Vai, ţara mea frumoasă

Vai, ţara mea frumoasă, bogată Românie,
Ce ai trecut prin veacuri, cu stimă şi mândrie!
Şi s-au luptat vitejii alor tale neamuri
Să-ţi apere pământul şi fiinţa, şi să-ţi aducă glorii!

Acum eşti umilită, eşti scoasă la mezat
Duşmanii dinăuntru te-au sacrificat,
Au jefuit şi au vândut a ta bogăţie,
N-a mai rămas nimic, din a ta faimă, Românie!

Duşmanii cei de-aici, ce cu impostură îşi zic români,
Ţi-au secătuit averea, muncită de bătrâni,
Uzine, fabrici, pământul şi petrolul au fost înstrăinate,
Şi peste tot în ţară se-mparte nedreptate.

Pădurile se taie, se fură în disperare,
Când cu buna ştiinţă legea nu se aplică,
Rămâne în urmă un dezolant pustiu, şi se explică:
De ce ecosistemul se distruge, şi fauna dispare?

Românii pleacă afară, slugi la străini
Ca să-şi câştige pâinea pentru ai lor copii
Rămân familii dezmembrate,
Şi te apucă un fior,
Când vezi atâta nepăsare,
Că n-ai în ţara ta un viitor.

Pe străzi domneşte teama de criminali, violatori şi hoţi
Bătăi şi violenţe la orice colţ le întâlneşti
Nu mai ai siguranţă
Şi liniştea n-o mai găseşti,
Când legea este slabă
Şi nu e pentru toţi.

Clanuri de interlopi
Se bat în ţară pentru teritorii,
Ca, din prostituţie şi droguri,
Să-şi ridice adevărate imperii.
Poliţia-i veghează,
Dar nu ca să îi prindă,
Ci isonul să le ţină,
O mâna să le-ntindă.

Corupţia în ţară s-a metastazat,
Tentaculele ei au sugrumat
Mai toate instituţiile, chiar şi cele de drept,
Ce-au fost viciate de acest virus infect.

Educaţia în şcoală
Devine acum, o vorbă goală,
Când violenţa la copii atinge cote nefireşti
Şi nu găseşti metode, să poţi s-opreşti.

Cultura ne este astăzi un lucru străin
Tot ce înaintaşii noştri ne-au lăsat să ştim,
Este dat uitării, şi este schimbat,
Cu o pseudocultură, cu tot ce-i deformat.

Personaje dubioase şi show-uri de doi bani,
Populează audio-vizualul, de ani şi ani
Asişti la paradigme bizare, şi te-ngrozeşti
Când vezi cum unii consideră virtutea fără folos
Şi vor să schimbe lumea, s-o întoarcă pe dos.

De acest haos şi atâta disperare
Voi, politicieni, conducători, nu sunteţi responsabili oare
De dezastrul ce l-aţi orchestrat
Cu o rea voinţă?
Şi nu v-aţi întrebat
De ce acest popor încercat,
Trebuie să-ndure o aşa sentinţă?

Voi, politicieni, conducători,
Vă mai numiţi români,
Când în furnalele nepăsării voastre aţi topit
Speranţa de mai bine, a acestui popor necăjit

Voi, politicieni, conducători,
Vă mai numiţi români,
Voi, când cu cinism
Aţi dat avuţia tării la străini
Pe oarbă servitute, pe un jalnic servilism?

Voi ce aţi făcut averi nemăsurate
V-aţi dat salarii şi pensii îndestulate!
Voi ce nesocotiţi şi batjocoriţi
Triumful tinerilor de la optzeci şi noua,
Voi n-aveţi dreptul să vă mai numiţi români
Ruşine vouă!

Voi, politicieni, conducători,
Voi, numiţi democraţie
Când furaţi şi falsificaţi voturi,
Fără ruşine,
Călcând în picioare, de bună seamă
Voinţa populară
Şi vreţi să veniţi la putere fără legitimitate, fără simţire?

Voi ce în clica voastră, adunaţi în neştire
Oameni necinstiţi şi farsori lacomi de îmbogăţire
Şi când orice promisiune a voastră s-a dovedit deşartă
În voi, poporul mai poate să se-ncreadă?

Români, salvaţi frumoasa Românie!
Nu mai permiteţi furtul, umilinţa şi promisiuni false
Şi nici nedreptăţi să mai fie!
Cereţi legi româneşti, egale pentru toţi şi ferme,
Ca oricine ar îndrăzni să facă rău şi să le-ncalce
Să ştie a se teme!

Puneţi conducători cinstiţi,
Şi adevăraţi români
În fruntea acestui popor
Ca voi şi această ţară, s-aveţi un viitor!

poezie de Gheorghe Alionte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Vai de ea, săraca ţară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desfiinţat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioţi,
Ţara-i plină doar de hoţi.

Amară străinătate
Cu familii destrămate
Şi copiii fără de carte.

Vin străini din multe părţi,
Să ne-ajute - ne spun toţi.
Toţi ne zic – binele-ţi vor!

Vor să-l ia să fie a lor.
Toţi ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulţi ani.
Un leu îţi dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
Ne fac drumuri asfaltate
Care duc în altă parte.
Ele pleacă de la noi
Şi ne lasă în nevoi.
Au mai fost, demult, romanii,
Hunii, chiar şi otomanii.
Apoi ruşii au venit
Şi în două ne-a-mpărţit.
A făcut hotar din apă,
Prutul, ca să ne despartă.
Pe români i-a dus..., i-a dus...
În Siberia, în sus.
Înapoi, ruşi a adus.
Vrut-au ca neamul să piară
Din frumoasa noastră ţară.
Aşteptam americanii
Dar au revenit germanii.
Iar când timpul va veni
Alţi stăpâni ne vom găsi.

Vai de ea săraca ţară
Şi de viaţa noastr-amară.

Ei ne pun conducătorul,
Nu pe cel ce-l vrea poporul.
Toţi votează cu folos,
Dar din urnă, altu-i scos.
Ajunge conducător
Numai coada de topor.
Căci pădure de români
E temută de stăpâni.
Cu conducători aşa
Ajungi slugă-n ţara ta.
Nu gândesc ei la popor.
Ei gândesc la banii lor.

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

România Pitorească

România-i ţara noastră
A celor, ce sunt Români
Şi în veci va fi a voastră
Dragii noşti', Dacoromâni.

Astăzi, este ziua ta
Slavă ţie! ţară dragă
Noi cu drag te vom cânta
Ca să ştie o lumea întreagă.

Eşti ţara cea mai bogată
De aceea eşti râvnită
Te-ajutăm să fii,, bărbată,,
Să devii iar împlinită.

O ţară mai frumoasă, în lume nu există
Tu Românie, ţara mea de dor
Arată-ne, că eşti,, unionistă,,
Să fim cu toţi românii, un singur popor.

Întâi Decembrie, este ziua ta
Bogată ţară,,, dar săracă,,
Tu ai avut cumplita soartă
Aceea, de-a fi mereu furată.

Parveniţi făr' de origini
Aciuaţi, pe-aici vremelnic
Hrăpereţi far'de ruşine
Ne-au furat în mod sistemic.

Ţara noast' nu-i de vânzare
Cum vor unii ca s-o vândă
Să le spunem c-un glas tare
Nu mai staţi duşmani la pândă!

Bate vântul de unire
Dinspre Bucureşti spre Prut
E visul nost' de reîntregire
De toţi românii, acum cerut.

Acum mai mult ca întotdeauna
Să fim uniţi şi patrioţi
Din cele două ţări, să facem una
Haide Române! Că sigur o să poţi.

Dacă acum unirea nu o facem
Poate, mai târziu va fi mai greu
România Mare s-o refacem
Haideţi acum! Să ne urmăm acest traseu.

Români!, prin noi acelaşi sânge curge
De ne unim, vom fi mult mai puternici
Doar împreună vom putea învinge
Că doar uniţi, putem rămâne veşnici.

Din Chişinău şi Bucureşti
Să se audă tonul de unire
Române! De vrei într-adevăr să te uneşti
E necesară o scânteie, sa-avem acea pornire.

Românie! chiar de-ai fost de unii sărăcită
Să ştii că toţi românii te iubim
Astăzi de ziua ta, sa fii mai fericită
Nu e departe ziua, când noi vom izbuti.

La mulţi ani! România.
01.12. 2022
Angelin Leru

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi parlamentari

Unde-i onoarea şi mândria
care ne-însoţeau odată?
Unde este România,
ţara noastră mult visată?
În lanţuri aţi pus poporul.
Ţării i-aţi secat izvorul.
Vă-înfruptaţi din munca noastră.
Sunteţi pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreţi fraţi.
La occident vă-înclinaţi.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeţi până şi ţara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteţi slugoi.
Sunteţi laşi, sunteţi păgâni.
Voi n-aveţi sânge de români.
Aţi vândut aurul ţării.
Aţi vândut talazul mării.
Până când voi mai speraţi
că mai puteţi să furaţi?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Şi-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe ţară.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săraca ţară bogată

Săraca ţară bogată,
În veci vrea să dăinuiască.
Să nu piară niciodată
Glia noastră românească.

Săracii români bogaţi,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munţii Carpaţi.
După legea strămoşească.

Domnilor, conduceţi ţara,
Ori vă bateţi joc de ea?
Nu cumva aţi luat-o rara?
Sau aveţi o boală rea.

Voi ne distrugeţi acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinţii ni-i daţi afară.
Asta faceţi voi din ţară.

Dinozaurii din lume
Devorează astăzi ţara.
Vor să şteargă-a noastre urme.
Vor să ne ia primăvara.

Vino iarăşi, Ţepeş-Doamne!
Să pui ţepe pentru ei.
La români să le dai arme,
Să-i alunge pe mişei.

Ridică-te, popor român!
Şi reaprinde făclia,
Dacă vrei să fii stăpân
Peste toată România.

poezie de Dumitru Delcă (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

În apogeul destrămării
Aţi râs de săracii ţării.
Ca-într-o ţară fără câni
V-aţi bătut joc de bătrâni.
Copiii ţipă în noapte
Că i-aţi lăsat fără lapte.
La bolnavi le daţi mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Aţi furat totul din ţară.
Aveţi conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e ţara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi să crape.
De viaţă să n-aveţi parte.
Atâta de răi aţi fost
Că între noi nu aveţi rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.
Vă blesteamă toată ţara
Să ardeţi în foc, ca para.
Raiul să fie al nostru,
Iadul să fie al vostru.
În veci să nu mai avem
Cui să facem un blestem.

poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Denigratorilor lui Eminescu

Din ce lumi voi aţi venit
Şi aici v-aţi pripăşit?
Pentru ce-aţi venit la noi
Şi-aruncaţi tot cu noroi?
Unde vreţi voi să ajungeţi?
Naţia vreţi să o distrugeţi?
Vă numiţi voi literaţi
Şi pe toţi îi criticaţi;
Filozofi vă mai ziceţi,
Cine credeţi că sunteţi?
Eminescu pentru voi
E de lada cu gunoi.
Din cultură-l aruncaţi.
Locul lui vreţi să-i luaţi?
V-a avântaţi la fruntea sa,
Laurii pentru a-i lua.
Voi degeaba încercaţi
Locul lui n-o să-l luaţi!
El făcu odinioară
Limba noastră o comoară.
Cu el doctorat v-aţi dat,
L-aţi luat, v-aţi lăudat.
Puneţi mâna şi munciţi,
Nu la locul lui râvniţi!
Pe aici ca voi au fost
Ce-ncercata fără rost.
Locul lui ei l-au râvnit.
Rând pe rând s-au prăpădit.
Nume noi ei şi-au luat.
Dar cultura i-a uitat.

El e nufăr în cultură,
Iară voi doar un pelin!
Voi vărsaţi venin pe gură
Şi vreţi locul lui divin?!
Icoană este pentru noi,
Iar voi, doar un gunoi.
Cu sau fără de folos,
Creierii el şi i-a stors.
A lăsat drept moştenire
Opera-i spre-a sa cinstire.
De la voi ce-o să rămână?
Doar o mână de ţărână!
La români i-o vorbă mare:
Fiecare dă ce are!

Trădători de neam şi ţară,
Pentr-un ban primit de-afară.
Sunteţi pata pe vecie
În cultura României!
Va veni timpul odată,
Că istoria nu iartă!
De plătit voi veţi plăti,
Chiar şi morţi dacă veţi fi.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua României

Ziua României

Întâi Decembrie zi măreaţă
Sărbătorim cum se cuvine
Să-i acordăm destulă importanţă
Eu şi tu dragă române.

Ziua cea mai importantă
Este astăzi la români
Zi istorică vibrantă
Săvârşită de străbuni.

Străbunicii şi-au dat viata
Ţară întreagă, să avem
Dar şi noi avem dorinţă
S-o întregim dacă putem.

Sentimentul de iubire
Toţi românii îl avem
Te cinstim cu dăruire
Şi-ţi dedic acest poem.

Românie ţara mea
Te iubesc şi te ador
Astăzi este ziua ta
Eşti iubită de popor.

Sunt mândru că m-am născut
Într-o ţară aşa frumoasă
Cu drag în ea am crescut
Că-i bogată, valoroasă.

Sunt român şi-mi pare bine.
Şi aşa voi fi mereu
Eu mă simt legat de glie
Şi la bine şi la greu.

Jur credinţă scumpă ţară
Noi cu toţi te-om apăra
Gândul meu la tine zboară
Întreagă te vom păstra.

Mulţi ar vrea să te dezbine
Să te împartă după plac
România aici rămâne!
Neclintită veac de veac.

Veniţi români la Arcul de Triumf!
Aplaudaţi parada militară
Urale să răsune din plămâni
Cu ropote de aplauze, cinstim această ţară.

Veniţi români la Alba! Aveţi chemare
Având acelaşi gând comun
Să facem România Mare
Aceste vremuri se impun.

La mulţi ani! Eu îţi doresc
Să ai pace îndelungată
Aici vreau ca să trăiesc
În ţara cea mai bogată.

01.12.2021
Angelin Leru

poezie de Angelin Leru din compoziţie proprie (1 decembrie 2021)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă respectul nostru de români...

Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători şi de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca naţie şi nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.

Dar nu ei sunt români adevăraţi.
Nu ei se ţin ca ţara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovăraţi
Şi suferim şi ură şi ocară.

Să ducem veşnicia de români
Şi plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici ţară.

Nu ne-am vândut copii şi nici părinţi,
Să căpătăm arginţii, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simţi
Că-n palma noastră, odihneşte truda.

Şi chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine şi cu sare.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribegie ,,săracă copilărie"

Şi-au plecat români de-ai noştri
De voie şi de nevoie,
Prin străini în lumea mare,
Pentru un bani, mai de valoare,
Pentru ce-au uitat legiştii.

Zările îndepărtate crunt onoarea le-a lovit,
Căci român eşti doar în ţară,
La străini, slugă vândut.
Plâng copiii, plânge neamul,
Când familii se dezbină,
Dorurile îi sugrumă
Şi în lacrimi le înghit,
Numai banii îi mai alină,
Preţul lor e scump plătit.

Haideţi fraţilor acasă!
Că şi aici este de lucru,
Faţa ţării să înflorim,
Drept că bani sunt mai puţini,
Dar sunteţi lângă copii,
Ocrotiţi de-al vostru spirit
Şi de bunul Dumnezeu.

De puneţi umăr la umăr
Avântul în voi să crească,
Ca şi pâinea cea domnească,
Traiul vostru îşi schimbă faţa,
În familia românească,
Libertatea ei cea sfântă,
Nimeni să n-o umilească!
Greu vin banii, uşor pleacă,
Voi pribegi din poartă în poartă,
Munca greatrupul vă-apleacă,
Iar timpul nimic nu iartă.
Când vă deşteptaţi mai bine,
Aveţi doar pe Dumnezeu
Şi-o fărâmă de lumină
În înţelepciune voastră,
Înţeleasă prea târziu.
Niciunde nu-i ca acasă,
Adunaţi cu toţi la masă.

poezie de Valeria Mahok (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Românie...

O, Românie zbuciumată!
Unde îţi e aleasa menire?
Pe faţa ta citesc mâhnire,
Tu nu mai eşti ca altădată!

Tu nu mai ai armură,
Nici braţele vânjoase,
Şi ţi-ai pierdut acea aură,
Cu care cerul te-nzestrase!

Românii tăi sunt dezbinaţi,
Prin crize grave trece ţara,
Cu toţii suntem condamnaţi,
Să suportăm povara!

O, Românie, fii iar măreaţă,
Adună-ţi fiii risipiţi şi dă-le o speranţă,
Uneşte-i pe români în vrednicul popor,
Aşa cum păsările călătoare se înţeleg în zbor!

Acum în vremurile tulburi,
Când soarta-ţi este grea,
Tu să răsari din nou, frumoasă stea,
Să străluceşti pe orizonturi!

poezie de Gheorghe Alionte (24 noiembrie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Săraca mea ţară bogată
De mulţi... prea mulţi... ai fost prădată
Se zvârcolesc în morminte morţii
Te laşi prădată de toţi hoţii.

Române tu... din neam străbun
Cum poţi ca să mai rabzi acum
Să vezi copii cum îţi pleacă
Slugi la străini... fără de soartă.

Ajunge... atâta minciună
Românii iarăşi se adună
Vrem să trăim în ţara noastră
Să muncim glia strămoşească.

Se schimbă mereu prim miniştrii
Iar noi ne amăgim... ca proştii
Promit salarii..... pensii mărite
Dar la raft... toate-s iar scumpite.

Şi atunci nu avem altă salvare
Ieşiţi cu toţi cu mic cu mare
Repuneţi ţara pe picioare
Să aducem copii de peste hotare.

Haide, Moldovă... Bucovină
În ţară să facem lumină
Să punem ţara pe picioare
Nu să vărsăm lacrimi amare.

poezie de Mirela Tufişi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii vor unire

Românii vor unire

Basarabeni, Bucovineni, veniţi la mama voastră România
Avem acelaşi cuget şi simţiri
Reîntregim ţinutul şi etnia
Simţim nevoia marii înfrăţiri.

Bucovineni, ne-ajunge opt decenii împărţiţi
Cândva de mari imperii despărţiţi.
Basarabeni, cereţi a vă unii cu ţara mamă
Doar noi putem, să reparăm cumplita dramă.

Voi români neîntrecuţi, din Tighina în Cernăuţi
Plânsete şi mult suspin, din Cahul pân' la Hotin
După zeci de ani trecuţi, după atâtea suferinţi
Să refacem ţara mare, ca s-avem un alt destin.

Români ce aţi rămas în graniţe străine
Aţi suferit destul, nu mai răbdaţi
Voi cereţi dreptul la unire
În piept la noi, bat inimi de soldaţi.

De la Tisa pân' la Nistru, toţi românii plâng cu jale
De la mic până la mare, ei cu toţii au chemare.
Săturaţi de întristare au o singură dorinţă
Cu puteri încrezătoare încă cred în biruinţă.

Noi cu toţii ne dăm mâna şi să facem horă mare
Să răsune al nostru glas chiar şi dincol' de hotare
Sub acelaşi tricolor, un stăpân unic s-avem
Mai puţin să dăm cu vorba, este vremea faptelor.

Sus în deal la mănăstire, '' Sfântul Mina'' în Roşiori
Bate-un clopot şi răsună de îţi dă şi muţi fiori
Pe români de peste graniţi, îi îndeamnă la pornire
Fără prea multă tăgadă îi îmbie la unire.

Ribbentrop Molotov, el a fost un pact nedrept
După atâta suferinţă şi atâta îndurare
Să înfăptuim acum, un alt concept
Să facem România Mare.

Păstrăm a noastre zăcăminte
Că munţii noştri poartă AUR
Noi pentru AUR mergem înainte
Recuperăm al nost' tezaur.

Prin vene curge acelaşi sânge la români
Cu toţii avem un ideal şi-un gând comun
Acum să ne unim, pe veci stăpâni
Aceste gânduri mari, fireşte se impun.

Veniţi români din lumea largă
Că să unim al nostru neam
Să facem România întreagă
Să alipim ţinuturi furate de duşmani.

Să nu lăsăm duşmanii să ne piară
Pământul strămoşesc să-l stăpânim
Dispară trădătorii şi ai noşti' duşmani de ţară
De vrem unire, Români! veniţi să ne unim.
24.01.2021
Angelin Leru

poezie de Angelin Leru din compoziţie proprie (19 ianuarie 2022)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre români

Despre români se spune,
Cu adevăr deplin,
Că sunt şi gazde bune,
Şi bun popor creştin,

Că la români credinţa,
E încrustată-n gene,
Cum dăinuie fiinţa,
În plantele perene,

Că uită câteodată,
Preceptele creştine,
Cînd masa li-i bogată,
Şi când le merge bine,

Dar când simt lipsa pâinii,
Şi traiu-i tot mai greu,
Îşi amintesc românii,
Din nou de Dumnezeu...

Despre români se spune,
Cu adevăr deplin,
Că sunt şi gazde bune,
Şi bun popor creştin!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, români (poezie manifest)

Ţara noastră nu mai scoate
aur de multe carate.
Din frumoasa noastră vatră,
astăzi scoatem numai piatră.
De prin munţii cu păşune,
nu mai scoatem nici cărbune.
Din Câmpia Soarelui
şi cea a Banatului,
nu mai scoatem la hectare
mii de tone în hambare.
Din munţi a pierit pădurea.
A făcut prăpăd securea.
Acum ne chinuie gândul
că vom pierde şi pământul.
Până când, domni guvernanţi,
ţara asta o prădaţi?
Veniţi români! Ne cheamă ţara,
să-i readucem primăvara.
Veniţi în ţara legendară
unde străbunii ne lăsară
averile seculare
pentru vremuri viitoare.
Nu mai vrem de astă dată
să cerşim din poartă-n poartă.
Să ne ridicăm români
cu mândrie şi onoare,
Dacă vrem să fim stăpâni,
peste România Mare.

poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, mamă patrie, adio!

Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viaţa noastră blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim acelaşi tragic simţământ
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi.
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?
Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă
Şi-acum, se aude clopotul final.

Vin vremuri de urgie şi de grindini
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine – aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor român

Motto
De vremuri trecute ne este dor,
Dar ne-ndârjim să sperăm iară,
Ca naţia română, domnilor,
Să nu dispară în această ţară.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni, de valori,
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

Ne-nnebunesc discursurile-n van
Pe care însinguraţi le ascultăm,
Când bonus ei ne dau din an în an,
Mâinile ne leagă şi-apoi regretăm.

Adesea, cădem în laşitate,
Ne amăgim singuri, când ei se prefac,
Că-s patrioţi. Câtă falsitate!
Fardată-n cuvinte, după bunul plac.

Debusolaţi, aflăm într-un târziu,
Cum des jurnaliştii ne fac decadenţi
Şi-n UE grăniceri, dar ei nu ştiu
Că-n această ţară fi-vom decidenţi.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni şi valori
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor român

Motto
De vremuri trecute ne este dor,
Dar ne-ndârjim să sperăm iară,
Ca naţia română, domnilor
Să nu dispară în această ţară.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni, de valori,
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

Ne-nnebunesc discursurile-n van
Pe care însinguraţi le ascultăm,
Când bonus ei ne dau din an în an,
Mâinile ne leagă şi-apoi regretăm.

Adesea, cădem în laşitate,
Ne amăgim singuri, când ei se prefac,
Că-s patrioţi. Câtă falsitate!
Fardată-n cuvinte, după bunul plac.

Debusolaţi, aflăm într-un târziu,
Cum des jurnaliştii ne fac decadenţi
Şi-n UE grăniceri, dar ei nu ştiu
Că-n această ţară fi-vom decidenţi.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni şi valori
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, scump popor român

Poporului român, la ceas de centenar

Tu, scump popor român, la ceas de centenar,
Trezeşte-te! Priveşte-n trecut şi-n viitor.
Ridică-te şi schimbă prezentul ordinar
De care-i e ruşine acestui brav popor.

Tu, scump popor român, ce-ai făurit o ţară
Unind între hotare trei inimi de români,
Ridică-te! Priveşte şi nu lăsa să piară
Valorile, purtate prin veacuri, de străbuni.

Tu, scump popor român, ce ni l-ai dat pe Cuza
Şi pe atâţia alţii mânaţi de-al ţării dor
Nu vezi? N-auzi? Nu suferi simţind cumplit acuza
De-a fi lăsat hoţia să sece-acest popor?

Tu, scump popor român, revino-ţi în simţire!
Prostia nu-i virtute, minciuna nu-i altar,
Nu construieşti o ţară prin furt şi nesimţire,
Şi nu calci în picioare nici steag, nici ideal.

Tu, scump popor român, aflat în amorţire,
Ridică-te din somnul în care ai căzut!
Bucăţi din tine pleacă, plângând, în pribegire,
Smulse din trupul ţării în care s-au născut.

Tu, scump popor român, urmează-ţi calea dreaptă
Şi nu te-ntoarce-n timp, istoria s-o repeţi
Adu-ţi copiii-acasă şi ce-ai stricat, îndreaptă
Şi din greşeli, încearcă, popor român, să-nveţi!

Tu, scump popor român, la ceas de centenar
Priveşte, cumpăneşte şi vezi ce-ai devenit.
Transform-acum prezentul acesta ordinar
În viitor frumos, poporul meu iubit!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem din toate

Avem un preşedinte, avem şi prim ministru,
Avem guvern, avem şi sute de parlamentari,
Deşi nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.

În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o ţară, cu aşa de mulţi
conducători,
De–aceea toată România, e aşa de tristă,
Noi ne plătim cinci şefi, la trei locuitori.

Ce este şi mai rău e că–i plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ţine lor mandatul,
Abia–n finalul celor patru ani i – apucă treaba,
Şi ne promit orice doar să mai prindă altul.

Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Pe–acest pământ nimeni, nu ne doreşte,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
Exodul Românilor spre–aiurea se- nteţeşte.

Avem doar plus opt grade în apartamente,
Avem benzina, mai scumpă ca în Occident,
Avem din Europa cele mai scumpe alimente,
Avem cele mai multe taxe de pe continent.

Avem salarii alocaţii şi pensii de tot râsul,
Transportul e mai scump decât o putem duce,
De vrei medicamente te cam apucă plânsu,
Cât despre cultură, de mult i s–a pus cruce.

Avem în ţară cohorte de hoţi şi criminali,
Poliţia chiar şi când vrea ne le mai face faţă,
Hoţii neprinşi au ajuns astăzi mari miliardari,
Şi–i cumpără pe toţi cu multă nonşalanţă.

Avem din toate, dar absolut nimic de bine,
Pentru că ne lipsesc conducătorii-adevăraţi,
Chiar de–aş putea, eu nu mai ies în lume,
Oriunde merg românii, sunt foarte rău trataţi.

poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocoii politicieni

Ciocoii politicieni, au fost şcoliti in alte vremi,
Foşti politruci, foşti activişti, se dau astăzi capitalişti...
Din mari intenţii declarate, ei le-au bulibăşit pe toate,
Şi-n sărăcie ne-au adus, făcând, spunând, ce au de spus.
Politica o fac cu banii, strânşi cu mult chin de toţi sărmanii ;
Au secretare, limuzine şi toţi se vor oameni de bine!
Se ceartă intre ei ca chiorii, cu-atâta sârg că-ţi dau fiorii,
Iar ţara au lasat-o baltă, cu multe biruri şi indatorată.
Nu au obraz, nici vreo ruşine, ne mint pe tine şi pe mine...
Cum că va fi cândva mai bine!
Toţi, deputaţi şi senatori, nişte-nbuibaţi şi nişte trădători,
Toacă bugetul în neştire, fară să dea vreo mulţumire
Poporului ce i-a votat... pretind că au de redactat
Vreo lege cum au mai făcut şi camarila au satisfăcut.
Poporul rabdă că-i recesiune, al lor salariu e-n ascensiune...
Au privilegii, pensii şi diurne, fond forfetar ( ca de pe altă lume! )
Cu ei n-avem nici o speranţă, să ţină ţara-n vreo balanţă,
Oportunişti şi infantili, se poartă ca nişte vechili...
Fabrici, resurse au vândut şi-astăzi trăim din împrumut,
Toţi, fară de excepţie, sunteţi pentru popor decepţie.
Aţi merita un Ţepeş să v-adune, in Bărăgan ca-n vremurile "bune"...
Cu palmele să câştigaţi tainul şi poate aţi comensura veninul,
Cu care-aţi otrăvit acest popor... Ruşine să vă fie, porcilor!!!

parodie de Nelu Preda (8 mai 2012)
Adăugat de Nelu Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!