Septembrie
E septembrie și vara plânge-n zori cu diamante,
Cu bobițe mici de rouă și se-ndreaptă spre apus,
Cântă păsări migratoare în acorduri disonante,
Mierla și privighetoarea au plecat spre sud... s-au dus...
Se mai zbat prin crizanteme fluturii cu praf de stele,
Tot mai rar susțin concerte greierii îmbracați în frac,
Zboară penele din cuibul părăsit de rândunele,
Și o vrabie se-agită gureșă și fără trac.
Toamna-și pune șevaletul pe cărările din codru
Și pe frunzele adormite ea pictează în culori,
Doar un brad veghează-n mijloc, verde ca smaraldul, mândru
Și cu vârful se înalță printre cariere de nori.
Vântu-n trecere grăbită smulge frunze de pe ramuri
Și le-așterne pe cărare pe sub pașii mei covor,
Norii plumburii se-adună și cu stropi mi-aruncă-n geamuri
Când se scurge vara-n toamnă lunecând încetișor...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre frunze
- poezii despre zbor
- poezii despre vrăbii
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre rândunele
Citate similare
Culorile toamnei
Toamna desenează pete aurii
Pe smaraldul verde-al frunzelor de nuc
Pune iar rugină pe frunza din vii,
Stoluri călătoare înspre sud se duc
Se pictează-n roșu frunza de cireș
Și în rotocoale, desprinsă de ram,
Mi-o așterne vântul pe sub talpă preș
Și cu stropi de ploaie îmi lovește-n geam
Globuri ca de ceară atârnă-n gutui
Și miroase-a prune coapte, violet
Iar prin vii se-anină struguri brumării
Graurii și mierla cântă în duet
Râde-n dumitrițe azurul din cer
Și pe crizanteme râde-un curcubeu
Iar grădina pare ca un giuvaier
Din culori de toamnă pe un imprimeu
Când amurgu-mbracă nuanțe violet
Dimineți cu brumă rece sidefie
Pun pe umăr toamnei stele epolet
Peste roba ei galben-arămie...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre culori, poezii despre vânt, poezii despre struguri, poezii despre roșu, poezii despre ploaie, poezii despre muzică sau poezii despre gutui
Brumărel
Brumărel și-a așternut un covor de stele albe
Ce lucesc în zorii zilei peste iarba de smarald
Iar pe frunzele arămii a-nșirat perlele-n salbe
Ca un dregător destoinic cu insigne de herald
Coborât de prin văzduh lasă urme ale Doamnei
Cu o mantie de-aramă și parfum de struguri copți,
Curcubeu de crizanteme pune-n baierele toamnei
Și deschide printre nouri lungi și fermecate nopți
Îi dă vântului aripi să se-agite printre frunze,
Le desprinde de pe ramuri ca pe fluturii în zbor
Și așterne pe alei un păienjeniș de pânze
Desenate în pasteluri, pe sub talpă viu covor
Între zile și-ntre nopți brumărel iscă-o dispută
Zilele se micșorează cu apusuri violet,
Astrul vieții tot mai slab din lumină împrumută
Zânei nopții să inspire un artist și un poet
Nopțile sunt tot mai reci și cern brume în,, creuzet"...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre zile sau poezii despre viață
E toamnă pe Pământ
Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Și vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei
Văd frunzele cum cad din ram
Și tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ
Și florile s-au veștejit
Și berzele s-au dus
Și zilele s-au risipit
Și crinii au apus
Și nopțile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Și plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfințit...
Și vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veșmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre crengi sau poezii despre tei
Noapte de februarie...
Satu-i cufundat în beznă, vântul vâjâie prin ramuri
Cu un scârțâit năprasnic rupe creanga unui pom,
Prin văzduh ninge cu fluturi, gerul prinde flori pe geamuri
Și prin pâsla de-ntuneric... nici țipenie de om....
Un tic-tac dilată timpul, e trecut de miezul nopții
Printre case părăsite mă strecor ușor cu gândul
Au plecat vecinii mei unde le-a fost datul sorții
Ori s-au dus la cele sfinte... Am rămas doar eu și vântul...
Fac un salt spre absolut cu un gând și-o rugăciune
Să ating nemărginirea... bat la ușile închise
Joacă pe pereți fantasme, flăcări, gol, deșertăciune
Nu primesc niciun răspuns!... Doar un amalgam de vise...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre ger, poezii despre visare, poezii despre vecini sau poezii despre sfinți
Când berzele pleacă în august
Berzele se-adună-n stoluri și fac roată peste sat,
Se-vârtesc ca într-o horă, parcă inspectează locul
Și planează-n rotocoale, apoi din aripă bat,
Bat cu aripile-n aer săgetând spre sud cu ciocul.
Și-au luat cu ele puii care-ades se pierd de stol,
Câte una se întoarce ca un ghid și îi adună,
Stolul îi îmbrățișează și îi prinde-n rotocol
Și trec dincolo de zare, peste dealuri, împreună.
Nu e toamnă, nu e vremea, vara este încă-n toi
Zborul lor spre alte țărmuri lasă semne de-ntrebare
Cine, ce nu le mai place, de ce pleacă de la noi?
Lasă pe pământ doar umbra și se pierd în depărtare...
Mă cuprinde o tristețe când văd berzele plecând,
De sub gene se prelinge câte-un strop mărunt de rouă
Fiindcă știu că după ele mă vor părăsi curând
Mierla și privighetoarea... și mai știu că toamna plouă...
Și vin vremuri de restriște, vin cu ceață și cu vânt,
Vin cu burnițe și brumă, nopți și zile friguroase
Care-alungă zbor de fluturi și al păsărilor cânt,
Vin cu frunze ruginite, flori uscate... și angoase...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sat, poezii despre rouă sau poezii despre păsări
Poveste de toamnă
Se plimbă printre ramuri argintate,
La braț cu toamna, frunzele din ram.
E întuneric, est efrig, e noapte...
În suflet răni de ploi și stele am.
S-au risipit oceane de iluzii,
Speranțele-n apus au rătăcit,
Eu m-am rugat în somn la Maica Sfântă...
O datorie am de împlinit...
Rodul iubirii mele se înalță
Și-n rădăcini, precum un brad se-abate,
Dar orice palmă lua-va de la viață
Eu știu că tot va merge mai departe.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre sfințenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tomnând
Vară se stinge încet, torid răcește
Și albastrul cer se sprijină pe nori,
Ce apasă, cocârjind frunze. Culori
Se estompează, verde îngălbenește.
E parcă o oboseală, a timpului, naturii
Se îndepărtând de soarele în cuptoare,
C-o lume, de fochiști, ce-a întreținut ardoare
Pe câmpuri, prin livezi, prin vii... de de-ale gurii.
În pomi, pe ramuri, verdele se scurge,
Albind întâi spre tonul sidefat
Și câmp din verde, în auriu e, gold lăsat,
Iar nopțile sunt iar fior spre îngheț... în ce se curge.
Păsări sătule sunt de noi, au gând să plece,
Mai multe acum, că puf e pană, pui
Și câinele păros, ce doar și-a lăsat păr, e șui...
Se îmbracă iar... Cum știe de-o fi rece?
Nu știu de-s trist, de ce, cu fiecare toamnă,
Că și ea ar plânge des, în picuri, în șuvoi,
Cum eu mă plâng că n-ar mai fi apoi...
Sau, că mai pierd odată, doamnă, o toamnă!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr sau poezii despre plâns
Reînvie primăvara
Primăvara își întinde peste câmp oceanul verde,
Prin grădini și prin livezi e-o explozie de floare,
Pe sub petece de plumb cerul de azur se pierde,
Printre nori apar apoi calde razele de soare
S-a îmbrăcat cireșu' amar c-o hlamidă de flori albe
Mâțișorii verzi prin sălcii ca-ntr-o salbă se anină
Și pe ramurile de măr râd buchete cu flori dalbe
Când deschid bobocii roz într-un zumzet de albină
Lăcrămioarele au rouă de cristal pe clopoței,
Cu aripi de catifea zboară fluturii-n cascadă,
Mierla și privighetoarea dau concerte într-un tei,
Pițigoii sanitari se agită prin livadă...
Prin pădure, pe copaci mugurii stau să plesnească
Toporași și viorele, Floarea Paștelui... cu flori
Albe, albastre, aurii pregătite-s să primească
Musafirii cântăreți la concert de sărbători
Bănuței multicolori, păpădia aurie
Printre ierburile verzi care-au inundat pământul,
Pete de culoare vii pe întinderi de câmpie,
Reînvie primăvara mai presus decât cuvântul...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre sărbători, poezii despre râs sau poezii despre roz
Unde?
Auzi cum șuieră prin frunze
Îngălbenite nostalgii
Plutind spre undeva, confuze?
Tu unde pleci? De unde vii?
A vieții toată frumusețe
E undeva, mai spre apus...,
Când toamnei eu îi dau binețe,
Tu unde ești? Unde te-ai dus?
Când vântu-n ramuri mai foșnește
Spunând povestea lui, șoptit,
Și frunza-n pom iar ruginește,
Tu unde ești? Unde-ai pornit?
E liniște și se aude
Doar frunza care s-a uscat,
Te caut, dar nu ești niciunde...,
Unde te-ai dus? Unde-ai plecat?
Sunt străzile tot mai pustii
Și vânturile tot mai reci,
În nopțile lungi și târzii
N-am să te-aștept, dacă mai pleci...
poezie de Florentina Mitrică (16 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben, poezii despre frumusețe sau poezii despre copaci
De toamnă...
Vezi?! Afară plouă... Și e frig... Și plâng
Tremurându-și umbra, frunzele de rug,
Frunzele brumate și trudind de ger,
Într-un dans de ceară pe ascunsul cer.
Plouă mocănește, cu stropi mici și reci,
Spaimă-ntre copacii-ngenuncheați pe veci
Și de remușcare, șoaptele se-adună
Și vuiesc prelegeri... Se întorc spre humă...
Brațele în rugă de gutuie coaptă,
Ca un clopot, încă, plânsul și-l arată.
Timpul, în clepsidră, rostul său își are -
Rod pentru rodirea toamnei următoare...
Trec peste cadavre, printre ramuri frânte...
Vântu-n simfonie, pe acorduri blânde,
Iar îmi cere mâna... Și pe portativ
Notele dansează într-un ritm lasciv...
Ploi bolnăvicioase... Trec copii la școală...
Toamnă... toamna vieții, crudă și amară,
Vin cu scorțișoară, iz de guturai,
Toamna iarăși vine cu al său alai!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre școală, poezii despre senzualitate sau poezii despre ritm
Zbor spre înapoi
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Și clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.
Aș vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.
Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eșuat, sunt dus de-al vieții val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
Aș vrea să mă strecor de jos în sus.
Și cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Și agățat atârn de secundar.
Din ceas se varsă-al clipelor șuvoi
Și-aș vrea sa le întorc din praf de drum,
Iar printre norii albi, cu vârf de fum,
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre prăpăstii sau poezii despre pelerinaj
Privighetoarea
Vă rog să nu mă mai căutați,
mă voi ascunde o vreme într-o privighetoare.
Știu că nu e prea arătoasă
precum pasărea liră sau păunul,
dar nu îmi pasă.
Nu îmi pasă că nu are strai ales,
nu are ținută impetuoasă,
dar trilul ei,
trilul ei e fermecat.
Îl ascult în pădure
dimineața, foarte devreme
când alte păsări nu s-au trezit.
Nu îi place să se amestece
în neamul păsăresc fără rost.
Mai cântă și spre seară,
înalță triluri până la stele
și cred că îi cântă lui Dumnezeu.
Nu ucideți privighetoarea.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre privighetori, poezii despre seară, poezii despre religie, poezii despre păuni, poezii despre păduri sau poezii despre dimineață
Hai...
Hai, iubite, să-nnoptăm pe covor de lăcrămioare
S-ascultăm privighetoarea la concertul din zăvoi
Noi să fim,, doi'' spectatori când dă liliacu-n floare
Să ne căutăm norocul printre frunze de trifoi
Eu în voalurile lila te aștept... a câta oară?
Din flori mov de liliac să-mi strecori norocu-n sân
Greierii-mbrăcați în frac să ne cânte la vioară
De n-am pierde iarăși clipa!... Știi că timpul e hapsân!
Fură vise și iluzii și le risipește-n hău
Și nisipul din clepsidră îl strecoară în zadar
Când, în nopțile cu lună, nu mă strângi la pieptul tău
Să bem tainic fericirea din potire cu nectar...
Hai, iubite,-i luna mai, să-nnoptăm sub pomi în floare
Să imaginăm o clipă cum c-am fi în Paradis
Iar când merii vor rodi și-om fi la apus de soare
Să nu muști,, fructul oprit'',... să mai prelungim un vis!...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre rai sau poezii despre noroc
Ușa secretă
În lumea ascunsă de cețuri și nori,
Ferită de rele și ochi muritori,
Din mica poiană, se-aude un cânt
Ce, lin, se ridică pe aripi de vânt.
Se clatină frunze, atinse, pe rând
De sunete care, spre zare zburând,
Își poartă povestea ce pare un vis
Trezit dintr-un somn care-l ține închis.
E-o mică prințesă ce cântă în zori,
Punându-și pe cap o cunună din flori.
O rază de soare o-nvăluie, cald,
Iar ochii-i lucesc în culori de smarald.
E straniu tabloul și greu de descris,
Amestec de vis c-un real paradis:
Pădurea în care copacii zâmbesc,
Insecte și păsări se joacă, vorbesc,
Din flori se înalță și zboară perechi
Mici zâne venite din timpuri străvechi,
Iar multe-animale se-adună, treptat,
În mica poiană... Un loc fermecat!
Ea vine adesea, din vechiul tărâm,
În care natura e doar caldarâm,
Copacii sunt blocuri, iar iarba-i gunoi,
Chiar râul e-asfalt cu mașini în șuvoi.
Cântarea de-acolo îi sparge-n timpan
Fragmente și cioburi de zgomot dușman,
Iar aerul pare bolnav și stingher,
Lipsit de lumină, de Soare și cer.
De-acum, a-nvățat cum să scape de chin,
Și-nvârte o cheie ce pare-un suspin
În ușa secretă ce-o trece prin nori
Spre lumea de vis, unde-s alte valori.
O lume în care iubirea-i un cânt
Ce rar se aude acum pe Pământ,
O lume în care durerea-i trecut,
Iar timpul se scurge încet, neștiut.
Se-oprește din cântec spre seară, deodat',
Aude un sunet continuu, ciudat,
Privește, tăcută, în spațiul real,
Prințesa ce doarme... pe-un pat de spital.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire sau poezii despre valoare
Pașii mei
Pașii spre lună?
O dorință nebună
Este mai greu.
Pașii spre stele?
Să fiu printre Iele
Visez mai mereu.
Pașii pe terra?
De flori plină-i sera
Și multe iubiri.
Odorul s-apară,
În fie-ș ce seară,
Nu amăgiri.
Când pașii se-adună,
Ajungi și pe lună,
Zbori fericit.
Pași-mi dau roade,
Când nu am iscoade,
Atunci sunt iubit.
Si-i fac fără frică,
Căci ei mă ridică,
În slăvi, negreșit.
Corneliu 25.07.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Revista Literara Iași 1855 (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre frică sau poezii despre fericire
Rondelul lui Răpciune
Când Septembrie vâslește spre aval
Și soarele ne mai mângâie pe frunte,
Buzele luminii, cu-al lor sărut fatal,
Sortesc frunzelor clipe mai cărunte.
Greierii susțin un ultim concert estival,
Chiar de-n cămară n-au niciun grăunte,
Când Septembrie vâslește spre aval
Și soarele ne mai mângâie pe frunte.
Pe cerul sur, ca un imens cadran oval,
Păsări scăpătând de dincolo de munte,
În zboruri rotitoare, deasupra de prăval,
Îmi amintesc de toamnele (pe)trecute
Când Septembrie vâslește spre aval.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre păr cărunt, poezii despre munți, poezii despre lumină, poezii despre greieri sau poezii despre Soare
Stropi de dragoste bălaie
Trec prin parc de dimineață și soarelui iar zâmbesc
Și-n acest miraj de viață, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare și-un castan se pregătește
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbește!
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin,
Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg!
Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins!
Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere și a,, bună revedere,,
Și sticletele pe-o creangă jură că i-a picat dragă!
Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Și pe flori s-au prins în salbă,
Razele de dimineață ce se-așează pe verdeață
Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot sau poezii despre veverițe
Pentru cel care-a plecat...
Nori de plumb ca niște ziduri între Soare și Pământ
Au întunecat văzduhul și apasă peste sat,
Clopotele bat prelung, sparg tăcerea de mormânt,
Ca un geamăt de durere pentru cel care-a plecat....
Norii s-au pornit să plângă ca-ntr-un cor de maici jelind,
Lacrimi reci se scurg pe cruce spălând omul de păcat,
Gerul face din stropi stele pentru seara de colind
Și se lasă întuneric peste cel care-a plecat...
Dans de fluturi parcă-s fulgii în lumina unui bec
Și se-aștern peste morminte mici cristale de agat
Lasă urme pe zăpadă pașii care îl petrec
Și bat clopotele-n turlă pentru cel care-a plecat...
Numele înscris pe cruce va mai dăinui un timp
Să se întrebe trecătorii cine-a fost și ce-a lăsat
Și vor trece ani în șir, anotimp după anotimp,
Să aștearnă încet uitarea peste cel care-a plecat...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre uitare
Stropi de dragoste bălaie
Trec prin parc de dimineață și soarelui iar zâmbesc
Și-n acest miraj de viață, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare și-un castan se pregătește
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbește!
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin,
Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg!
Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins!
Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere și a,, bună revedere,,
Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă!
Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Și pe flori s-au prins în salbă.
Razele de dimineață ce se-așează pe verdeață
Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
EU, COPACUL...
Eu m-am ascuns adesea, de mine, prin pădure
Și mă credeam copacul cu trunchi și ramuri dure;
Am alergat timidă spre licăriri de soare
Și mă credeam, eu însămi, o stea nemuritoare....
Mi s-a-ntâmplat odată s-alerg spre nicăieri,
Să zbor printre iluzii chiar dincolo de zări,
Am alergat prin beznă și prinsă în hățiș
Nu-mi mai găseam cărarea să ies spre luminiș...
Atuncea eu, copacul, m-am clătinat în noapte
Și-am picurat în zori cu rouă și cu șoapte...
Mi s-a deschis deodată fereastra către Cer
Și m-am rugat în taină:,, Nu mă lăsa să pier!''
Și am rămas copacul firav, dar în picioare;
Eu mai alerg și-acuma, ca orice muritoare,
Să ies din întuneric, culeg din cer lumină,
Și trec prin,, uși'' deschise... cu inima senină....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre inimă