Primește-mă!...
Primește-mă în seara care vine,
sunt un pribeag cu suflet rătăcit,
mânat de doruri sfinte către tine
precum ursitele mi-au prorocit.
Primește-mă în casă, nu te teme,
să îmi urezi în prag și bun venit,
aduc cu mine dalbe crizanteme
să-ți mângâie surâsul răvășit.
Am regăsit poveștile uitate,
ți le voi spune să adormi ușor
cu gândurile toate adunate
sub aripa întinsă-a unui dor.
Când zorii vor ajunge la fereastră
eu voi pleca fără să spun ceva,
vor plânge crizantemele în glastră
de dorul meu și de uitarea ta.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre uitare
- poezii despre crizanteme
- poezii despre urări
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară
Citate similare
Mirajul unui vis fără-nceput
Ce lungă mi se pare așteptarea
în prag de seară, către asfințit,
când dorul rătăcit ajunge iară
în cutele din gândul răzvrătit.
Tăcerile, mai reci ca niciodată,
rămân la un hotar nedeclarat,
pe dunga dintre somn și veghe
să pună-n leagăn dorul supărat.
Dar rătăcit în cutele buimace
el caută-nspre ușa de la hol,
cerând obolul clipelor ratate
pe scara dintre do diez și sol.
Acolo a rămas uitat tangoul
iubirilor cernute prin păcat
pe strunele viorilor păgâne
uitate în trecutu-ndepărtat.
Revin și amintirile duioase,
pe aripa întinsă-a unui dor
în cugetul lipsit de apărare
în umbrele iubirilor ce mor.
Tangoul readus pe înserate,
cu notele venite din trecut,
întinde peste lunga așteptare
mirajul unui vis fără-nceput.
Iar visul te aduce la fereastră
în haina neuitărilor târzii,
te chem, să te alint altădată
privirea ta îmi spune c-ai să vii.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre vioară, poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre tango, poezii despre supărare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De dor...
Când te-o cuprinde dorul
La ceas târziu în noapte
Preschimbă-te în zborul
Care te-aduce-n șoapte.
Când nu-i mai ști de mine
Și de-al meu vers pribeag
Să mă ascunzi în tine
Cu tot ce-ți este drag.
Când ochii îți vor plânge
De dor că nu-ți voi fi
Zidește-mă în sânge
Să-ți curg cu versuri mii.
Când gura se va ofili
De dor și-al meu sărut
Compune-mă în stele mii
În versul cald și mut.
Când brațele mă vor căta
Și nu mă vei găsi
Să știi că TU mă vei afla
În tine, stele mii.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre zbor
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
Dalbe flori ale iubirii
- Voi veni să te colind
Când pe ceruri aurora
O să-mi ceară să-ți aprind
Stelele. Oprește ora
Ce se joacă viscolind
Sufletul acesta care
Te adună-ntr-un colind,
Dragul meu din depărtare.
Hai, deschide-mi să îți las
Stelele pe prag, iubite,
Că din toate ne-au rămas
Drumurile pietruite
Cu argint și rozmarin,
Și cu doruri fără seamăn...
Dalbe flori și linu-i lin,
Eu cu nimeni nu te-aseamăn.
- Te aștept să vii cu drag
Când se lasă înserarea
Stelele prinse-n șirag
Îți vor lumina urarea.
Eu voi pune în pahar
Vinul fiert cu scorțișoară,
Cu iubire-am să-ți prepar
Leacuri pentru inimioară.
Voi deschide ușa larg
Să pășești desculță-n casă
Și când stele se sparg
Te voi îmbrăca mireasă
Cu flori dalbe în ajun
Voi împodobi cărarea
Să ne fie Moș Crăciun
Totdeauna sărbătoarea.
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre Crăciun, poezii despre vin, poezii despre timp sau poezii despre sărbători
Primește-mă!
Primește-mă, așa cum sunt,
Cum m-a lăsat Domnul pe pământ!...
Primește-mă cu bune și rele,
În zori de zi, cu visurile mele!...
Primește-mă cu florile de crin,
Primește-mi sufletul eșarfă de senin,
Și gândurile mele, prinse-n salbe,
Să-ți lumineze calea-n lungile nopți albe...
Sosesc acoperit încă de rouă,
Primește-mă să-ncepem viață nouă,
Să cucerim, cu trudă, noi redute,
Din visuri, spre trecut, să-ntindem punte!...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre rouă, poezii despre noapte, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
De voi pleca
De voi pleca, să nu fii tristă,
Mă vei uita ușor, ușor,
Nu ai nevoie de batistă,
În suflet... n-am să-ți rămân dor.
De voi pleca... îți las păcatul
Și nemplinirile... arunc,
Răstoarnă tu, de vise, patul
Și scaldă gânduri în adânc.
De voi pleca, fii fericită
Iadul m-așteaptă și mă duc,
Nu vreau iubire ne-mplinită,
Nu vreau să fiu, un eunuc.
De voi pleca, voi vinde vise,
La pret redus de bună seamă
O poartă voi lăsa deschisă
Și nu voi cere, deloc, vamă.
De voi pleca, să nu fii tristă,
Ma vei uita ușor, ușor,
Nu ai nevoie de batistă,
În suflet... n-am să-ți rămân dor.
poezie de Constantin Triță din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre tristețe, poezii despre religie, poezii despre iad sau poezii despre fericire
Pe-o aripă de vis
Pe-o aripă de vis, în prag de seară,
iubiri trădate se întorc pe rând
să îmi aducă-n margine de gând
regrete lungi pe strune de ghitară.
Ajung târziu cu amintiri lăsate
în golful strâmt al unui mic fiord
pe vânturile reci din polul nord,
să-mi răscolească vechile păcate.
Dar nu le cer nici milă nici iertare,
ci doar tăceri din magice-mpăcări
ascunse-adânc sub brâuri de fiori,
și-n zâmbetul din fiecare floare.
Voi adormi sub vraja nesfârșită
din melodii trecute peste veac,
de visu-n care-aș vrea să le împac
cu duci povești din fosta recuzită.
Abia când zorii fi-vor la fereastră
voi resimți că-a fost numai un vis
de întâmplări pe care le-am rescris
cu florile uitate într-o glastră.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt sau poezii despre trădare
Cântecul ploii
Aș vrea să pot să-ți cânt, să fiu cu tine
acolo unde ploaia se oprește
și soarele, în suflet, îmi zâmbește,
dar nu pot azi. Nu voi putea nici mâine.
Nici tu nu poți. Te văd mergând prin ploaie
atât de tristă, dar atât de calmă,
încât prin mine, gândurile, valmă,
se-adună-n lacrimi ce se scurg, șiroaie.
Voi revărsa tristețea pe-o chitară
atunci când mâinile vor fi în stare
și nu vor tremura ca-n ziua-n care
am vrut să fac surâsul să-ți apară.
Îți voi cânta, cu lacrimi în cuvinte,
așa cum simt acum, prin vocea ploii
ce-și plânge stropii, răspunzând nevoii
acelor ce-o așteaptă să-i alinte,
Căci știu că-ți vei întoarce-atunci privirea
iar norii vor pleca spre zări, departe,
luând cu ei tot ceea ce împarte
în două, inimi ce-și doresc iubirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre muzică, poezii despre voce, poezii despre viitor sau poezii despre prezent
Tăcerile
Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,
când mă cuprind și le ascult pe toate!
revin din arcul frânt al unui curcubeu
cu lungi păreri de rău nevindecate.
În preajma mea le simt în fiecare zi,
stând adunate-n umbrele opace
de-acolo îmi recită zeci de poezii
sperând că ar putea să mă împace.
Dar versurile cadențate mă rănesc,
cu doruri stând pe gânduri răsfirate,
din poarta neuitării ele-mi amintesc
că v-am iubit ca un nebun pe toate.
În gândurile mele vă iubesc și-acum,
chiar dacă toamna vieții ne desparte
veniți, lăsând părerile de rău pe drum,
să mai citim poeme dintr-o carte!
Când zorii se vor prinde de fereastră,
veți fi plecat lăsând-mi doar tăcere
și florile privind-mă duios din glastră
cum încă-adun poeme prin unghere.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre nebunie sau poezii despre lectură
Ce mă...(unu)
Ce mă fac eu fără tine, până mâine dimineață,
Când te vor soma cocoșii să stai drepți pentru apel?
Și te vor întoarce-n pături cât să-ți ia un an din viață,
Și să-ți mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.
Ce mă fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreață!
Cu ferestrele în mare și pereții din oțel.
Îmi vor crește-n aripi vise și în tâmple flori de gheață,
După care-o veșnicie, mă voi odihni nițel.
Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câștigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)
Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Și când alții vin, mă iartă, de te-ntreb, de n-o să mor...
Ce mă fac eu fără tine, și cu tine, ce m-oi face?
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre odihnă, poezii despre moarte sau poezii despre mamă
Călugăr
Doamne, fă-mă călugăr
Și cheamă-mă până la tine
Să-ți spun adevărul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost hăituiți,
Au fost ofensați,
Dar călugării au totuși
O oarecare liberă trecere
La vămile cerului.
Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de rășină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc și să-ți spun.
Voi găsi-o chiar dacă
Nu e în evidența primăriei din Mâneciu
O voi găsi-o după miros,
După mirosul morților
După mirosul viilor,
După mirosul de tămâie.
O voi găsi-o și voi veni
Să-ți spun ce rău e pe pământ
Să-ți spun că-n luptele pentru dreptate
Dreptatea a ieșit
Atât de zdrobitor victorioasă
Încât a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.
Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au decât recreații și examene,
Ore de clasă nu mai sunt,
Bătrânii sunt puși la zid
Sub niște taloane de pensii
Care sunt trase din tunuri
Ale binevoinței generale.
În rest muncim până ne cad mâinile din umeri
Și nu mai știm pentru cine muncim
Mai ales că ei ne dau să facem
Lucruri pe care tot ei le consideră inutile
Și ne reproșează nouă
Că facem lucruri inutile.
Dar, în fine Doamne, primește-mă în audiență
Pe mine, călugărul cel mai limbut,
Al mânăstirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fii bun și primește-mă
Că, altfel, dacă întârzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flămândă
Să mănânce scara de rășină
Care duce la tine,
Doamne, fă-mă călugăr,
Fă-mă și ascultă-mă
La ora când mânăstirea ta
Cu 5 continente
Și cu 4 miliarde de prăpădiți
Instalează ultimele arme
În clopotniță!
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii (10 decembrie 1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre dreptate, poezii despre vorbire, poezii despre viticultură, poezii despre victorie sau poezii despre superlative
Poate
Poate voi putea să vin odată
Înaintea Ta să mă inchin
Să-Ți aduc făptura fără pată
Îmbrăcata-n hainele de in.
Poate-atunci Ți-oi spune pe-ndelete
Cât de mult Te-am căutat și-am plâns
Cât mi-au nins tristețile în plete
Câte veșnicii de dor am strâns.
Poate voi putea să vin la Tine
Voi putea să-Ți spun cu gura mea
Cum stăteam cu noaptea lângă mine
Cum strigam și cum mă mai durea.
Poate că odată, Doamne sfinte
Vei întinde mâna și vei sta
Să mă-mbraci cu noile veșminte
Să mă faci pe veci mireasa Ta...
poezie de Adriana Cristea (4 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre nuntă sau poezii despre ninsoare
Și de-aș muri...
Și de-aș muri în noaptea asta
Și-n orice noapte de-aș muri,
Chiar și de dincolo de lume
Îmi va fi gândul la copii.
De-aș adormi ca o lucire
Pe-aripi de îngeri, printre sfinți,
Mie-n a morții adormire
Îmi va fi dor de-ai mei părinți.
Chiar dacă vamele-s închise
În zborul către libertate,
Nu-mi veți ciunti a mele vise
Cât fi-va dragostea de frate.
Cu aripa însângerată
A unui vis care s-a frânt,
Voi plânge încă din iubire
Când reveni-voi pe pământ.
Chiar dacă-n mine ard de dor
Și în ghețari mă voi topi,
Să știți că nu mi-a fost ușor
Ca pământean a viețui!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
O toamnă-primăvară
Primește-mă în flori când sunt pe scuturate
și când parfumul lor târziu e-atât de dens
de teamă c-ar fi mult prea greu iertate
pentru că-n vară au trăit așa intens.
.
Primește-mă în seri drapate-n cețuri line,
când cuibărești în ochi pădurea întristată,
când razele deasupra ei devin caline
și în argintul brumei e încătușată.
.
Primește-mă fără verzi haine. Dezbrăcată
ca o rebelă care fuge de rigoare
și își serbează libertatea căpătată
stârnind confetti în vârtejuri, pe trotuare.
.
Primește-mă ca pe-un izvor de muguri
ce curge în secret prin crengile pustii
după zdobirea-n teasc a boabelor de struguri
gustate-n pârg de-ndrăgostiți și de copii!
.
Primește-mă-nserat, pe palma ta deschisă
ca pe un ultim greiere salvat de-afară!
Îți voi lăsa ca amintire nou înscrisă
ceva nemaivăzut: o " toamnă-primăvară"!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre struguri, poezii despre secrete, poezii despre salvare sau poezii despre păduri
Când vei pleca
Când vei pleca, copac voi deveni
Singur pe deal voi sta în vânt și soare
Și te voi aștepta din nou să vii
Chiar dacă secole vor trece călătoare.
Voi crește mare, umbră eu voi da
Și multe păsări voi avea pe ramuri
Și mulțumit voi fi de soarta mea
Căci tare mult voi fi iubit de neamuri.
Dar, vai! Clipă de clipă, zi de zi
Îmi va fi foarte, foarte dor de tine
Și te voi aștepta din nou să vii
Pe-aripi de vânt să te întorci la mine.
poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre mulțumire, poezii despre devenire, poezii despre creștere sau poezii despre crengi
Spre altă poartă
Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.
Îl pun în partituri pe triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el își adună armele virale...
Mi-aduce amintirile păstrate
pe brâul sacru-al marilor redute
din neuitări de visuri adunate
sub umbrele iubirilor trecute.
Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.
Și visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n grabă să te cheme,
să te mai văd zâmbind încă odată.
Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n fața altă poartă,
mă luminez mergând smerit spre ea!...
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri sau poezii despre stânci
Spre altă poartă
Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.
Îl pun în partituri pe triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el își adună armele virale...
Mi-aduce amintirile păstrate,
sub brâul greu al marilor redute,
într-un seif de visuri adunate
din umbrele iubirilor trecute.
Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.
Cu visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n taină să te cheme,
să te mai văd zâmbind încă odată.
Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n fața altă poartă,
mă luminez mergând uimit spre ea.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă autumnală
Pe geam coboară iar aceeași seară
cu sacul ros de umbre brăcuite
și mintea încolțită ca o fiară
e un salon de dansuri îndrăcite.
Hai, prinde-te și tu în dans, iubito,
ce poți să faci pe-o vreme-așa precară?
E ultima orchestră ce-am gasit-o
nainte de-a pleca un tren din gară.
În casă e âtât de cald și bine,
doar setea de un vin mă mai omoară...
Hai, să privesti femeia care vine,
cu ochi adânci de mască mortuară
și dansul ei vexat de orfelină,
care-o să-nceapă-n miez de noapte iară,
duel pentru amanții ce-or să vină,
iar pentru mine ultima povară.
Când zorii se vor prinde de fereastră,
demult vor fi plecați cu toți afară,
doar noi rămași, ca două flori în glastră,
un somn adânc de toamnă funerară!
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana, Ed ePublishers, București, 2016 (2016)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vinovăție, poezii despre trenuri, poezii despre măști sau poezii despre miezul nopții
Trio (viața, omul, sufletul)
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
și atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respirație...
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viața ta!
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
și atunci când imensitatea mării
va înghiți visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!
Voi fi cu tine,
char și atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
și atunci când, cu tine nu aș vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine însuți..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric
Tars
îmi stăruie în sânge o antică cetate
cu ziduri mari de ambră sub vântul taciturn
și-n fiecare vară petale de mătase
din trupul tău
iubito
ademenesc în turn
nu știu cât drum mai este
când voi pleca spre tine
aceeași legănare mi-a zăvorât povara
aud pe stradă valuri
ce le sfărâmă ceața
și vastele ecouri care anunță seara
dolmene cresc
de mâine
o nouă strălucire îmi luminează calea
o veche-nsingurare
prin labirinturi
unde
azi mă strivește bolta
cu roțile desprinse
de sus
din carul mare
și de atunci încoace
mai arde o minune
iar vatra-n care stele uitate sunt la ars
e gura ta
e cerul
e gura mea vecină
eu voi veni
ultima oară
primește-mă
bătrâne tars
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini
Unde nu e niciunde
voi pleca de acasă
pentru că nu
am casă voi pleca de acasă
voi ajunge în parcul
central din new york pe o pajiște verde (?!) eu
nu am casă - voi
aveți unele tresăriri:
aruncați
priviri spre omul venit
din europa de est
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri, poezii despre acasă, poezii despre New York sau poezii despre Europa