Temeri

Cu sufletul acoperit de frunze,
Ma odihnesc pe aleea amintirii,
Tanjind la mierea de pe-a tale buze,
Tanjind la soapta tandra a iubirii.

Ma tem ca n-o sa mai rasara flori,
C-o sa te pierd in toamna ruginie,
Ma tem ca o sa te ascunzi in nori,
Si-o sa-mi ramana inima pe veci pustie.

Ma tem sa nu te ratacesti printre straini,
Sau sa te nasti din nou, departe-n alte primaveri,
Ma tem sa nu te daruiesti padurilor de pini,
Sa te ademeneasca vantul cu placute adieri.

O, ramai, ramai cu mine-n toamna noua,
Acoperiti de frunze amandoi sa ne iubim,
Imbratisati mereu ca doua picaturi de roua,
Sa sarutam pamantul si apoi sa ne topim.

poezie de Marius Alexandru (17 octombrie 2020)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Mă tem de uitarea dureros de amară
Ce-şi înfige în mine dinţii de fiară.
Mă tem de tăcere,
De-ntuneric mă tem,
De noapte şi tunet,
De furtuni şi blestem...
Mă tem de tiranii cu sânge de şarpe,
Mă tem de armele ce seamănă moarte.
Mă mai tem... şi mă-nchin Dumnezeului meu,
Că-mi cunoate tristeţe
Şi m-ajută la greu...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată cum stau lucrurile azi: Profesorii se tem de directori. Directorii se tem de inspectori. Inspectorii se tem de Ministerul Educaţiei. Ministerului îi e teamă de părinţi. Părinţii se tem de copiii lor. Copiilor nu le e teamă de nimic!

citat din Milton Berle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apare Toamna

Apare toamna-n poezii,
O muza noua pentru fiecare,
Cad frunzele prin versuri aurii,
Si se astern poeme fermecate pe carare.

Apare toamna in cantari,
Izvoare freamata in coruri,
Rasuna cantul peste mari si tari,
Pe aripi de arama vantul poarta doruri.

Apare toamna-n dans de bucurie,
Tangoul unei vieti depline,
Belsug de Har in fiecare melodie,
O noua toamna minunata langa tine.

Apare toamna-n visuri noi,
In zambete, in lacrimi in iubiri,
E toamna-acum iubito-n amandoi,
O toamna lunga si frumoasa, plina de-amintiri.

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (1 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fobie

Mă tem să nu înnebunesc,
Dar cel mai tare mă tem
Să nu mă obişnuiesc
Cu starea aceasta
Înţeleasă, dar de neînţeles.
Fobia ascunsă în mine
Este ca o fiară cu colţi ascuţiţi
Care cicatrizează orice amintire de frumos...
Mă tem...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se tem de moarte mai tare decât se tem de durere. E ciudat că se tem de moarte. Viaţa doare mai mult decât moartea. Atunci când mori, se termină şi durerea.

citat clasic din Jim Morrison
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru-n piruetă

Nu mă tem de ceea ce sunt
Între cer şi vechiul pământ,
Între linişte şi zbuciumare,
Între zâmbet şi-adâncă-ntristare.

Nu mă tem de ceea ce este
Între viaţă şi-o simplă poveste,
Între ochii deschişi ori închişi,
Între cei amintiţi ori nezişi.

Nu mă tem de ceea ce-a fost,
Pietate ori gând fără rost,
Folosinţă ori caz inutil,
Afirmare ori demnul exil.

Nu mă tem nici de ceea ce-ar fi
Pentru încă o noapte şi-o zi
Către care, de mână cu mine,
Tot ce am şi ce sunt, iată, vine!

Nu mă tem de firescul sfârşit
Al iubirilor ce au pătimit,
Nu mă tem de-ntrebări şi răspuns,
Chiar de-n mine, subit, m-am ascuns.

Nu mă tem, nu mă tem, nu mă tem,
Chiar de-ar fi rugăciuni ori blestem!
Nu mă tem de războaie ori pace,
Nici de cel care urlă ori tace.

Nu mă tem nici de proşti ori deştepţi,
Nici de cei care-s strâmbi ori prea drepţi,
Nu mă tem nici de foc ori furtună,
Nu mă tem de-adevăr ori minciună.

Nu mă tem de iluzii ori fapte,
Nici de vise ori praguri de noapte;
Între toate mă-ncumet să fiu
Omul drept, omul sincer şi viu.

Nu mă tem nici de timpul ce-mparte
Câte-o oră-ntre viaţă şi moarte,
Dar mă tem că-ntr-o zi voi afla
Cum ar fi să mă tem de ceva.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie

Ma bucur sa-mi umplu parul cu voi, frunze de toamna,
sa fug prin padurea nebuna, cazand si razand, si sa-mi zgarii
obrazul, in scoicile voastre scortoase... Ma bucur sa-mplant
in toamna roscata strigatul meu adanc, singuratic,
sub boltile pline de aer uscat, de fosnet de vant,
sa fug, sa cad si sa rad pe pamantul impodobit
de galbenul tau sarut cu o mie de buze, toamna!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeri

La tot mai rari le dau bineţe,
Pe drumul vieţii de mă duc,
Dar nu mă tem de bătrâneţe...
Mă tem că poate n-o apuc.

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

chem

Vine toamna
e vremea să-mi chem ursitoarele
să le fac unghiile
le voi tăia din carne, cu lac sidefiu le voi da,
să le fac părul în două cozi groase
transfuzii viole-aurii să le fie sângele nou
le voi cere primele zăpezi dedicate exclusiv
mie
iarna să vină cu drum pentru că nu mă tem
nu mă mai tem de înzăpeziri

vine toamna şi mă simt de parcă ar fi
şi un al cincilea anotimp undeva aproape
iminent

Chem chemările înţelenite, mirările deja
locuiesc aici precum fricile
care şi ele îşi caută
înnoirea

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă tem de duşmani, mai mult mă tem de absenţa lui Dumnezeu.

Lucian Haşa (7 noiembrie 2022)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea bărbaţilor se tem să nu se facă de râs sau să fie umiliţi de o perspectivă romantică, în timp ce femeile se tem de viol şi moarte.

citat din Gavin de Becker
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoarecii se tem de femei mai mult decât se tem femeile de şoareci?

antimetabolă aforistică de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoarecii se tem de femei mai mult decât se tem femeile de şoareci.

antimetabolă aforistică de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de toamna

Ma plimb prin toamna pe aleile-n rugina,
Si frunze frante plang sub pasii mei desculti,
Zambeste printre nori timida-o raza de lumina,
Iar vantul printre ramuri canta-ncet, de vrei s-asculti.

Ma plimb prin toamna sub stropii de ploaie,
La brat cu gandurile mele, pe carari, tarziu
Sunt fericit, si-mi curg pe-obraz lacrimi siroaie,
La amintirea c-am fost rob si-acum sunt fiu.

Ma plimb prin toamna coplesit de Har,
Si ma prostern si eu ca frunzele, cuprins de dor,
Inghenunchiat ma-nchin sub aripile vechiului stejar,
Cu ochii-nchisi, visand la cer, ma pomenesc ca zbor.

poezie de Marius Alexandru din Zboruri Sfinte (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se tem de moarte, cum se tem copiii să umble în întuneric.

citat celebru din Francis Bacon
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

cerul iar plânge -
când mă tem de Corona
mă tem de moarte

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii se tem de islamizarea culturii europene. Eu mă tem de salamizarea folclorului românesc.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă tem de calculatoare. Mă tem de lipsa acestora.

citat celebru din Isaac Asimov
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de adio

M-ai condamnat sa nu mai stiu de tine
Si am primit umil sentinta ta
Si-acum, cand nici o veste nu mai vine,
Ma tem de totce s-ar putea intampla.

Ma tem de ape care iau cabane
Si de pierdutii calatori prin munti,
Ma tem de lacrimarea din icoane
Si de secrete pregatiri de nunti.

Eu care ti-am vegheat, si zi, si noapte,
Itregul mers discret prin Univers,
Cum i-as putea permite inimii sa rabde
Acest umil accident pervers ?

E inutil sa-ti mai aduc elogii,
Cand tu ai hotarat ca nu mai esti,
Dar eu conspir cu meteorologii
Si cu desenul zatului din cesti.

Astept sa treaca tragica betie,
Si tu sa te intorci dintre straini,
Ingenunchiati, eu tie si tu mie,
Sa pot sa ma inchin si sa te inchini.

Sa ne iubim in noaptea de pe urma,
Ca punct final intregii nebunii
Apoi ai dreptul, sa te-ntorci in turma,
Ca linistit sa pot si eu muri.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!