Neclintit

stau de un veac
înfăşurat într-o pânză
putredă pe ici pe colo
căzut în nirvana pe stânca mea
bătut de vânt de soare
de ploaie de gerul năprasnic
levitez alături de vulturi
de zmei de norii neliniştiţi
de constelaţiile fixe
mă diluez într-o nebuloasă
revin pe stâncă deşi nu m-am mişcat
uneori sunt copleşit de nostalgie
şi de durere după ce văd
atâtea drame în jur
mă joc uneori cu mintea
cu trupul unei femei
pătrund în locurile ei intime
o posed cu destrăbălare
e sclava mea şi creierul ei
vibrează la solicitările mele
strig alt nume de femeie
împrumut corpul unui jaguar
fac salturi spre altă floare
înflorită în singurătate
care a spart învelişul
după lumina hrănitoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi...

Într-o zi va apărea
După nouri steaua mea.
S-o cinsteşti, dragostea mea!

Într-o zi voi dispărea
Ca un fulg sub neaua grea.
Iartă-mă iubirea mea!

Într-o zi cu un alt rost
Va fi ca şi cum n-am fost
Unui suflet adăpost...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt liric

freamătul stelelor îl regăsesc şi eu
lumina cuvântului o răspândesc în lume
alături de îngeri de bunul Dumnezeu
lucrărilor mele le-am găsit nume.

mă rotesc că planeta ajutată de magmă
după Soare, după Lună, după iubire
în baie de raze ard blesteme şi stigmă
în braţele pământului primesc împlinire.

poezia mea răsună-n primenite văi
e însămânţată pe câmpii de doine
lumea s-o culeagă pe multiple căi
fără ascunzişuri fără negre taine.

ard precum o torţă cu flăcări şi văpăi
forţa mea divină mă poartă spre mâine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o stâncă

O zi de iarnă
Într-o lună adâncă şi întunecată
de decembrie;
Singur,
Privind în jos de la fereastră mea pe stradă,
Unde-a căzut un şal tăcut şi proaspăt de zăpadă.
Sunt o stâncă,
Sunt o insulă.
Am înălţat ziduri,
O fortăreaţă tainică şi tare,
În care nimeni nu poate pătrunde.
Nu caut prieteni, prietenia poate-aluneca-n durere,
Iar râsul sau dragostea n-au ce să-mi ofere.
Sunt o stâncă,
Sunt o insulă.
Nu-mi vorbiţi despre iubire,
Am mai auzit cândva aceste cuvinte,
Ele-acum dorm în memoria mea.
Nu vreau să trezesc din somn sentimente de-altădată.
Dacă n-aş fi iubit, n-aş fi plâns vreodată.
Sunt o stâncă,
Sunt o insulă.
Am cărţile mele
Şi poeziile care mă protejeză,
Sunt de neatins în armura-n care stau,
Retras în camera mea. În placenta mea nu ninge.
Nu ating pe nimeni şi nimeni nu m-atinge.
Sunt o stâncă,
Sunt o insulă –
O stâncă nu simte durerea,
Iar o insulă nu plânge.

NB.
Pentru audiţie: I'm a rock ( Paul Simon) - www. youtube. com/watch? v=R6iFNk60xP0

poezie de Paul Simon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua poeziilor mele

n-am murit de deochiul
celebrităţii ratate din motive
de ochi frumoşi ascunşi
după lentile cu dioptrii
din ce
în
ce
mai mari ca două văpăi albastre
am rămas pe cărarea mea pustie
cu foile scrise caligrafic
netipărite sunt poeziile care scutură
fineţea din trandafiri şi smulge
lacrima din sufletul delicat
versul mi-a căzut în ploaie
în genunchi l-am cules şi
şi
l-am alintat cu buze de femeie
apoi l-am modelat într-o noapte
lungă cât o zbatere de pleoapă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posed tot ceea ce ţine de mine: corpul meu, inclusiv tot ceea ce face acesta; mintea mea, inclusiv toate gândurile şi ideile; ochii mei, inclusiv imaginile a tot ceea ce văd ei; sentimentele mele, oricare ar fi ele: manie, bucurie, frustrare, iubire, dezamăgire, emoţie; gura mea şi toate cuvintele care ies din ea: politicoase, dulci sau aspre, corecte sau incorecte; vocea mea, sonoră sau liniştitoare; şi toate acţiunile mele, atât cele îndreptate către ceilalţi, cât şi cele direcţionate către mine însumi. Posed fanteziile, visele, speranţele şi temerile mele. Posed toate triumfurile şi succesele mele, toate eşecurile şi toate greşelile.

citat din Virginia Satir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

În mintea mea să pui înţelepciune
Cu stropul de iubire dăruit,
Ca-ntr-un izvor cu daruri hărăzit-
În care frumuseţea să se-adune!

Să-mi risipeşti orice deşertăciune,
Prin care uneori m-am rătăcit:
În mintea mea să pui înţelepciune-
Cu stropul de iubire dăruit!

Trecând cu greu o noapte de tăciune,
În care numai visul m-a hrănit,
Eu în tăcere cerul l-am privit,
Sperând că într-o zi ea... va apune:-
În mintea mea să pui înţelepciune!

rugăciune de Vasile Neagu-Scânteianu din Lumină târzie
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

În mine zac tăcerile nescrise,
Ucise de dulceaţa unui gând,
Pe umeri port durerile aprinse
De vâlvătaia soarelui arzând.

Îndrept spre Cer un strigăt de durere,
Acerb, dar niciodată auzit,
Mă rătăcesc prin groaznice unghere
Cu răcnet dur, urlat cu glas şoptit.

M-am izolat de lumea ticăloasă
Într-o singurătate care m-alină
Sau mă striveşte dură, nemiloasă,
Muşcând flămândă canea mea virgină.

Privită sunt cu milă sau revoltă,
Retrasă stau, plângând în a mea casă,
Din lacrimi împletesc altar cu boltă,
Sperând visând cândva... să fiu mireasă...

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătatea mea, o mână-ntinsă
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o uşă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.

Singurătatea mea, o apă-adâncă
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal şi nici un colţ de stâncă,
Sunt eu şi necuprinsul, doar atât...

Singurătatea mea, o noapte neagră
Deşi în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare să-nţeleagă
Lumina flăcării acestui loc?

Singurătate, tâmpla mea fierbinte
Să scriem toate-aducerile-aminte...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătatea mea, o mână-ntinsă,
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o uşă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.

Singurătatea mea, o apă-adâncă,
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal şi nici un colţ de stâncă,
Sunt eu şi necuprinsul, doar atât...

Singurătatea mea, o noapte neagră,
Deşi în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare să-nţeleagă
Lumina flăcării acestui loc?

Singurătate, tâmpla mea fierbinte,
Să scriem toate-aducerile-aminte!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori trotuarele negre par negre omizi cu mii de picioare articulate. De unde vin şi ce îi goneşte pe toţi? E greu să admiţi că în fiecare palpită o altă durere, alt sânge, alte ambiţii şi poate o scânteie din focul divin. E greu să admiţi că dintr-o mie de mii, cu feţe la fel, cu ochi la fel, cu haine la fel, doar unul ales între toţi va supravieţui peste toţi... el singur încă va mai trăi peste veac, într-o carte, într-o pânză, într-un muzeu.

Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visam

că trăiesc într-o ţară liberă
şi conducătorii nu sunt viermi
sau râme credeam eu în alt vis
conectat la altă dimensiune
unde soarele era gratis pe cer
mă spălam cu apă fără să stau
în genunchi în faţa celor care
şi ei au căzut în genunchi în faţa
stăpânilor stăpânilor mei
inima era străpunsă de iubire
pentru modelul de viaţă intrat
în vigoare odată cu deschiderea
ferestrelor care se jucau cu umila
mea fiinţă când se închideau
sau deschideau şi totul depindea
de visul visat înainte să-i ating
limitele de sclav într-o lume rea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descopăr

într-o vitrină un zâmbet
de femeie tânără
mă învârt mult pe acolo
sper să văd autoarea
s-o cunosc. aş putea
să devenim prieteni şi
imaginaţia mea lucrează
de zor. îmi place zâmbetul
buzele sunt de un roşu răpitor

fac o oprire în faţa vitrinei
sunt fascinat de zâmbet
stau acolo câteva zile
poate o lună întreagă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul epigramei

Când sunt cuprins de nostalgie
Şi văd în jur atâtea drame
Încep să scriu o poezie
Şi-mi ies mai multe epigrame.

epigramă de Vasile Til Blidaru din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

M-am lovit de lumina soarelui,
uitând de viaţa mea şi-a aproapelui.
A căzut roua rece pe faţa ta,
luând cu ea şi răutatea.
Ai văzut cum răsare soarele vreodată?
aşa să fie mintea ta limpede şi curată.
Ai simţit iarba moale sub călcâie?
aşa să fie calea ta, plină de bucurie.
Se aude un cantec de păsărele,
ce-ţi alină sufletul plin de durere,
adie uşor vântul printre plete
ca să-ţi aducă energie-n cugete
şi zi de zi viaţa noastră trece
uneori e cald, uneori e rece.

poezie de Eugenia Calancea (5 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de Van Gogh

Femeie străină de un veac te aştept
În coliba iernilor flămânde
Tu eşti plecarea mea spre niciunde
Când magnolia serii îmi fumegă în piept.

Foşnesc în trupul tău ţinuturi migratoare
Văd umbra nemorţii alunecând pe sub uşă
Sunt stafia mea îmbătrânind în cenuşă
Sub lacrima stelei de mare.

Coboară din rama vechilor muzee
Femeie străină de aştept de un veac
Istovit te strigă ochiul meu sărac
Alergând spre tine – eternal femeie.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

neînţeleasă de nimeni
nici măcar de orbul
care vede lumina zilei
după un veac petrecut
în întunericul surd
e trist să rămâi singur
când e vreme de iubit
ai vrea ca ploaia din jur
să aibă stropi de fericire
îţi doreşti să fii perechea ei
vrei ca totul să fie armonie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie cu iluzii

tinereţea mea m-a părăsit de mult
dar mi-a lăsat aripile ca să mai zbor
şi cântul amăgirilor să îl ascult
când mi se face noapte când mi se face dor.

tinereţea mea e zidită în versuri
verzi, portocalii şi uneori roze
amintiri mistificate cu zeci de înţelesuri
tinereţea mea e ascunsă în poze.

mă îmbăt cu iluzii că se va întoarce
dacă nu acum într-o altă viaţă
bătrâneţea-i grea lacrimi amare stoarce
atâtea bucurii pierdute în ceaţă.

o altă fericire este obsesia mea
scânteia divină să mă aprind o stea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

uneori învăţ să fiu o floare
uneori mă dăruiesc boboc
de fiecare dată o fac cu pasiune

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O plimbare-n mintea mea...

Mă uit cu frică în gândurile mele,
Privesc apoi în ochii tăi cu drag
Şi vreau să văd pe cer, două stele,
Cu chipul tău la mine-n prag.

Fac o plimbare-n mintea mea,
Că vreau să văd a ta privire
Şi ştiu că viaţa mea e grea,
Privind cerul în nemărginire.

Văd umbra ta în paşii tăi pierduţi,
Ieşind din mintea mea cea trează
Ş-atunci apar visătoarele năluci,
Iar inima mea de dor oftează.

Lumina vine cu raza ei călătoare,
Dar eu vreau steaua din carul mare,
Să lumineze chipul tău din nou oare
Şi speranţa mea să vină de la soare.

poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!