Stelele îşi pierd strălucirea deasupra celor trecuţi în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuşi – trăieşte doar să mănânce şi să respire.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,, Intensitatea veşniciei este eternă şi tulburătoare.
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui, iubesc satul românesc.

Azi avem satisfacţia totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morţii noştri nu-şi fac somnul de veci şi mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absenţa totală a identităţii de fond, obsedaţi de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieţii.

Dar – inevitabil – ajungi o umbră depresivă.

O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic şi că această dramă a devenit lacrima esenţială a omului de la moartea ultimului astru şi până încoace. Stelele îşi pierd strălucirea deasupra celor trecuţi în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuşi – trăieşte doar să mănânce şi să respire.

El e moartea totală şi nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus naşterea în sufletul satului.

Camelia Opriţa în Intensitatea veşniciei este eternă şi tulburătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

- Şi stelele? Nu-ţi aminteşti ce străluceau stelele, chiar deasupra colibei? Cine ştie, poate încă sunt acolo. Stelele au o viaţă lungă.
- Nu am nici o idee. Este puţin spatiu pentru stele aici. E doar ceaţă şi fum peste lume.

finalul de la Aventurile păpuşii de turtă dulce de Camelia Opriţa (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea vremii se regăseşte în inimile florilor Sufletele lor sunt aproape perfecte, cioplite parcă din stelele născătoare de îngeri.

Camelia Opriţa în Povestiri cu tâlc de copil (29 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul îşi găseşte forţa în propria-i conştiinţă; cel care trăieşte în pace cu sine însuşi se situează deasupra părerii celorlalţi.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăbuşul de cerneală

Din bătrâna călimară,
Cărăbuşul de cerneală
Ieşi din caligrafie
Să-şi facă tipografie.

Se pudră cu praf de stea,
Şi de-ndată se avântă
Vrând să spună că-i din lumea
Celor care nu cuvântă.

Gâsculiţa cea bălaie
Îşi croi de dimineaţă
Cizmuliţe verzi de paie,
Şi plecă grăbită-n piaţă.

Soarele dintr-o vitrină
Îşi luă umbrelă fină.
Moara vru să o umbrească
Pâinea să se rumenească.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com poezii pentru copii
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea reprezintă lipsa de spaţiu în supravieţuirea omului cu el însuşi.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această lume, nimic nu mai este la locul său, începînd cu lumea însăşi. Decadenţa trăieşte în agonia ei, sub masca indiferenţei frica îşi croieşte drum. Ura, furia şi indiferenţa nu rezolvă criza: acestea sunt doar consecinţele. Soluţia este să readucem oamenii buni la modă prin iubire.
Tot ce este nevoie este dragoste.
Dragostea nu necesită condiţii.

Camelia Opriţa în volumul Între Glorie şi Ruină (2020)
Adăugat de Nicolae Bogza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinele tuturor depind de bunul Dumnezeu: pretutindeni este mâna Lui.
În mâna Lui este viaţa şi moartea noastră.
Aici toate sunt date cu porţia şi porţiile sunt foarte mici.

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor, WordPress.com (2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitaţi-vă la cer, cerul trăieşte! Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.

Camelia Opriţa în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata prietenie oferă omului prilejul de a-şi demonstra rafinamentul, eleganţa, demnitatea şi generozitatea faţă de el însuşi.

citat din Camelia Opriţa (30 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de sus se poate ajunge?

Două jumătăţi întregesc visurile şi nalţă zâmbetul omului cât o viaţă măsurată cu spiritul – iată adevărata faţă a dragostei: uneori limpezită cu lacrimi, alteori suspinul adânc este monedă de schimb, dar minunată mereu. E tot ce vrei a fi, să te afli vreodată.

De-ar fi să mergi cu tălpile goale pe deasupra focului care împinge amurgul în pragul nopţii, calci pe spinii întunericului, căutând-ţi soarele în jumătatea celuilalt fără a-i spune cât îi eşti de recunoscător, ci doar să-i arăţi limpezimea din interiorul tău care nutreşte să împartă stelele de peste noapte cu el.

Camelia Opriţa în Liniştea dinaintea singurătăţii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile

În Dumnezeu se găseşte
Adevăr,
Înţelepciune,
Libertate,
Iubire,
Iar El din toate acestea a clădit omul,
Şi i-a dat anotimpurile;
Toate la rândul lor au fost date timpului.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt obligaţi să trăiască în casă precum statuile în muzee. Impresionantă este personificarea monumentală a acestor lanţuri umane îngenuncheate la marginea speranţei, dar gata să se ridice deasupra întunericului care i-a înrobit.

Camelia Opriţa (aprilie 2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi ca unu

"ei", un cuvânt al singurătăţii,
îmi apare a fi eu,
des mă trezesc prin visele altora,
omni-distant, omni-neputincios,
doar un actor cu sfori din sârme de oţel

deasupra creştetelor,
Luna coboară, tăcută, spre cerul nevăzut, cu mine captiv între pleoapele celor ca mine

doar eu ştiu cum
să mai scap de visători fără a le strica lumea

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observ cu tristeţe că lumea de azi, în care câinii celor bogaţi mănâncă mai bine decât săracii, este obosită şi confuză, pierdută în mizerie şi disperare, că soarta noastră trece din mâinile unora pe mâinile altora flămânzi de putere.

Camelia Opriţa în Părinţilor noştri – între esenţial şi etern (2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul îţi oferă metafora activă între a fi sau a nu mai fi, dar necesitatea omului tinde permanent a fi el însuşi timp. Şi nu poţi vorbi despre acest lucru decât în momente de melancolie.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme ai bani, nu ai nevoie de lume: lumea are nevoie de tine. Dar în lumea asta sunt şi oameni care nu se măsoară cu bani. Ei reprezintă adevărata lume de care ai nevoie atunci când ţi se clatină pământul de sub picioare.

camelia opriţa

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonieră

Sunt prizoniera
Gandului amar
Aunecând
Deasupra unui val
Tacută.

Arini foşnesc
Deasupra mea.
Iar puntea veche
Scârţâie şi ea
Sub paşii mei.....

Iti dau ce vrei,
Sa pot a fi
Acel copil
Ce înota
Sub puntea
Care tremura
De râsul meu senin.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele cerului sunt licuricii sufletelor.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra capului străluceşte ceva albastru punctat de nori. Părinţii mi-au spus că se numeşte cer: e plin cu îngeri, dar mai ales e plin cu Dumnezeu. Uneori, cerul este doar ochiul lui Dumnezeu. Alteori nu e nimic: pur şi simplu stă deasupra.

Costel Zăgan în Deşertul de catifea, 1. Sau cum am devenit bărbat la 4 ani (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!