Marile tăceri

La geamul sufletului tău
Se-ngrămădesc părerile de rău.
Le uiţi un timp, dar ele se adună
Şi se şoptesc alături împreună.
Voiai să uiţi de tot, să uiţi de toate,
Şi, încercînd, văzuşi că nu se poate.
Să fie leac? Să ţi-l aducă cine?
Că morţile, şi ele, se-ngrămădesc în tine.
Şi lacrima-i amară,
O lacrimă de rouă şi-o lacrimă de ceară.
Că am aprins în geam o lumînare
Şi-o candelă, la ce-a mai fost şi doare.
Au tremurat ca două stele,
Într-o-ngînare mută între ele,
Mîhnirilor şi vieţilor trecute,
Răbdate pe tăcute.
De cîte ori, trăite, ai murit?
Mîhnirile ascunse le-ncepi şi n-au sfîrşit.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marile tăceri

La geamul sufletului tău
Se-ngrămădesc părerile de rău.
Le uiţi un timp, dar ele se adună
Şi se şoptesc alături împreună.

Voiai să uiţi de tot, să uiţi de toate,
Şi, încercând, văzuşi că nu se poate.
Să fie leac? Să ţi-l aducă cine?
Că morţile, şi ele, se-ngrămădesc în tine.

Şi lacrima-i amară,
O lacrimă de rouă şi-o lacrimă de ceară.
Că am aprins în geam o lumânare
Şi-o candelă, la ce-a mai fost şi doare.

Au tremurat ca două stele,
Într-o-ngânare mută între ele,
Mâhnirilor şi vieţilor trecute,
Răbdate pe tăcute.

De câte ori, trăite, ai murit?
Mâhnirile ascunse le-ncepi şi n-au sfârşit.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uiţi, te rog...

Să uiţi, te rog, sărutul amintirilor,
Ce-ţi plâng la geam fără să ştii,
Ascunse de perdeaua amăgirilor
Unde-mi petrec eu clipele pustii...
Să uiţi te rog petalele de dor,
Înmugurind pe buze râs de flori
Şi ochii ce doreau povara viselor
Cu tine, pân' la revărsat de zori.
Să uiţi te rog că încă te iubesc,
Atât de mult încât aş vrea să mor,
Căci doar în vise te mai întâlnesc
Şi nu mai vreau durerea zorilor!
Să uiţi te rog... tot ce ţi-am scris,
Pe cerul gri cu slove-nsângerate,
Dar nu uita te rog că ţi-am promis,
O zi în doi când vom uita de toate!

poezie de Dorina Omota (30 martie 2016)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există şi cazuri în care actele ratate se multiplică, se înlănţuiesc între ele, se înlocuiesc reciproc. O dată uiţi de un rendez-vous; data următoare eşti hotărât să nu-l mai uiţi, dar reiese că din greşeală ai notat o altă oră. În timp ce cauţi, prin tot felul de artificii, să-ţi reaminteşti un cuvânt uitat, îţi scapă din memorie un al doilea, care te-ar fi putut ajuta să ţi-l aminteşti pe primul; şi pe când porneşti în căutarea acestui al doilea cuvânt, uiţi un al treilea şi aşa mai departe. Acelaşi lucru, se ştie, se poate produce şi în cazul erorilor tipografice, pe care le putem considera acte ratate ale culegătorilor de litere.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile pretind imposibilul: ele vor să uiţi câţi ani au, dar să nu uiţi când au ziua de naştere.

citat clasic din Karl Farkas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai puţine cărţi, te uiţi în ele. Dacă ai multe cărţi, te uiţi la ele.

aforism de Lucian Velea (29 noiembrie 2011)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi uiţi legământul!

Să nu-ţi uiţi legământul, să nu ţi-l uiţi, îţi spun
că-ai să-l regreţi odată plângând ca un nebun
şi-ai să străbaţi pustiuri topindu-ţi ochii goi;
dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii 'napoi.
Să nu-ţi uiţi datoria spre Sfântul Dumnezeu,
că nu-i o altă vină s-o ispăşeşti mai greu
şi-ai să boceşti odată cu sufletul arzând;
dar vremea ta trecută n-o mai întorci nicicând.

Să nu-ţi uiţi aşteptarea acelor ce te plâng,
că ai s-o simţi ca jarul arzându-ţi sânul stâng
şi-ai ocoli pământul să poţi afla pe-acel
ce ţi-ar ierta păcatul, să poţi să scapi de el.

Să nu uiţi niciodată ce-i unic şi divin,
căci toată viaţa-n urmă ţi-o vei 'neca-n venin,
dorindu-ţi orice moarte, pe zi de mii de ori —
nici suportându-ţi viaţa, şi nici putând să mori.

... Ci ţine-ţi legământul şi dragostea frumos;
aşa să mergi cu ele în faţa lui Hristos.
Când mulţi se duc în Iadul amarelor mustrări,
tu 'nalţă-ţi legământul spre veşnice cântări.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea apare de obicei ca un efect colateral. E ca atunci când te uiţi pe cer şi sunt stele foarte mici, pe care nu le vezi dacă te uiţi direct la ele, dar, dacă muţi privirea un pic mai la stânga sau mai la dreapta, le percepi. Cred că aşa e şi cu fericirea. Dacă îţi iese ceva - în plan profesional sau privat - te trezeşti şi că eşti fericit. Dar dacă te duci glonţ, halucinatoriu spre fericire, ai toate şansele să o ratezi.

citat din Andrei Pleşu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să te uiţi fiecăruia drept în ochi! Şi-un dulău de s-o năpusti asupra ta, tu tot aşa, să i te uiţi drept în ochi şi-o să vezi că nu-ţi face nimic.

Maxim Gorki în Copilăria
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-ţi uiţi greşelile vei găsi prieteni care să-ţi aducă aminte de ele.

aforism de Cornel Stelian Popa (3 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiteză

Colţ de rai! O zi superbă!
Sub un măr, în cânt de harpe,
Doarme UN Adam... şi-O Evă,
Despuiaţi! Lângă: un şarpe!
Limba-i roşie, despicată
Mult prea des din gură-i iese;
Simţea el... miros de Evă;
Dar... cu-atât se alesese!

Azi, e plin de - Adami si Eve!
Ei... urâţi – Ele, superbe,
Ei... cu feţe vestejite- Ele, toate înflorite,
Ei... cu gândul la piscină - Ele la adrenalină!
Ei... murdari – Ele, cochete,
Ei... prostuţi! – Ele... discrete!
Ei... beţivi şi bădărani – Ele, sexi şi cu bani,
Ei... nebuni, liberi, zurlii –Ele, mame de copii,
Ei... maşină de iubit-Ele, vise de-mplinit,
Ei... tăciuni zvârliţi în tină- Scoşi de Ele la lumină!

Acum, pune-n antiteză, un chiron... şi-o pioneză!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pragul sufletului meu

Stau pe pragul sufletului meu.
Să păşesc sau nu într-însul oare?!
Nu va fi motiv de întristare,
Rătăcind prin el ca Odiseu?!

Şi crezând că le ştiam pe toate:
Lacrimi, zâmbet, vaiet, bucurie,
Înţeles-am că străin mi-e mie
Cu durerile în el răbdate.

Aş fi sters tot ce a fost şi doare
Şi-aş păstra seninul liniştit,
Al iubirii fără de sfârşit,
Ce mă încălzea cu-a ei dogoare.

Să fie leac şi cine a adus
Ăst cânt de dulce alinare,
Ce râul clipelor amare
Între pământ şi cer a descompus?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a adus nou creştinismul în lume nu este nici iubirea, nici păcatul, nici pe Dumnezeu şi nici măcar pe îngeri. Toate au fost înainte şi oamenii au trăit şi au murit cu ele. Dar ei n-au trăit şi n-au murit cu voluptatea de a muri. Sub toate inimile creştinismul s-a instalat ca un spin. Şi ele s-au dilatat de câte ori înţepăturile lui nu le atingea marginile. Căci petele roşii au fost totdeauna deliciul ascuns al creştinismului, şi martirii lui n-au făcut decât să transfigureze cosmosul într-o mare de sânge. Ei au plâns lacrimi roşii, ca tot creştinismul de altfel. Sinistrul înfrânge sublimul în această religie de amurguri incendiare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să nu uiţi,
să mai treci într-o zi să-mi aduci din iubire
şi muguri, şi sloi, şi zăpezi înflorind
şi-o lumină culeasă cu strigăt tăcând.
să mai vii să mă vezi, de-ţi mai sunt amintire.
să mai vii poate o clipă, cu-n gând şi zâmbind
să-mi aduci ce-a rămas neatins şi nespus
dintr-o lampă pustie ce-a rămas tremurând.
îmbrăcată-n omăt, câte şoapte ne-am spus.
să mai vii că te-aştept în veranda de lemn
unde noi ne-am iubit prin ninsoarea căzând
să mai vii să-mi aduci mâna caldă de-atunci
şi strânsoarea cu tine să-mi aduci neuitând.
să mai treci într-o zi să-mi ţii tâmpla în palmă
şi să-mi mângâi şi ochii, şi umerii reci
să nu uiţi să-mi aduci din iubire fărâma
ce-ţi şopteşte "mi-e dor, să nu uiţi să mai treci..."

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi

De-ar fi o lacrimă să fiu
Sau strigăt în tăcerea mută,
Tot aş veni într-un târziu
La tine... patimă tăcută.

Te-aş înveli cu cer şi stele,
Cu pulberea din amintiri
Şi ţi-aş şopti de toate cele,
La margine de împliniri,

De-ar fi, doar lacrimă să fiu
Pe-al tău obraz, ca un sărut,
Dureri aş arunca-n pustiu,
Culcându-te în aşternut.

Şi depărtările voi sparge,
Cu gândul te aduc aproape,
Purtând o rochie de alge
În dans eteric, peste ape.

De-ar fi, doar lacrimă să fiu,
Sau dor în dimineţi cu rouă,
Nu aş mai face-n veci pariu,
Dar aş iubi mereu, când plouă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să te uiţi la fapte, pentru că ele se uită la tine.

citat clasic din Winston Churchill
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici vârstele nu vin treptat. Deodată îl vezi pe cel de lângă tine bătrân şi nu ştii când s-a întâmplat. Tot aşa, te trezeşti într-o dimineaţă şi vezi că e primăvară. Te uiţi şi deodată vezi că lămâiul e înflorit. Îl miroşi, apoi te uiţi cum se aşază seara ciorile venite de la bulgari fix în copacul din faţa casei, cum se numără între ele, înainte să se împrăştie la culcare. Sau vezi porumbeii sălbatici cum îşi fac cuib şi aleg doar lemnişoarele de tei.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi nicio clipă!

Să nu uiţi nicio clipă! Străbunii au fost şerbi,
Primiră-n veacuri aspre sudălmi şi bice-n spate.
Să nu uiţi nicio clipă! Se odihesc în ierbi,
Dar ţărâna lor mai strigă şi-acum după dreptate.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te uiţi în tine întotdeauna cu prietenie, dar să nu te uiţi în oglindă cu tristeţe.

aforism de Betty Marcovici
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săracul şi stelele

Un sărac privea la stele
Cum te uiţi la un tezaur
Şi zicea: Oh, ce de aur
Doarme-n ele!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stranieri. Inimi nenormale. La cap

aha tot e bine aici în Olanda
te uiţi pe geamul maşinii
care te zboară la muncă
şi nu înţelegi nimic
din reclame şi destinaţii
aşa că mai bine
te uiţi la mâinile tale tatuate de cicatrici
şi e cu strângere de pumni
şi e cu strângere de inimă
dar nu le înţelegi nici pe ele
cum morţii ei de viaţă
te pot duce acasă în
cea mai grozavă şi liniştită dragoste
ca apoi tot ele
să te readucă
în travaliul bolnav din străini

Olanda nu e tărâmul morilor de vânt
şi al saboţilor pictaţi
e doar o ţărişoară plată
plină de sere lalele
canale şi broaşte
dada aici plouă cu broaşte
în fiecare noapte

Rolland spune că strânge din dinţi
ca să nu strângă din ochi adună bănuţii
ca să-şi opereze ochii sau
Aneta îngrijeşte o bătrână
e cam dementă zice ea
nu am gram de timp pentru propriile nevoi vise bucurii
care frumuseţe care mamă
şi mai ales care libertate?

În sfârşit George al vostru e acelaşi
văduv vesel pe care-l simţiţi
în fiecare poem cu o aceeaşi iubită
moartă după alţii
acelaşi George visător diurn
la propria casă
fără de care - spune el- nu se uită
nici muma pădurii la mine
şi George al vostru e copil de ani gata
şi George al ei a murit şi ea e fericită moartă şi
bântuie de mână cu vreun marinar rătăcit

dar George al vostru
chiar nu ştie nimic
doar simte totul
şi totul e bine dragilor
dement de bine
când se termină cu tine

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!