CÂTE?
Câte toamne au trecut
Plouându-ne în vise,
Ori ierni ascunse-n zâmbet mut
Și-n primăveri promise?
Câte tăceri au căptușit
Odăi fără zăbrele,
Scâncind sub cerul răscolit
Și ciuruit de stele?
Câte-așteptări pot să încapă
Într-o tristețe sură?
Ce rătăciri or să perceapă
A dorului măsură?
Ascult sudoarea frământând
O cocă neînțeleasă,
De mine unde mă ascund
Când bezna este deasă?
Care zefir a-mprăștiat
Dorința și visarea,
Speranța care-a mângâiat
Și-a oțelit răbdarea?
Neisprăvit și făr'de rost,
Un gând în agonie,
Rememorează cum a fost
Și n-are să mai fie!
poezie de Mihaela Alina
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre primăvară
Citate similare
Spune-mi...
Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf și fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor și foc pământul?
Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?
poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre zile
- poezii despre prezent
- poezii despre melancolie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Antipoem, mie, ție, lor
Știi câte toamne
au trecut
de când duc doruri
pe pământ
și câte frunze
s-au făcut covor
pe sub privirea-înlăcrimată
de picior?
Știi câtă ploaie
a-îmbătat țărâna
când inima bătea
precum nebuna
de fericire
și emoții flude
când noi credeam că
cerul nu ne-aude?
Știi? Și nonsensul
ne părea c-avea culori
cu mult mai multe
ca un parc de flori
ca o grădină-n
colț de paradis
în care visul
nu e interzis.
Știi vântul cum
picta cu serenade
și într-o mie una-înfiorate șoapte
ne preschimba
tăceri îndurerate
din miez de zori
până târziu în noapte?
Știi mâinile cum
orchestrau slove nescrise
când Luna-n dar
ne oferise
un pergament
de stele luminat
cu antetul de destin
greu încercat?
Știi? Dumnezeu ne-a adunat singurătatea
dar șansa
ne-a uimit intensitatea
încât de dragoste
eram intimidați
când El ne binecuvânta: Gustați!
Știți ori nu știți?
Prea renunțăm la noi
cu ochii-înlăcrimați
de ploi
cu arse mâini de dor
și dezmierdare
cu inima urlând a-îndepărtare!
Știți câte toamne
au trecut de când
vă rog să nu mai
renunțați plângând
la dreptul de-a iubi
și-a fi dorit
de-acel ce-n suflet
și-n nedeslușit
Cu duioșie și-acceptare
(v)a citit?!
octombrie 2020
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mâini, poezii despre iubire, poezii despre dor sau poezii despre vânt
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
Câte zile nesfârșite
Numără un om la care,
Viața este pe sfârșite
Câte, când speranța-i moare?
Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?
Câte clipe trec în viață,
Fără ură și minciună
Ce-ți fac inima de gheață
Câte, nimeni n-o să spună?
Câte speranțe deșarte
Are cel care greșește,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căiește?
Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???
Câte omul pătimește
Într-o viață din trufie?
Multe și-l nemulțumește
Câte, nimeni n-o să știe!
Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?
Câte zile are omul?
Câte zile are-n viață?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranță!?
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre greșeli, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre vară sau poezii despre plâns
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De câte ori m-alungi
Printre idei și vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.
De câte ori mă vrei
În inimă și-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.
De câte ori mă strigi
În noapte să îți vin
De-atâtea ori înfigi
Cuțitul în destin.
De câte ori îmi vii
Pe buze și în tâmple
De-atâtea ori tu știi
Că tot o să se-ntâmple.
De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.
Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veșnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre interdicții, poezii despre inimă sau poezii despre idei
* * *
Fântânile din
ochii tăi
și părul mângâiat
de vânt
privirile
sălbatice păsări
pe necuprinse
ceruri
tăceri poleite
de zâmbet
de câte ori
cred că nu pot
să înșir
cuvinte cu noimă
să-ți meargă
în inimă.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre păr, poezii despre ochi sau poezii despre cuvinte
De câte ori...
Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Și-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...
M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reușite, nedescris
De câte ori, de câte ori...
M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la țeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...
Mă simt rănitul d-exterminatori
Și-mi vreau răscumpărări de libertăți și bunuri
Furate de la viața-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...
Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..
De câte ori mă știu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vioară, poezii despre religie sau poezii despre picioare
Semne de întrebare
Ce este clipa într-o veșnicie
Și ce-i o picătură-n ocean,
Ce este-o viață și ce va să fie,
Ca parte-a Universului noian.
Ce este o bucuria într-o tristețe,
Și-un vis, acaparat de-un gând avar,
Ce este o imensă frumusețe,
Salvată de-a urâtului calvar.
Cum e cu adevăru-n nedreptate,
Cum e să lupți cu morile de vânt,
Sau cum iubirea fără pietate,
E-adesea întâlnită pe pământ.
Sau câte primăveri topit-au iarna,
Crestând în blana-i mii de ghiocei,
Sau cum să facem să-ntârzie toamna,
Cu-a ei îngălbeniri prinse-n cârcei.
Cum e cu dorul de imensitate
Și ce-i imensitatea fără noi
Cum să păstrezi întreaga entitate
Pe vremurile grele de război.
Ce e și cum: de unde, până unde,
Cât va dura al vieții noastre cânt,
Noi nu vom ști, nu vom putea răspunde,
Enigmelor ținute-n legământ.
poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre urâțenie, poezii despre salvare sau poezii despre război
Unde sunt?
Câte vise împreună am țesut,
Călătorind cu visul pe Pământ?
Câte clipe sublime au trecut,
La ora asta unde sunt?
Câte mărunțișuri am discutat?
Te credeam pur și simplu pe cuvânt,
Dar multe, multe s-au spulberat,
La ora asta unde sunt?
Câte șoapte secrete ți-am spus
Și toate-s spulberate-n vânt.
Câte omagii înalte ți-am adus,
La ora asta unde sunt?
Câte imaginare căi întrevedeam
Și câte ode și poeme îți făceam în gând,
Dar toate speranțele ce le aveam,
La ora asta unde sunt?
Nu mai există visări senine,
Căci toate într-o clipă au apus,
Versuri, melodii și șoapte sublime
Din inimă oare s-au dus?
poezie de Mihai Leonte (20 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre versuri, poezii despre secrete sau poezii despre ore
E-o tristețe
E-o tristețe în gânduri
E-o tristețe de toamnă
E-o tristețe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristețe-n apusuri
Când în nopți nu sunt vise
E-o tristețe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristețe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristețe în viață
Frica neavând formă
Și închei cu tristețe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Mă întreb
mă întreb mereu
fără sens, fără rost
într-o clipă obosită, tare chinuită
băusem mâhnirea pînă la fund
într-o seară chioară
într-o cârciumă goală
doar eu și ea...
nu mi-a păsat de mine, de lume, de toate
sunt beat într-o lume beată
și ce... sunt beat, nu vezi...
pe cer, stele inegale
cad în cale
a mai căzut azi una
se șterg una câte una
stau și mă întreb
desigur fără rost
cum o să fie chipul lumii noi
când totul e clădit
din rugină, nămol și gunoi.
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alcoolism sau poezii despre seară
Prea mult copil, în mine, a rămas
Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Și-n loc de om... devin tot mai copil.
Și azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum crește firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau și astăzi nu mai sunt?
De ce ți-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfințit?
De ce furnica și-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?
De ce mai șade peștele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-și iau parfum atâtea flori?
Cum cânt'-așa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roșu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre păduri, poezii despre privighetori sau poezii despre porumbei
Viața
Câte ierni să isprăvesc
Când pe-a mea n-o pot ascunde?
Câte veri să mai topesc
Furând timpului secunde?
Câte nopți nesocotesc
Adormind starea de veghe?
Câte haine primenesc
Aruncând-o pe cea veche?
Câte punți neobosesc
Astupând incert nămeții?
Câte viscole gonesc
Și tot vin în prova vieții?
Câte patimi să îngrop
Într-un bulgăr de uitare?
Câte lacrimi dintr-un snop
S-ancorez spre vindecare?
Câte sunt și câte-or curge
Toate au un singur nume:
Nu e apă, dar se scurge,
Este viața, lume... lume!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viscol, poezii despre vestimentație, poezii despre uitare sau poezii despre secunde
Bolnav de moarte
Cât de greu îmi e să-mi car, anii adunați în spate
Până-n ultimul hotar, până unde scap de toate
Simt piciorele uscate, sângele îl simt uscat
Curge sec, napoi, nainte, greu la vale, la urcat
Ceasul trage limbile, orele alergătoare
Cum se scurg secundele, cum sunt ele sfidătoare
Îmi sunt scurte zilele, nopțile-s lungite tare
Nu-mi sunt albe zările, prea puțin mai îmi e soare
Sacul meu e tot mai greu, câte toamne car în spate
Câte ierni și câte veri, câte primăveri uitate
Urc cu ele către cer, pe o scară nevăzută
Mă dor zilele de ieri, mă dor tâmplele și-mi urlă
De când sunt pe-această lume, zi de zi și ceas de ceas
M-am îmbolnăvit de moarte, mă îndrept spre ea la pas
Unde duce drumul ăsta, eu nu știu, doar bănuiesc
Bănuiala e în mine și nu vreau s-o răvășesc
M-am îmbolnăvit de moarte, nu m-am vindecat de ea
Chiar din prima zi de viață, boala asta îmi e grea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre ceas sau poezii despre văi
Câte poeme?
Câte poeme ți-oi fi scris?
Nici eu nu știu câte au fost
Și poate nici nu are rost,
Din vis rămâne numai vis.
Câte poeme am să-ți scriu?
Nici asta nimeni nu va ști,
Tu, dragul meu din poezii,
Este târziu, foarte târziu.
Câte poeme vor pluti
Fără să fie în colecții?
La începutul unor lecții,
Fără sfârșit te voi iubi.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lecții, poezii despre colecționare sau lecții de engleză
Destin... de anonim
Dintre sute de dorințe
Ce vor arde în tăceri,
Câte fi-vor năzuințe,
Îmbibate în dureri?
Câte s-or topi în palmă
Ca suflarea unui vânt,
Ori în așteptarea calmă
S-or preface în pământ?
Și-n priviri amestecate
Ce-ți vor smulge lacrima,
Întâmplări neîntâmplate
Ți-or cunoaște patima?
Porți poveri în ochii goi
Și speranțe-n picături,
Te îmbraci în straie noi
La negustori de vechituri...
Ești a pleoapelor clipire
Rătăcind în depărtări,
Dor ascuns într-o rostire,
Fulg valsând printre mirări...
Ahtiat de-o lume-n care
Și amicul ți-e străin,
Scrii cu litere neclare
Un destin... de anonim!
poezie de Mihaela Alina
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre durere, poezii despre dorințe, poezii despre cunoaștere sau poezii despre comerț
Dramaturgul și poeta
Un dramaturg cu pasul rar
Se-ntreabă: Câte piese am?
Din ele câte au succes
Și câte fără înțeles...?
Oricum, rămân apreciat
Și deseori aplaudat,
Infatuat nu pot a spune
Față de cei fără de nume
Privi spre mine la un vers
- Tu te cam plimbi prin univers.
- Adevărat, și Terra-i stea
În univers pe undeva.
- Tu nu ai înțeles deloc...
Vrei să te laud chiar pe loc?
- Nu... nici gând, maestre,
Eu iau viața așa cum este.
Și dacă mă gândesc un pic,
Pot să mă supăr din nimic?
Apocalipsa de-o să fie,
Desigur nu e poezie....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatru, poezii despre scriitori, poezii despre supărare, poezii despre succes, poezii despre plimbare sau poezii despre laudă
Cu tine
Cu tine încep poveștile nescrise și visele croiesc mărgăritar,
Răsar din gând ispitele nestinse, înmuguruind un suflet solitar.
Cu tine-i soare pretutindeni, sub asfințit de umbră și de trai,
Când împărțim o mângâiere surdă, un colț mușcat de zâmbet si de Rai.
Cu tine liniștea devine zbucium și zbor de fluturi spulberă tăceri
Străine sunt emoțiile firave, sub cerul mângâiat de primăveri.
Cu tine lumea-i mai bogată, de mergi descult prin inimi desenate,
Când din mâhniri răsare fericirea și amintirile îngână șoapte.
Ne naștem și murim într-o iubire, unde uitarea-i pace și firesc
Cu tine-ncep poveștile nescrise și tot cu tine parcă se sfârșesc...
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre rai
Suflet arzând...
De câte ori n-am suspinat,
După ale tale gânduri reci...
De-atâtea ori m-am resemnat,
Din inimă să nu-mi mai pleci.
De câte ori nu am strigat,
La stelele ce mă-nconjoară...
Ca tu să-mi fii inveterat,
Cu inima ca o vioară...
De câte ori n-am vrut să-mi stai,
În brațele ce te-au iubit...
De-ai fi știut, azi îmi erai
Un trandafir neofilit...
Și zbucium vast străpunge seara,
Când gândurile se adună...
Ca florile din primăvara
Unei iubiri ce-a fost nebună...
Și fost-ai primul ce-a venit,
În a mea inimă fierbinte...
Și primul care m-a lovit,
Călcându-și false jurăminte.
Ce-a fost, a fost... trecut să fie!
Dar urma ta, adâncă pare...
Când sufletu-mi ca o hârtie,
Mi-ai ars cum arde și o floare...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre trandafiri