Ziargiul Ion Cristoiu, care spunea că Antena 3 TV este "Latrina 3 TV", a fost azi la emisiunea lui Mihai Gâdea*, ca să contribuie la compromiterea şefei DNA, "vinovată" de condamnarea la 10 ani de puşcărie a coruptului Dan Voiculescu, patronul postului (pamfle

Nú-i bai că-i cam sâsâit,
Nici că e cam bâlbâit,
Bai e că e agramat
Şi c-a lins unde-a scuipat.

Până ieri erau duşmani,
Se-njurau ca-ntre golani,
Au tunat şi-au fulgerat,
S-au scuipat, s-au insultat.

Gâdea, Badea, în trecut,
Cu lături l-au tot umplut;
Azi în fund el i-a pupat,
Până li s-a aplecat...

Spune-o vorbă din poveşti:
Toţi se vând de îi plăteşti.
Îi privesc stupefiat:
Ăştia-s buni doar de legat!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (15 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bordelul politic format pentru alegerile prezidenţiale din 2014 din plagiatorul Victor Ponta (PSD), Vadim Tudor – zis Rudotel (PRM), Dan Diaconescu – condamnat la închisoare pentru şantaj (PPDD), liberalul roşu Călin Popescu Tăriceanu (PLR) ş.a. (satiră)

Îi privesc stupefiat:
Ăştia-s buni doar de legat!
Până ieri erau duşmani,
Se-njurau ca-ntre golani,
Au tunat şi-au fulgerat,
S-au scuipat, s-au insultat.
...............................

Ponta, ieri, pe Trădiceanu
L-insulta că-i Moliceanu;
Se-ntrecea în mârşăvie
Ba că n-are bărbăţie,
Ba că n-are măcar ouă,
Iară azi ne spune nouă:
Liberalul roş', sinistru,
Este bun de prim-ministru.
În livreaua PSD-istă,
Trădi'-i o figură tristă,
Căci, pe plaiul mioritic
E doar un valet politic.
Pentru PSD servil,
Trădi' e şi-un pic senil;
Cum să ne conducă, oare,
Când scleroza-i e în floare?!
..................................

Din bojoci striga Vadim:
Jur pe sfântul Nicodim,
Ponta, jalnic copliot,
E un mare "mafiot",
"Strâns unit cu interlopii",
S-a-nsurat cu "fata Popii";
"Mister Pârţ", "caricatură",
E o biată "murătură";
Ba mai mult, ăst "cimpanzeu"
E "un vid" plin cu "tupeu";
Are faţa rotofeie,
"Nu-i bărbat, dar nici femeie";
E o "paţachină tristă",
Lacomă şi egoistă;
Ăst "ciumat", ăst "avorton"
Crede că-i Napoleon;
Este "un rahat cu moţ";
Un "plagiator şi-un hoţ",
C-un "cap mic, de bibilică",
Şi cu minte puţintică;
E un "monstru-acromegal"
Ce-a "urcat pe piedestal";
Omul ăsta "e o cârpă"
Ţara noastră el o surpă;
E "spion", jur pe Maria,
"C-o să-nfunde puşcăria!"
Astfel túna Rudotel,
De-l prindea, făcea măcel.
Astăzi falsul patriot
Pe-acest "monstru"-l pupă-n bot
Şi ne-ndeamnă-acum, netotul,
Ca lui Ponta să-i dăm votul.
.......................................

Mult timp Ponta, cu ardoare,
Pe DD-l vrea la răcoare;
Urechea chiar procurorii
Să-i confişte bănişorii.
Iar DD turna şuvoi:
Ponta este un ciocoi!
Cu rahat, pe păcătos,
L-împroşca în sus şi-n jos.
Astăzi însă se dezminte,
Cică-i bun de preşedinte.
Omul ăsta fără scrupul,
Mai periculos ca lupul,
Astă Iudă, ăst gunoi,
Azi îşi bate joc de noi,
Şi nu este prima oară
Când îşi bate joc de ţară;
Speră că, prin dezonoare,
O să scape de-nchisoare.
..............................

Cum e firea omenească!
Astăzi, fără să roşească,
Toate-aceste creaturi
Ce-au vărsat numai lături
Prin spurcatele lor guri,
Laudă ce-au insultat,
Pupă unde au scuipat.
Ba mai mult, acestă clică
Fără Dumnezeu şi frică,
Fără pic de demnitate,
Plină doar de vanitate,
Fără urmă de onoare,
Ce ne face azi oroare,
Astă pleavă, ăst gunoi
Vrea ca să pupăm şi noi.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (14 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

Urându-i-se singur în stihii,
A vrut şi Dumnezeu să aibă-n cer copii
Şi s-a gândit din ce să-i facă,
Din borangic, argint sau promoroacă,
Frumoşi, cinstiţi, nevinovaţi.
Se puse-aşezământul dintre fraţi.

Dar i-a ieşit cam somnoros şi cam
Trândav şi nărăvaş strămoşul meu
Adam;
Că l-a făcut, cum am aflat,
Cu praf şi niţeluş scuipat;
Ca să încerce dacă un altoi
De stea putea să prindă pe noroi,
Că, de urât, scuipând în patru zări,
Stingher,
Făcuse şi luminile din cer.

Dar iată că l-a nimerit,
Din pricina aluatului, greşit,
Şi că Adam, întâiul fiu
Al Domnului, ieşise, parcă, şi zbanghiu.
Nu-i vorbă, nicio poză nu ne-nvaţă
Cum ar fi fost omul dintâi la faţă.

Nici unda lacului nu l-a păstrat,
În care se-oglindea la scăpătat.
Puterea lui dumnezeiască,
Dormind mereu, căta să-l mai trezească;
I-a rupt un os din coaste, ceva,
Şi-a zămislit-o şi pe Eva.

Mai poţi căsca de lene, iarăşi,
Când ai o soră şi-un tovarăş?
S-au luat de mâini şi-au cutreierat
Grădina toată-n lung şi-n lat.

Să nu te miri că, şovăind şi mici,
Li se julea şi nasul prin urzici.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei crai de la răsărit

Trei crai de la răsărit
Cu steaua-au călătorit
Şi-au mers, după cum cetim,
Până la Ierusalim

Acolo dac-au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns,
Prin oraş ei au căutat
Şi pe toţi au întrebat

"Unde s-a născut", zicând,
"Un crai mare de curând?
Ca să mergem să-l vedem
Şi lui să ne închinăm"

Iară Irod împărat
Auzind s-a tulburat,
Pe crai la el i-a chemat
Şi în taină i-a întrebat

Zicând: "Mergeţi de aflaţi
Şi venind mă înştiinţaţi
Să merg să mă-nchin şi eu
Ca unuia Dumnezeu"

Craii dacă au plecat
Steaua iar s-a arătat
Şi-au mers, până a stătut
Unde Hristos s-a născut.

Cu daruri s-au închinat
Şi cu toţi s-au bucurat
Iar 'napoi dac-au purces
Pe altă cale au mers.

Irod rău s-a necăjit,
Oaste mare a pornit
Şi-n Viflaem a intrat
Pe toţi pruncii i-a tăiat

De la doi ani mai în jos,
Să-l taie şi pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat
Domnul sfânt l-a apărat.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au dus Moşii...

Toţi Moşii buni, din zile sfinte,
S-au dus, un pic cam prea degrabă;
Un an de-aicea înainte,
Mă mulţumesc cu câte-o babă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala

Trist, trist – slăbit de boala îndelungată;
Monotone, monotone – zile şi nopţi care vin şi se tot duc.

Copacii s-au înveşmântat în mantii de umbră;
Ultimele orhidee adăpostesc stropi reci de rouă.

Ouăle depuse-n cuiburi pe vremea când am căzut la pat
S-au transformat în păsărele care şi-au luat demult zborul.

Viermele, care zăcea nu demult ascuns în gaura lui,
S-a transformat în greiere cântând pe creanga unui copac.

Cele patru anotimpuri revin întotdeauna:

În natură nimic n-are odihnă,
Nici măcar pentru o clipă.

Numai în adâncul inimii unui om bătrân
Durerile-s mai tinere decât erau pe vremuri.

poezie de Bai Juyi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai erau apoi şi cele şapte găleţi de galbeni, pe care erau legaţi să le dea, şi zmeii nu sunt doar oameni, ca să nu se ţină de vorbă şi să lingă unde au scuipat, ci trebuiau să le dea.

Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otravă

A sâsâit o viperă,
A sâsâit o cobră,
A sâsâit un şarpe cu ochelari,
A sâsâit şerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strângă
Cu încetinitorul de şapte ani
Lăsând impresia că mă ajută
Şi mă stingeau puţin câte puţin
Până la înghiţire
Cu o foame fără de remuşcări.
Am pus piciorul pe capul unui şarpe
Şi l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Şi l-am strivit
Când am ajuns la vipere
Şi am pus piciorul pe capul lor,
S-au umilit, cerând îndurare
Că nu au avut de ales
Şi nici cale de întors.
Vipera şi şarpele cu clopoţei
Zăngăneşte prosteşte,
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Şi cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sâsâie vipera şi şarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stâlpului de execuţie
Lăsând pledoaria vieţii
Şi serpii adevăraţi în munţi,
Iar omul şarpe sfârtecat
De propria lui fiinţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi frunzele mi-au curs în palmă

Azi frunzele mi-au curs în palmă
Şi-au lăcrimat până târziu
Ai revenit sublimă toamnă
Cu vălul tău cel arămiu..

Mireasma ta de poame coapte
Mi-a amintit iar de pruncie
Cuvintele-au ţesut în noapte
Poveşti pe trena-ţi fumurie..

Poveşti cu inimi răscolite
Agonizând în amintiri..
Şi cu iubiri-neîmpărtăşite
Din toamne pline de-amăgiri..

Azi lacrimi mi s-au scurs în palmă
Şi iar mi-e sufletul pustiu
Tot dragă-mi eşti frumoasă toamnă
Cu tot cu ceru-ţi plumburiu!

poezie de Oana Adriana Alexandrescu (2 septembrie 2018, Focşani)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce că politrucul e agramat, mai e şi bâlbâit.

aforism de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (29 august 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardelenisme

nori dubaşi, feştiţi c-o dâră
de negreală, cam o ţâră,
şi-au îmburdat iar peste mine
apile lor anodine.

tropotind prin stropi de ploaie
ţurăiesc printre altoaie...
când buiac şi când fălos
şi n-am bai că sunt apos.

nici o hibă n-oi ave!
şi n-ascult cele voroave
care-mi zâc c-oi fi beteag
dacă îs prea feleşag.

io mă mai mădăresc oleacă
până norii negri pleacă...
că mi-o fo hia de rafală
dup'atâta năbuhală.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierul plagiator Victor Ponta îi propune noului preşedinte al României, Klaus Iohannis, să colaboreze cu el, deşi în campania electorală l-a insultat şi calomniat în fel şi chip, spunâd că nu e un om, ci un lucru, o hologramă, o formă fără fond etc

Demnitar cu greutate,
Dar lipsit de demnitate,
Trebuie să ai nobleţe
Şi-n politică, fineţe.
Când văd că tu, demnitar,
Eşti aşa duplicitar,
Lauzi ce ai insultat,
Ba chiar lingi unde-ai scuipat,
Îţi spun clar că-mi pică faţa
Şi nu-mi pot învinge greaţa.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (12 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka (la colţ de stradă): Cam cât trebuie să aşteptăm aici?
Leon: Păi până când poliţistul va fluiera din nou.
Ninotchka: Şi cam la ce intervale fluieră?
Leon: Poftim?
Ninotchka: Cât timp trece până fluieră din nou?
Leon: Ciudat, nu m-am gândit niciodată la asta.
Ninotchka: Nu ţi s-a mai întâmplat până acum?
Leon: Ba da... Doamne, dacă stau şi mă gândesc cât timp am pierdut aşteptând semnale, cred că s-au cumulat ani întregi! Îţi dai seama? O parte importantă din viaţă mi-am petrecut-o aşteptând semnale.
Ninotchka: Cu alte cuvinte, nu ştii.
Leon: Nu.
Ninotchka: Mulţumesc.
Leon: Cu plăcere.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis neştiut

O clipă doar şi-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut şi au zâmbit
în gânduri, cu mirare
şi fiecare-n drumul lui
a mers şi nu s-a mai gândit
la ochii-albaştri sau căprui
ce i-a privit.

Dar visele au apărut
şi, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiaşi ochi şi, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
şi n-au cerut.

Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi poveşti s-au mai găsit,
cu ei eroi.

În dorul lor ce i-a durut
că nu-şi erau aproape,
erau dorinţe şi-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.

Au suferit şi le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
şi nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezenţa lor.

Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
şi-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârşit
şi numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingratul scuipă ce a lins şi linge ce a scuipat.

aforism de Aculin Levitzki din Flori de spirit (2015)
Adăugat de Aculin Levitzki
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţurăială

(în grai ardelenesc)

nori dubaşi, feştiţi c-o dâră
de negreală, cam o ţâră,
şi-au îmburdat iar peste mine
apile lor anodine.

tropotind prin stropi de ploaie
ţurăiesc printre altoaie...
când buiac şi când fălos
şi n-am bai că sunt apos.

nici o hibă n-oi ave!
şi n-ascult cele voroave
care-mi zâc c-oi fi beteag
dacă îs prea feleşag.

io mă mai mădăresc oleacă
până norii negri pleacă...
că mi-o fo hia de rafală
dup'atâta năbuhală.

dicţionar pentru cei care nu-s din Ardeal sau nu-s familiarizati cu ardelenismele.
dubaş - suspect, dubios
feştit - pictat, vopsit
o ţâră - un pic, puţin
îmburdat - rostogolit, răsturnat
tropoti(nd) - a tropăi, a dansa
ţurăiesc -derivat din Ţurai - cuvânt utilizat la refren, la chiuituri, specific doar în Maramureş
buiac - zburdalnic, nebunatic, zăpăcit
fălos - mândru, semeţ
n-am bai/nu-i bai - n-am griji/ nu-i nicio problema/necaz
hibă - defect, problemă
voroave - vorbe
beteag - bolnav
feleşag -caracter, fire, fel de a fi
mădăresc/ a se mădări - alintat/ a se alinta
hia (mi-o fo hia)- trebuinţă, lipsă sau, uneori, dor
năbuhală - zăpuşeală, căldură mare

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

Noi, astăzi n-am fi existat,
-Să ne-amăgim cu chiu cu vai-,
De nu ar fi intrat în rai,
Vestitul şarpe, blestemat
Iar Eva, s-a destrăbălat,
Că şi Adam în acel plai,
Avea un şarpe fără bai,
De ce, parşiva l-a schimbat?
Se pare că, deşi plăpândă,
Era cum zis-a, cam flămândă:
- "De cele ce s-au întâmplat,
Adame-mi pare foarte rău
Că ai şi tu, e-adevărat,
Dar este vai de capul său!"

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2010)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Adrian Păunescu insomnia adolescenţei mele

Insomnii de până ieri
insomnii de până azi
abonat doar la căderi
te înalţi numai să cazi

Insomnii de până azi
pe o carte din armată
scrii atât să nu te arzi
hei flacără de altădată

Pe o carte din armată
abonat doar la căderi
o scrisoare dar şi-o fată
insomnii de până ieri

Insomnii de până azi
măşti o pentru brazi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o stradă din nord

Doi străini pe o stradă din nord,
Până ieri păreau cuplul perfect,
Îndoieli şi-au impus ca efect
Două lacrimi şi o boală de cord.

Doi străini într-un parc desfrunzit,
Timpul pare un biet surogat,
Să-l privească nici n-au cutezat,
Dar declară că nu s-au iubit.

În sfârşit au căzut de acord
Că iubirea a fost doar un vis,
Orizonturi încet s-au închis,
Doi străini pe o stradă din nord.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.

Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!