
N-ar fi să-i fie, în picioare,
Doar în picioare stă mereu.
Închină-te în fața lui,
Căci are-n plete flori de nea
Și poate una dintre ele,
I-ai pus-o-n plete tu cândva.
poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre păr, poezii despre profesori, poezii despre picioare sau poezii despre lut
Floare de lumină
Într-o floare de lumină Doamne Tu ne-ai așezat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
Pe cărarea mântuirii o Isuse ne-ai zidit
Să trăim viața sfântă într-un duh neprihănit
Numai Tu o scump Păstor a Ta mână ne-ai întins
Să trăim o nouă viață pășind Doamne ca în vis
Ne-ai spălat prin al Tău sânge sângele de pe Calvar
Ca întreaga noastră viață să trăim numai prin har
Evanghelia Ta Sfântă ființa să ne lumineze
Și pe palmele-ți Divine o Isus să ne așeze
Vrem iubirea ta curată să ne-mbrace azi pe toți
Căci suntem Isuse Doamne ca și înviați din morți
De când Tu în viața noastră o Isuse ai venit
Suntem o altă făptură cu un duh neprihănit
Dacă ținta noastră era firea când noi nu te cunoșteam
Astăzi tu ne ești dar țintă ca părintelui Avraam
Noi Isus te vrem pe Tine în noi veșnic să rămâi
Să trăim viața sfântă ca în dragostea dintâi
Fii-ne dar Tu măsura veșnic dar să te slăvim
Ca ai Tăi Doamne Isuse cu ai noștrii toți să fim
Și cântarea biruinței pururi Doamne s-o cântăm
O Isus Hristos Mesia Numele să-ți lăudăm
Glorie cinste și slavă fii de-a pururi onorat
Căci Isus prin al Tău sânge viața veșnică ne-ai dat
17-09-2020 mănăștur Cluj-Napoca
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre muzică
Dedicație pentru cei mai frumoși miri
Pe cerul vieții mele fluturi zboară...
Ază îți voi fi mireasă-ntâia oară,
Un vis frumos, un înger de lumină,
Ce-a prins prin tine, Gigi, rădăcină.
S-a așezat lumina-n diademă...
Azi mi-a jurat o dragoste eternă.
Eternitatea ne va înfia,
Căci tu vei fi al meu și eu a ta.
Ești cea mai frumoasă, femeie!
Femeie, astăzi ești cea mai frumoasă,
Strălucitoare stea din Carul Mare,
Căci Gigi te-a ales să-i fii mireasă...
Să-ți fie viața cânt și sărbătoare.
Ești Soarele și viața pentru care
A-nmugurit lumina la altar,
Ești vis, lumină, pace, sărbătoare,
Ești dragostea cea fără de hotar.
Ești trandafirul prin în diadema
Eternului. Căci azi te-ai cununat
Și stelele vor răsări pe trena
Ce cu iubire-n suflet ai brodat.
Promisiune
De azi cu tine-alerg prin visul meu,
Sunt și voi fi mereu îngerul tău...
Promisiune, adevăr, dreptate...
Vom fi același pas până la moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre îngeri
Tată Sfânt te onorez
Îți aduc cinste onoare Dumnezeule slăvit
Căci ne-ai dat aici viața Chipul Tău ne-ai dăruit
Eu te laud și îți cânt în veci Doamne a Ta Ființă
Căci ne-ai dat lumina sfântă ne-ai dat har și biruință
Mă închin o Doamne Ție și te laud te slăvesc
Veșnic închinare Tată eu o iată-ți dăruiesc
Doar prin Tine în picioare toți stăm pe acest pământ
Tu ești Tată Arhitectul Proiectantul nostru Sfânt
Ne-nchinăm dar astăzi Ție și iată îți mulțumim
De creația Ta amplă noi o Tată te slăvim
Tată drag și scump din ceruri în veci fii glorificat
Căci Însuși Chipul Tău Sfânt omenirii Tu ne-ai dat
Glorie în veșnicie Tată Sfânt te onorez
Căci de-a pururi și-n vecie Doamne-n Tine mă încrez
Și iată a mea ființă Doamne-ți cântă și acum
Că-n Hristos Isus Iubirea ne-ai tăiat o Tată drum
Ia-ne Tu dar mai aproape ca să fim ai Tăi copii
Să-ți cântăm gloria sfântă Doamne chiar în veșnicii
Dumnezeule Prea Înalt eu te laud și îți cânt
Planul Tău și-Nțelepciunea din al Tău veșnic Cuvânt
Prin care ne-ai dat viața și în ochi ne-ai pus lumină
Părtășia și-nchinarea pentru veci Doamne să țină
Slavă Ție și mărire Tată Sfânt și Minunat
Căci prin Fiul Tău Isus viață veșnică ne-ai dat
Îmbrăcați în mulțumire Tată noi te lăudăm
Cinste slavă și mărire ți-aducem te onorăm
Și a noastră ființă Doamne pentru veci noi ți o dăm
Ție dar în veșnicie Sfinte Tată ne-nchinăm
Prin Isus Mântuitorul vrem să fim pururi ai Tăi
Pe veci smulși și-n veșnicie din lumea acelor răi
Slavă Ție slavă Ție căci Tu Tată ne-ai iubit
Și prin Fiul Tău Isus pentru veci ne-ai mântuit
10 sept. 2019 balcon Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire
Da
Era doar una la părinți,
Iar el - un terchea-berchea
Ce-ntruna se ruga la sfinți
Să-i fie ea perechea,
Căci tatăl ei era primar
În satul de sub coastă;
În rest, nu prea avea habar
De ce-o vrea de nevastă.
Se pare că s-a-nduioșat
De ruga lui prea-sfântul,
Iar fata s-a amorezat
Și... gata legământul!
Primarul n-a avut de-ales,
Le-a dat chiar și bolidul,
Dar a lăsat de înțeles
Că n-ar prea vrea partidul,
Că este cam recalcitrant
Și-i ține în blesteme,
Ba chiar că e intolerant,
i-njură pe-orice vreme,
Dar dacă membru s-ar făcea,
Ar fi un om de bază
Și-orice partid pe loc l-ar vrea,
Căci pe-alții-anihilează.
Și ar mai fi cum ar mai fi,
Ar trece ei și de-asta,
Dar trebuie ca peste-o zi
Să zică "Da" nevasta.
Păi vezi că eu uitai să spui
Că fata cea curtată
Avea o mamă ce, hai-hui,
Era mai mult plecată.
Așa că el, a doua zi,
S-a dus c-o mutră acră
La tren că dacă o veni
Să-i spună: - Mamă... soacră,
Să vezi ce plan făcut-am eu
Cu fata lu' matale,
Că și ea mă iubește, zău,
Vreau "Da"-ul dumitale!
Spuneam de acră pe mai sus,
Dar stai să vezi trăsnaie
Că nicio vorbă n-a mai spus
Socriței cea bălaie,
Cu formele de top-model,
Cu buze senzuale,
Că a uitat de tot de el,
Și nu i-a zis "matale";
De-atunci a mai trecut un an,
De nuntă nu-i mai pasă
Și-o caută ca un Don Juan,
Când nu-i primaru'-acasă.
Acum, eu nu știu câți de "Da"
A vrut ca să obțină,
Dar ăla care trebuia,
Nu cred c-o să mai vină.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre partide, poezii despre căsătorie, poezii despre trenuri sau poezii despre soacre
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie sau poezii despre moarte
Cea mai frumoasă poezie
Cea mai frumoasă poezie
este poezia care n-o poți scrie.
Ea stă împăturită
în pergamentul sufletului tău:
neatinsă, cuminte
și-atât de sensibilă.
Ca și cum un Dumnezeu
numai al tău,
ți-ar sta închis în pântec,
cerând de fiecare dată hrană.
Acel platou cu amestec
de sentimente și metafore
înăbușite-n sos de cuvinte flambate.
Cea mai frumoasă poezie
stă scrisă fară de voia ta.
Uneori o găsești încrustată
pe o bancă
sub formă de inimă
sau pe fața
bătrâneilor simpatici,
plimbându-și liniștea de mână
cu degetele încleștate de cercuri.
Cea mai frumoasă poezie
nu o poți scrie.
..............
... cu pana,
îi poți pipăi
doar o particică
infimă
din imensitatea ei...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metafore sau poezii despre degete