Geme noaptea
care a luat amintiri
drept droguri pentru durerile
don juanilor copți de iubiri
stătute în zeamă de tutun
fermentat în țuica de prune
sleiți de amor ușuratic
cuvântul poetului lăsat
pe masa luminată de o lampă
cu petrol lampant afumând
tavanul odăii prins în brațe
de noaptea care se joacă
de-a plecatul în lume
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
un certificat -
țuica de prune trasă
în damigeană
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
prune la butoi
pregătește țuica în
lupta cu criza
senryu de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt poetul
care suferă cu versuri
și poezii așezate-n tomuri
ce strivesc bibliotecile
avide de versul magic
hârtia sărută cuvântul
care umple pagină după pagină
lăsat de geniul poetului
să panseze inima cititorilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
câteva prune
pe masa tâmplarului -
sfârșit de vară
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joaca de-a guvernarea
lasă aceeași oameni să moară
pe paturile de spital
sau
pe undeva pe coridoare
unii preferă acasă să închidă
ochii agățați până-n ultima clipă
de tavanul pe care-l știe
după ce zeci de ani
l-a dat cu var alb
se joacă posturi de miniștri
zarurile sunt aruncate
ne anunță comentatorii politici
pacienții strâng din dinți
cu mâinile legate de paturi
muribunzi pot fugi de la terapie intensivă
pot fugi de moarte s-ar ascunde
când politicienii se joacă de-a guvernarea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motelul viselor
Escala rutelor pretinse
Din lumea mariajelor pe veci...
Tumultul de minciuni pe buze ninse
În avalanșe de rupturi, de inimi reci.
Bărbați, femei necunoscute,
Perpetuu se aruncă în extaz
Sătui, sătule d-ore petrecute
În așteptări de sex pierdut și de necaz.
În gemetele zilei dintre nopți
Un vălmășag nebun de șefi cu secretare,
De tinere zglobii cu Don-Juani copți,
Își pregătesc în gând, cuvinte de iertare.
Se-ntorc sleiți de zbucium din amor,
Rămași cu amintiri pentru nesomn...
E drogul pentru rănile ce dor,
E visul "ușuraticei" de-a se iubi c-un "domn".
E patu-universal al fericirii
De acuplări în gând, în fizic, ea cu el;
Castel de lacrimi de amar, sau dulcele iubirii...
"Soit bienvenue! Welcome to the motel!"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada celui plecat cu pluta
Eu am iubit frumoase nedestepte
pe bani urate fără capatii,
manuta-mi fu inbirea cea dintii
mereu avea rabdare să m-astepte.
In gerul ca caldura 'ntoarsa
mi se asaza viata dimpotriva,
parca se vede 'n zare si coliva
cum s-a vazut de mult si barza.
Bolim aici precum golanii,
slugi-zilieri in a Evropii ferma.
Primind in schimbul muncii flegma
apelative strambe, LOOK! tiganii...
Sictir Evropo! De-a lungul si de-a latul
Ati luat ce-aveam si eu prin casa.
Va bucurati ca sunt intins pe masa
Mi-ati luat sositul si -mi luati plecatul.
parodie de Constantin Sava, după Mircea Dinescu
Adăugat de Constantin Sava
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinul se mai face și din struguri, țuica de prune se mai face și din prune, iar banii se mai fac și cinstit.
aforism de George Budoi din Elogii vinului și viei (1 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ana
stătea picior peste picior
înșelătoare as
cultă (?!) jazz și fumează marijuana
manole îi povestește despre o biserică
albă de sus până jos
vine zidul în fiecare dimineață
destinul joacă și câștigă
ana se uită la bătrânul regizor
vrea și nu prea vrea s-o zidească
în noul film - la stadiu de proiect
toate filmele sale rămâneau
în stadiul de nerealizare -
o sărută cu buzele arse
de vânt de soare de tutun
de iubire neîmplinită
îi spune ce vor face în film
în viața reală o să facă un copil
o leagănă în brațe în vânt
îi cântă
un joc de-a ziditul
pune o cărămidă peste altă cărămidă
mortarul sângerează
zidul bisericii e pielea aspră și demonică
scrie balada pe ea
ana plânge din cauza vieții
care se naște în adâncul ei
sămânța prinde stele din alte galaxii
zidul e răufăcătorul care se lipește
noaptea caută sprijin între picioare
fumează amân
doi oameni epuizați de dragoste
copacii de material plastic se agață
de stâlpii de telegraf
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar cred
în moș crăciun și cei mai mici
și neînsemnați copii
care stau cu butucul în brațe
sau se joacă cu o cutie de chibrituri
goală de bețele folosite
din sărăcia jenantă iese un deget
din perechea de teniși legați
cu o sârmă ghimpată la capăt
spuneți-mi cât o să mai aștepte?
spuneți-mi când o să vină?
cea mai mică se joacă cu piciorul
drept pe care-l bagă-n gură
de foame ar mânca toată păpușa
de lemn și cârpă
dar n-o face pentru că iubește
păpușa aia primită de la o doamnă
care mirosea a înger
stau strânși în patul strâmt
de unde iese un arc ce-i în stare
să lovească sau să înțepe
au venit la bine pe lumea asta
și-l așteaptă pe moș crăciun
ochii sunt plini cu lacrimi ca niște
pietre ude de la lapoviță
focul mic de sub plita găurită
îi încălzește cât de cât
trebuia să-i scrie lui moș crăciun
dar nimeni nu a fost la școală
părăsesc baraca pentru joacă
și cerșit pentru a mănca puțin
așteaptă și ei un cadou de câteva zile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimentul
ars pe rugul a
prins de dragoste
când mă strânge
-n brațe prima femeie femeie
sunt sortit iubirii flămânde
ies flăcări aurii din senti
mentul meu sacri
ficat deranjat de iubi
rea e fata femeie care mă-mbrățișează
și-mi plantează sămânța iubirii
flămândă crește întâia mea dragoste
asta-i vina mea: că m-am lăsat îmbrățișat (!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plasă...
În străduința mea de-a prinde fluturi
Prin tumultoase ore-ntregi,
Am stat semeț de-am luat chiar șuturi
Și-n plasă-am fost prins eu, lipsit de legi...
O plasă moale, plină de petale,
De dulci arome, de însuflețiri,
Ce-a început subtil a-mi da târcoale
Plăpânde firi ai magicei iubiri...
Și-am înțeles... n-am înțeles nimica,
Sau totu-i relativ, poate platonic,
Dar într-un fel m-aș scărpina cu-alica
Pe cerebel să-mi vină-un gând atomic...
Mă-ntreb așa prin raze selenare,
Cu ce-am greșit de-am dobândit amor
Și ce-am cules, o pierdere de stare,
O stare-n care aș fi putut să mor...
Păstrând prin gheață același simțământ
Nu am să pierd iubirea ce o port,
Dar am să știu că viermele e sfânt
Chiar dacă fluturele-i cap de mort...
În străduința mea de-a prinde fluturi
Am prins si io rahat, dar nu turcesc,
Am să-l stârnesc în cele patru vânturi
Că-n altă plasă nu mai pic... să-nnebunesc!!!
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Adrian Păunescu - in memoriam
În noaptea primăverii chitarele cântau,
Le cerea cuvântul pentru cuvânt.
Necuvintele se dizolvau încet și dispăreau,
Se dezrădăcinau și deveneau pământ.
În noaptea verii chitarele strigau,
Din ele izvora iubire pentru iubire.
Durerile se dizolvau încet și dispăreau,
Se dezrădăcinau, devenind amintire.
În noaptea toamnei chitarele plângeau,
Flacără din flacără în sine iluminând.
Se dizolvau cenzurile, se vizualizau
Cuvântul din cuvânt și găndul din gănd.
În noaptea iernii corzile vibrau
Poezia în cântec, cântecu-n poezie.
Se dizolvau în noi și generau
Fiori în suflet pentru veșnicie.
În noaptea vieții adevărurile plângeau,
Cu degete-n "V" Adrian Păunescu le recita,
Se dizolvau vechi mentalități și dispăreau,
Pentru o lume nouă ce-ar putea exista.
În noaptea morții amintirile strigau,
Cu degete-n "V" Adrian însa tăcea,
Se dizolva ura toată, oamenii plângeau,
Știind că un neam fără suflet n-ar exista.
În noaptea eternității oamenii visau,
Cu degete-n "V" Păunescu definitiv pleca.
Se dizolvau evidențe, oamenii gândeau,
Știind că un neam fără poezie n-ar exista.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Eu sunt
cel care îndrumă cuvintele
și le adună în tomuri
lăsându-i pe ceilalți să se bucure
de ele noaptea târziu
emoționați de fiecare vers
eu sunt acel poet care stă
la masa literaturii alaturi
de patima ce mută doarme
cu ușa zăvorâtă din rațiuni nebune
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea asta e altfel
e ca o flacără care se transformă
într-o pasăre cu clonț
de diamant atent șlefuit
scurmă în sufletul meu
culege ce a lăsat acolo
sămânța unei iubiri
care va rămâne o amintire frumoasă
o flacără țâșnește din ea
e liniștea mea scoasă din cuib
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luat
Mi s-au luat din zile,
din avere,
din mile...
Mi s-a luat putere.
Mi s-au luat părinții,
iubire...
Mi s-a luat produsul minții,
fericire.
Mi s-a luat din țară,
din noroc.
Mi s-a luat dreptul de-afară...
drept la joc.
Mi s-a luat dorință,
mândrie,
credință...
Mi s-a luat o feerie.
Mi s-a luat cuvântul,
amintiri...
Mi s-a luat mormântul,
năluciri.
Mi s-a luat frumusețe,
visări.
Mi s-a luat tinerețe,
mi s-au luat salutări.
Mi s-a luat din vedere,
din amici.
Mi s-a luat plăcere;
mi s-a luat dreptul... de-aici.
Mi s-a luat pâine,
ultimul ban,
mi s-a luat din mâine...
mi s-a luat pian.
Mi s-au luat copii,
prieten bun,
mi s-au luat ultimii vii,
mi s-a luat străbun.
Mi s-a luat icoană,
inteligență,
drept la pomană,
drept la clemență.
Mi s-a luat dormit,
dumnezeiesc.
Mi s-a luat citit...
mi s-a luat "trăiesc".
Mi s-a luat alean,
speranță,
mi s-a luat an de an...
mi s-a luat vacanță.
Mi s-a luat o istorie,
sănătate,
mi s-a luat orice glorie,
bunătate.
Mi s-a luat nou,
libertate.
Mi s-a luat cavou...
umanitate.
Mi s-au luat biserici,
paritate,
mi s-au luat adevărați clerici...
Mi s-a luat dreptate.
Mi s-a luat călimară,
soare;
mi s-a luat ultima vară,
mi s-a luat miros de floare.
Mi s-a luat să fiu stăpân,
lumină;
mi s-a luat drept de român,
mi s-a luat cortină.
Mi s-a luat actor,
cinematograf...
Mi s-a luat amor,
astralul praf.
Mi s-au luat educatori,
o școală.
Mi s-a luat adeseori
drept la greșeală.
Mi s-a luat plin de benzină,
"dulceață",
mi s-a luat zi senină...
Mi s-a luat din viață.
Mi s-a luat cu zâmbet
egalitate,
dreptul la umblet...
Mi s-a luat posteritate.
Mi s-a luat incandescent,
liniște,
mi s-a luat talent...
somnul pe-o miriște.
Mi s-a luat onoare,
minte...
Mi s-a luat orișicare.
Mi s-a luat..."înainte".
Mi s-a luat casă,
ascult de cântec,
mireasă,
"eul" din pântec.
Mi s-a luat conștiință,
adevărat.
Mi s-a luat adeverință,
orice-atestat.
Mi s-a luat orientare;
mi s-a luat nord,
orice cărare...
Mi s-a luat cord.
Primordial
mi s-a luat scară...
Mi s-a luat regal!
Mi s-a luat totu-ntr-o doară!
Mi s-a luat teritoriu,
un tezaur,
mi s-a luat din notoriu,
tot ce-aveam aur.
Mi s-a luat piele,
năzuințe,
până și-obiele...
Mi s-au luat cerințe.
Mi s-a luat gustul vieții,
mi s-a luat minte,
roua dimineții...
mi s-a luat ginte.
Mi s-a luat nume,
mii de răspunsuri,
o lume,
din deajunsuri.
Mi s-a luat remușcare,
recunoștință,
orice-ncercare...
Mi s-a luat știință.
Odoare
mi s-au luat, fidelitate
ce nu doare...
Mi s-a luat eternitate.
Mi s-au luat doruri,
vin de vie,
onoruri...
Mi s-a luat gust de datorie.
Nimic nu am în schimb,
nu am surâs pe buze,
n-am dreptul să mă plimb
de bunul plac... Refuz e.
Nimic nu mi s-a dat,
nu am primit busolă,
sunt oul de păcat
înregistrat pe-o rolă.
Mi s-au luat ștampile,
destinat
pastile...
Mi s-a luat... câștigat.
Mi s-a luat căldura,
zbor, petența,
mi s-a luat natura...
Mi s-a luat competența.
Mi s-a luat soră,
zar de ruletă.
... Oră cu oră
mi s-a luat planetă.
Mi s-a luat cutezanță
de sclipire,
mi s-a luat din importanță,
o nemurire.
Mi s-au luat lacrimi,
frenezie.
Mi s-a luat...! Mi s-au luat patimi,
mi s-a luat poezie...
Mi s-a luat suflet...
luat din tine
s-a luat răsuflet...
mi s-a luat din mine.
Ah, ce păcat,
mi s-a luat și cât de mult am dat...
nemeritat
mi s-a luat, mi s-a luat, mi s-a luat...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necunoscuții joacă
fotbal cu alți necunoscuți și calcă
iarba fără să fie sancționați
fug după o minge care fuge de ei
cine o ajunge
șutează cu barbarie și ea se pierde
în tribuna plină cu fete frumoase
dezbrăcate de tricouri sau inhibiții
se țipă și știm că în ochii lor
fiecare necunoscut care joacă
fotbal e un idol pentru inima lor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
termitele roșii au ridicat un mușuroi-castel
până aproape de tavanul laboratorului
așteptau atacul termitelor cu cap de dragon
care cântau cântece la mandolină spre seară
despre femei care nasc prinți cu cap de țestoasă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
oul cintezei -
fulg de zăpadă luat
drept o petală
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâtea nopți
am stat cu capul în piept
și-am auzit copilul din mine
crescând singur înconjurat
de-o lume haină ce avea rolul
să mă facă să nu mai cresc
eram un atom perfect uitat
printre ceilalți atomi în noapte
creșteam în vânt fără un motiv
noaptea mă luam iar în brațe
eram veșnicul copil care luptă
și-au trecut atâtea nopți numai
cu zâmbetul curat de copil
umblam prin lume ca-un erou
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!