Iulian și Misterele Eleusine
Dar când s-a văzut în mijlocul întunericului,
în adâncimile înfricoșătoare ale pământului,
într-un grup de greci păgâni,
când chipuri fără trup apăreau în fața lui
în cearcăne de lumină,
tânărul Iulian și-a pierdut pentru un moment cumpătul:
într-un impuls din anii lui pioși
și-a făcut cruce.
În clipa aceea vedeniile au dispărut;
halourile s-au îndepărtat, luminile s-au stins.
Grecii și-au aruncat priviri pe sub sprâncene.
Tânărul a întrebat: " Ați văzut miracolul?
Mi-e teamă, prieteni. Vreau să plec de aici.
Ați văzut cum au dispărut demonii
în clipa-n care am făcut sfântul semn al crucii?"
Grecii au chicotit disprețuitori:
" Să-ți fie rușine, rușine să ne vorbești așa
nouă, sofiștilor și filozofilor!
Dacă vrei să rostești astfel de cuvinte
rostește-le în fața Episcopului de Nicomedia și a preoților lui.
Măreții zei ai glorioase noastre Grecii
au fost în fața ta.
Iar dacă au plecat, nu te gândi niciun minut
că ei s-ar fi speriat de gestul tău.
Natura lor nobilă a fost dezgustată
când te-au văzut făcând
acel semn, infam și primitiv,
de-aceea te-au părăsit plini de dispreț."
Asta-i ceea ce i-au spus, iar prostul
a evadat din îngrijorarea lui sfântă și binecuvântată,
convins de cuvintele perverse ale acelor greci.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cruce
- poezii despre Grecia
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre tinerețe
Citate similare
Când grecii au văzut fulgerele din cer, i le-au atribuit lui Zeus, bine? Și când aborigenii au văzut cometa Halley, au zis că este un șaman atotputernic. Asta e capcana care ne ispitește. Nevoia de a explica.
citat din filmul serial Minte-mă
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre indigeni, citate despre comete, citate despre Zeus sau citate despre Grecia
Eu am o teorie despre eroi. Am fost in Grecia și, obsedat de imaginea grecilor antici, mă uitam cum arată grecii din ziua de azi. Am văzut că nu seamănă și am ajuns la concluzia că eroii nu au lăsat urmași. Au murit toți aceia frumoși, grecii care au luptat în pielea goală. Au rămas doar cei din serviciile auxiliare. Sunt tot greci, dar lucrau pe la bucătărie, aveau grijă de cai. Eroul e un accident al istoriei și trebuie să dispară.
citat din Mircea Dinescu (2009)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre eroism
- citate despre serviciu
- citate despre prezent
- citate despre nuditate
- citate despre istorie
- citate despre imagine
- citate despre frumusețe
- citate despre cai
Un prinț din Libia de vest
Aristomenis, fiul lui Menelaos,
prințul din Libia de Vest,
a fost în general bine văzut în Alexandria
de-a lungul celor zece zile petrecute acolo.
De dragul bunului său nume, s-a îmbrăcat ca grecii.
A acceptat cu plăcere onorurile,
dar nu le-a solicitat; era modest.
A cumpărat cărți grecești,
mai ales de istorie și de filozofie
Dincolo de toate, era un om puțin vorbăreț.
S-a răspândit vorba c-ar fi fost un gânditor profund,
iar asemenea oameni, se știe, nu vorbesc prea mult.
Nu era deloc un gânditor profund sau ceva asemănător
ci mai degrabă un om simplu, amuzant.
Și-a luat un nume grecesc, s-a îmbrăcat grecește,
a învățat să se poarte mai mult sau mai puțin ca un grec;
și tot timpul i-a fost teamă că și-ar putea pierde
numele lui destul de bun
folosind aiurea cuvintele grecești,
pentru ca apoi cei din Alexandria, după obiceiul lor cel rău,
să înceapă a râde de el.
De-aceea s-a mulțumit să folosească doar câteva vorbe,
îngrozitor de atent la sintaxă și pronunție;
și-aproape o luase razna, fiindcă avea,
îmbuteliate, sub presiune, înlăuntrul lui, atâtea de spus.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre umor, poezii despre plăcere sau poezii despre mulțumire
Ați văzut vreodată?
Ați văzut vreodată
Niște tigri zburători?
Sau vreo capră care
S-ascunde printre nori?
Ați văzut vreodată
Un șoarec cât un om?
Sau vreo vacă care
Se urcă drept în pom?
Ați văzut prasade
Cum se coc pe tei rotat?
N-am văzut nici eu, desigur,
Dar așa v-am întrebat.
poezie de Cornel Banari (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Cornel Banari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vaci, poezii despre tigri, poezii despre tei, poezii despre nori sau poezii despre copaci
Ai văzut?
Ai văzut vreun suflet plin de cicatrici,
de ploi udat, cu răni și plin de frici?
Ai văzut cum ochi-s calzi și blânzi,
de iubire și frumos ei flămânzi?
Ai văzut cum își poartă a sa cruce,
fără de povară sa a se dezice?
Ai văzut cum într-un cocon stă închistat,
de când ai săi semeni l-au alungat?
Ai văzut tăcerea din privirea lui,
și durerea tristă a glasului?
Ai văzut vreun suflet, două, trei,...
de atâtea ori, când te plimbi pe alei?
Și de-ai văzut, de ce-ai tăcut?
De ce-ai plecat, de ce-ai crezut?
Că ziua de mâine ne mai aparține,
Când în suflet avem atât de puține,
Lucruri frumoase de dăruit,
Când sufletu-n noroi e zugrăvit?
Și te întrebi: de unde atâta răutate?
Și mai ceri de la Dumnezeu dreptate???
poezie de Adriana Monica Burtea (7 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre frumusețe, poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre răutate, poezii despre religie, poezii despre ploaie, poezii despre plimbare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Chintesență de moment
voi ați văzut vreodată păsări cu albe aripi de strigoi
plutind pe mările de flăcări din munții zilei de apoi?!
dar lupi, voi ați văzut vreodată zâmbind cu lacrimi puerile
c-a fost lupoaica violată, pervers, cu cotul lui Ahile?!
voi luna ați simțit, ciudata, cum sughița cu gelozie
când raze te legau de poartă unui gărduț de fantezie?!
copaci voi ați udat vreodată cu rădăcina până-n cer
cu apele de piatră sacă, cu ciur integru și de fier?!
și dacă da, să știți c-odată vă veți trezi din somnolență
nu-n lumea asta hazardată - în alta. Fără chintesență.
poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre strigoi, poezii despre păsări, poezii despre munți, poezii despre gelozie, poezii despre foc sau poezii despre fier
Faith Matheny
Prima oară nu vei ști ce înseamnă
Și poate nu vei ști niciodată,
Și poate nu-ți vom spune niciodată
Aceste scurte iluminări din sufletul tău,
Asemenea scânteierilor fulgerului printre nori albi,
La miezul nopții când este lună plină.
Ele vin când ești singură sau poate
Când stai cu prietenul tău și, pe negândite,
O tăcere grea cade peste cuvinte, și ochii lui
Fără să clipească strălucesc privindu-te.
Atunci, voi doi ați văzut împreună secretul.
El vede în tine și tu vezi în el.
Și rămâneți acolo înfiorați că misterul
Care stă în fața voastră vă va lovi și ucide
Cu o splendoare ca aceea a Soarelui.
Fiți fără teamă, ca toate sufletele care au asemenea viziuni,
Așa cum trupul vostru este viu, iar al meu mort,
Tocmai ați prins o adiere din mireasma subtilă a eterului,
Rezervată lui Dumnezeu Însuși.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre viziune, poezii despre secrete, poezii despre prietenie sau poezii despre ochi
Rea credință
Motto: "Deși suntem de acord cu multe lucruri relatate de Homer,
cu acesta nu suntem de acord... și nici cu Eschil nu suntem
de acord, când el o face peThetis să spună că Apollo
a cântat la nunta ei, celebrându-i copilul:
cum că el nu se va îmbolnăvi niciodată, va avea o viață
lungă și toate binecuvântările vor pogorî asupra lui;
iar când el a promis aceste daruri inima mea s-a umplut
de bucurie. Și-am sperat că buzele divine ale lui Apollo,
cel fluent și limpede în arta profeției, nu se vor dovedi false.
Însă el, care a proclamat aceste lucruri....
el este cel care mi-a ucis fiul...' "
(Platon, Republica, II-383)
Când Thetis și Peleus s-au căsătorit
Apollo s-a ridicat de la somptuoasa masă a nunții
și a binecuvântat mireasa și mirele
pentru fiul care se va naște din unirea lor.
"Bolile nu-l vor atinge niciodată," a spus el,
"și va avea o viață lungă."
Asta i-a plăcut foarte mult lui Thetis:
cuvintele lui Apollo, un maestru în profeții,
părea o garanție asiguratoare pentru copilul ei.
Iar când Ahile a crescut mare
și toată Tesalia vorbea despre frumusețea lui,
Thetis și-a amintit cuvintele zeului.
Dar într-o zi au sosit niște bătrâni aducând vestea
că Ahile a fost ucis la Troia.
Thetis și-a sfâșiat mantia purpurie,
și-a scos inelele și brățările,
aruncându-le-n țărână.
Și-n marea ei durere, amintindu-și scena de la nuntă,
a întrebat ce punea oare la cale înțeleptul Apollo,
unde era acel poet care declama
atât de elocvent la banchete, unde era acel profet
când troienii i-au ucis fiul în plină tinerețe?
Iar bătrânii i-au răspuns că Ahile însuși
a coborât la Troia
și, împreună cu troienii, i-a ucis fiul.*
* Zeul Apollo, așa cum se știe, în timpul Războiului Troian, a fost protectorul troienilor, ajutându-i pe aceștia
în lupta lor cu aheii.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre bătrânețe, poezii despre boală, poezii despre înțelepciune, poezii despre viață, poezii despre unire sau poezii despre război
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut, poezii despre copilărie, poezii despre sărut sau poezii despre ocean
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian în Nicomedia
Comportament periculos, fără sens:
laude pentru idealurile grecești,
pentru magiile supernaturale, vizite la templele păgâne,
entuziasm pentru vechii zei,
discuții frecvente cu Chrysanthios,
speculații cu abilul filozof Maximus.
Și, iată ce s-a întâmplat: Gallos e extrem de îngrijorat,
Konstantios a devenit suspicios.
Sfetnicii lui Iulian n-au fost deloc prudenți.
Lucrurile, spune Mardonios, au mers prea departe,
zvonurile trebuie curmate cu orice preț.
Așa că Iulian merge la biserică în Nicomedia,
un lector iarăși,
și plin de venerație citește cu voce tare
pasaje din Sfintele Scripturi
și toți se miră de evlavia lui creștinească.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre voce, poezii despre prudență, poezii despre pericole, poezii despre lectură, poezii despre laudă sau poezii despre idealuri
Ocaua lui Cuza
Cuza Vodă, Domnitorul Principatelor unite,
A dat legi și-a dat reforme... și dacă țin bine minte
Legea cu,, Ocaua mare'' nu prea era respectată
De negustorii din târg. Și-a mers la Galați odată
Îmbrăcat cu un suman și-o căciulă țărănească
Pe cel necinstit și lacom într-un fel să-l pedepsească....
Și-a luat ocaua mare și două putini cu lapte,
Lapte acru,.... ca țăranii și s-a pus Cuza pe fapte
Amestecat cu norodul Vodă și-a luat îndemnul
Și-a nimerit la băcanul care vindea untdelemnul
Nu cu,, ocaua lui Cuza'', vindea cu,, ocaua mică''
Ca să se îmbogățească pe spinarea lui,, opincă''...
Cuza Vodă i-a propus ca-ntre negustori un,, troc''
Să-i dea lapte pe-untdelemn și-au bătut palma pe loc:
Șase ocale de lapte pe una de untdelemn
Hoțoman, șmecher băcanul a făcut cu ochiu' un semn
Și în loc de-ocaua mare voia să-i dea untdelemnul
Cu ocaua lui cea mică,( de-aceea făcuse,, semnul'')
Cuza Vodă a văzut că băcanu-i necinstit
Și ca să-l învețe minte uite-așa l-a pedepsit:
Și-a dat de pe cap căciula și a lepădat sumanul,
(Când a văzut epoleții... a înlemnit pe loc băcanul!)
I-a pus pe slujbași să-l plimbe cu ocalele de gât
Prin tot târgul din Galați pentru fapta ce-a făcut
Arătând ocaua mare să strige:,, Cu asta, DA!''
Și-arătând ocaua mică:,, Cu-asta, NU!''... Așa striga....
Dacă stau să mă gândesc să îmi vărs și eu amarul
L-aș chema pe Cuza în piață să verifice cântarul!...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greutate, poezii despre sat, poezii despre legi, poezii despre comerț, poezii despre țărani sau poezii despre lactate
Iulian văzând disprețul
"Apoi, să observăm," declară el, în felul lui solemn,
"că există printre noi un mare dispreț pentru zei".
Dispreț. Dar el la ce se aștepta?
Lăsați-l să-și organizeze religia cum îi place,
să scrie Marelui Preot din Galatia ceea ce-i place
sau altora de aceași teapă, incitându-i, întărâtându-i.
Prietenii lui nu erau creștini, iar asta în mod cert.
Dar chiar așa, aceștia n-au întins coarda
atât de mult ca el (crescut, totuși, în religia creștină)
jucându-se cu un nou sistem religios,
absurd în teorie și în practică.
Ei erau, la urma urmei, greci. Nimic în exces, Augustus.
*** În Grecia antică, pe templul Oracolului de la Delfi erau inscripționate cuvintele " Meden Agan" "Nimic în exces
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oracol, poezii despre existență, poezii despre creștere sau poezii despre antichitate
Cere
Cere iertare iarăși omului cu tenul închis
care stătea-n crevașa clădirii și care ți-a cerut câțiva bănuți
și tu l-ai mințit încă odată fața lui uscată s-a deschis
ca o palmă și te-a lovit cu rușine iar tu trebuie să te simți
rușinat tu i-ai văzut trăsăturile chipului distorsionate și l-ai
recunoscut ca fiind încă ființă omenească nu un animal altul
decât animalul care-i fiecare dintre noi deși ne mințim că nu-i așa
acea minciună e o cruzime care speri tu va fi dizolvată-n valul
unui zeu iertător un zeu în fața căruia vei sta cum ai stat
în fața acelui om dar zeul tău se va întoarce de la tine
și te va părăsi lăsându-te fără cuvinte tot așa cum acest om
în zdrențe este fără cuvinte-n fața ta.
poezie celebră de Thomas Mann, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre rușine, poezii despre minciună, poezii despre iertare sau poezii despre animale
William Fluke
Soția și-a pierdut sănătatea,
A început să slăbească până a ajuns la patruzeci de kilograme.
Apoi, a apărut acea femeie, cu chipul după care bărbații
Și-o imaginează pe Cleopatra.
Și noi noi cei căsătoriți
Ne-am încălcat cu toții jurămintele, iar eu printre ei.
Anii au trecut și toți, unul câte unul,
Au fost revendicați de moarte în varii forme hidoase.
Iar eu, închipuindu-mi că sunt protejat
De o grijă specială a lui Dumnezeu,
Am început să scriu, să scriu, să scriu, tomuri peste tomuri,
Despre a doua venire a lui Christos.
Apoi, Christos a venit la mine și mi-a spus
"Mergi în biserică și în fața congregației
Mărturisește-ți păcatul".
Dar, cum mă ridicasem și începusem să vorbesc,
Mi-am văzut fetița care stătea în fața scaunelor
Fetița mea care se născuse oarbă!
După aceea s-a lăsat întunericul.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre început, poezii despre trecut sau poezii despre sănătate
Povestea bărbatului care a visat foarte mult
A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât
și deși era un om bun și harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas
după un timp
văzând că nu-și găsește jumătatea
bărbatul a plecat din sat și și-a făcut un bordei
în pădure
cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe și plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul și cu creșterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi
din când în când
oamenii din sat urcau la el
îi cereau sfaturi pentru oblojirea rănilor
îi comandau o ușă
un pat
iar mai rar
câte-un sicriu
însă bărbatul din pădure
deși începuse a fi tot mai căutat
era
cu fiecare zi
tot mai nefericit
într-o zi
nemaiputând răbda
a împletit o funie
și s-a dus la cel mai bătrân stejar
să se spânzure
dar stejarul
care văzuse multe la viața lui
dar niciodată un om așa de urât
și-a frânt ramura de care atârna acesta
apoi l-a acoperit cu frunze
să nu-l găsească cineva
chiar lângă trunchiul său
însă
sub frunze
bărbatul nostru a adormit pe dată
și s-a trezit în fața lui Dumnezeu
i-a zis
Doamne
știi că eu de copil
eram atent să nu calc pe furnici
și pe tot felul de târâtoare
nu am furat
nu am mințit
pentru tot ce am agonisit
am muncit toată viața
dar cu toate acestea
sunt tare nefericit
că nicio femeie nu mă vrea
iar Domnul i-a spus
te știu prea bine
mai rar un om atât de bun sub soare
dar oricât te-aș iubi
nu pot crea o femeie așa de urâtă
încât să te iubească pe tine
însă
dacă tot veni vorba
tu poți
uite
din crengile uscate ale stejarului
poți alcătui un trup de femeie
o umpli cu lut și-o învelești cu frunze
că de restul mă ocup eu
iar după ce s-a trezit
bărbatul din poveste
a zidit timp de trei zile la făptura lui de lut
dar de teamă ca nu cumva să-l respingă
a făcut-o și mai urâtă decât era el
a treia zi
l-a chemat pe Dumnezeu
și l-a rugat să-i dea viață
iar Domnul
fiindcă așa i-a promis
a suflat viață în femeia omului din pădure
văzând astă minune
bărbatul a mulțumit
apoi a trezit-o ușor
sărutând-o pe frunte
atunci ea a deschis ochii și l-a întrebat:
cine ești tu
de ești așa de urât
că mă sperii
iar el a plâns și i-a zis
iartă-mă
sunt sluga ta
Domnul m-a făcut așa
să te apăr de fiarele pădurii
dar sunt harnic și înțelept
să te pot sluji cât mai bine
însă ea a închis ochii
iar el a înțeles atunci
că nu trebuie să o slujească
decât pe ascuns
și pe măsură ce o iubea mai mult
femeia a început a-și lepăda din urâțenie
și a deveni tot mai frumoasă
nu după mult timp
un tânăr din sat a venit să ceară leacuri pentru mama sa
și-atunci nu mică i-a fost uimirea
când a văzut-o pe cea mai frumoasă femeie
pe care vreun om o văzuse vreodată
și l-a văzut și ea
și a înțeles ce înseamnă dragostea
și mult a mai gemut în noaptea aceea
văzând toate astea
bărbatul care visase prea mult
i-a zis a doua zi
uite
știu că a sosit timpul să ne despărțim
te-am slujit cât am putut de bine
și sper că nu ești nemulțumită de ceva
du-te după tânărul acela frumos
și dacă vreodată o să ai nevoie de ceva
să mă cauți
de te vei putea uita în ochii mei
și dusă a fost
peste ani
când bărbatul din pădure trebăluia la un stup
a simțit cum femeia aceea a ajuns în spatele lui
dar el
de teamă să nu o sperie
nu s-a întors
însă ea a spus:
am aflat într-un târziu toată povestea
și-am venit să-mi cer iertare
a sosit timpul să mă uit în ochii tăi
iar bărbatul
care nu mai visase de mult
s-a întors și nu mică i-a fost mirarea
când a văzut că în fața lui se afla
cea mai urâtă femeie din lume
dar lui nu i-a păsat
ceas de ceas a slujit-o
ca în acea primă zi
iar ea a devenit din nou frumoasă și fericită
și poate că niciodată
nici bărbatul din pădure nu ar fi aflat
de ce femeia lui îl dezmierda cu atâta bucurie
dacă într-o zi nu s-ar fi privit în apa unui izvor
și nu ar fi văzut
cel mai frumos bărbat
așa cum nu mai fusese altul
vreodat'
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre iubire, poezii despre bărbați, poezii despre urâțenie, poezii despre sperieturi sau poezii despre păduri
Personal, mi-am pus întrebarea dacă să plec sau nu în Germania cel puțin de două ori: în liceu, când foarte mulți dintre colegii mei și-au pus această întrebare, când și-au dorit să plece. Atunci răspunsul meu a fost că nu, nu vreau să plec. Pur și simplu, nu am văzut niciun motiv pentru care să plec. A doua oară mi-am pus întrebarea după Revoluție, când majoritatea sașilor au și plecat, nu doar și-au dorit. Chiar au plecat. N-am vrut nici atunci să plec. Decizia mea a fost de fiecare dată, să rămân aici, chiar dacă părinții și sora mea plecaseră.
Klaus Iohannis în Pas cu pas (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre revoluție, citate despre liceu, citate despre dorințe sau citate despre Germania
Traian: Haideți să luăm unele măsuri și în legătură cu protecția voastră și a familiilor voastre, pentru a evita confruntarea cu situații similare cu cele din această dimineață. În acest scop, Poliția, Jandarmeria și Corpul Gardienilor Publici, ne asigură de tot sprijinul dumnealor.
Diana: Chiar credeți că ar fi necesare asemenea măsuri?
Traian: Da, pentru că ceea ce ați văzut în această dimineață a fost doar începutul, iar până pe 27 iunie mai e destul; nu știu cum altfel am putea rezolva acest aspect, al siguranței dumneavoastră.
Diana: Totuși, am impresia că se exagerează; nu cred că e nevoie să se recurgă la asemenea forme de menținere a ordinii. Recunosc, în această dimineață, pentru a nu întârzia, Luci a fost nevoit să nu se îmbrace în uniformă, dar iată, suntem toți aici, atât noi, cât și copiii noștri.
Traian: Stimată doamnă, credeți că au fost suficiente măsurile de precauție luate de dumneavoastră în această dimineață? De ce credeți că s-a întârziat ora începerii acestei ședințe? Tocmai pentru că Luci, fiul dumneavoastră, a nimerit în mijlocul unei îngrămădeli de oameni chiar aici, în fața Institutului, în această dimineață. Ah, nu cunoșteați acest amănunt? Iată, știți acum! De abia am reușit să-l scoatem pe tânărul comandant din mijlocul acelei mulțimi, de abia pe la ora 10.00 10.15 și n-am să vă întreb la ce oră a plecat fiul dumneavoastră de acasă; știu foarte bine că lui nu-i plac întârzierile și că, de obicei, e foarte punctual. De asemenea, n-am să vă întreb cum arăta în momentul plecării de acasă și sper să n-aveți curiozitatea de a afla cum arăta în momentul în care l-am scos din mijlocul mulțimii. Nu vă speriați, băiatul n-a pățit nimic, ceea ce nu s-ar putea spune și despre hainele în care era îmbrăcat; noroc că nu era în uniformă! Iar colegii lui știu cum arăta, doar l-au văzut când a intrat în navă. Și tocmai pentru a evita repetarea unor asemenea evenimente neplăcute, ar fi cazul să luăm măsurile de protecție cuvenite, cu sprijinul celor care ne pot asigura legal securitatea, cărora le mulțumim pentru colaborare.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre vestimentație, citate despre timp, citate despre protejare, citate despre protecție, citate despre ore, citate despre asigurări, citate despre tinerețe sau citate despre sperieturi
Realicartea
Din carte a ieșit un ochi.
Deși era obosit s-a deschis larg
și în acel moment a văzut unele lucruri pentru prima dată.
Nu după mult timp și-a făcut apariția un nas.
Acesta a mirosit deja ce se întâmplă.
Dar când să intre în încăpere i s-a închis repede ușa.
Nu era de el, locul lui era în carte și atât.
Apoi din carte a ieșit o ureche.
Aceasta a auzit mult zgomot.
Și mai apoi bârfe, dar nu s-a aplecat la ce se vorbea.
Gura și-a făcut și ea intrarea.
Celelalte i-au povestit deja experiențele avute.
Ea ar fi avut atât de multe să spună,
dar cartea a învățat-o să tacă.
poezie de Ana Truta (noiembrie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre urechi, poezii despre gură sau poezii despre bârfă