Purtăm o cruce fiecare

În răsăritul primei clipe primim botezul sfintei ploi
Aflând de plânset, de iubire, de omenie şi nevoi.

Întunecind a noastră cale pelinu-amar îl vom gusta
Şi-or plânge lacrimi din icoane şi 'naltul cer s-o întrista.

De cum păşim ne ceartă soarta, iar deseori o ignorăm,
Închidem ochii fără teamă şi-n agonie ne-aruncăm.

De nu găsim covorul verde şi printre pietre rătăcim,
Să nu uităm că mântuirea nu-i doar un mit, să-l irosim.

De răul domină blândeţea nu-i nimeni altul vinovat,
Doar că ispita-i la tot locul şi ducem viaţa în păcat.

Purtăm o cruce fiecare şi nu-i uşoară şi nici grea,
De-om lumina-o în credinţă, Iisus de toate ne-o ierta.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica fiinţă

Ce fiinţă-adună-n suflet toate grijile din zi
Nelăsându-le confuze cu-al ei tainic fel de-a fi
Şi cu-aleasă rânduire le sfârşeşte cu silinţă
Şi cu drag de cei din jur şi de sfânta sa credinţă?

Ce fiinţă-şi plânge-n pleoape nelipsitele nevoi
Şi pe viscol şi pe vânturi şi pe umedele ploi
Şi nimic n-o-nfricoşează, ba din contră o-ntăreşte
Dărâmând şi munţi şi văi pentru cei ce îi iubeşte?

Ce fiinţă-şi creşte pruncii învăţându-i tot ce ştie
Insuflându-le destoinic ce e dreapta omenie
Şi respectul şi curajul şi dorinţa de-a lupta
Şi-orice piedică-ncolţită, demni s-o poată înfrunta?

Ce fiinţă-n orice clipă şi-ar da viaţa pentru-a noastră
Şi-ar deschide orice lacăt ruginit la vreo fereastră
Şi cu blânda-nţelepciune de greşeli ne-ar mai ierta
Şi plecat ne ţine capul cât duioasă ne-o certa?

Ce fiinţă duce dorul celor ce prin lume-i are
Şi doar visu-i mai rămâne dulcea-trista alinare
Şi n-ar spune nimănui ce durere-n piept o arde
Şi ce pact făcut-a timpul cu tristeţea ce o roade?

Nu vă cer răspuns la cele ce v-am întrebat fireşte
Doar să-mi spuneţi ce toţi ştim şi-i deja ceva lumeşte,
S-o iubim ca pe-o icoană şi-al ei prag să-l trecem des,
Mâna să i-o sărutăm... pentru-atât cât ne-a-nţeles!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Anul Nou

Anul Nou să vină-n dar,
Cu urări în calendar,
Să ne-aducă sănătate,
Bucurie şi dreptate,
Armonie şi mult spor,
Fără urmă de vreun nor,
Să ne fie numai bine,
Fără lacrimi şi suspine,
Să ne curgă în pahare
Câte-un strop la fiecare,
Să ne fie casa, casă,
Să rămâie masa, masă,
Să ne dea Domnul, putere,
Zile multe şi prospere,
Un an plin de veselie,
Pace-n suflet, omenie,
Să ne-aducă fericire,
Împlinire şi iubire,
Punga să ne fie plină,
Viaţa, rază de lumină,
Să cinstim un păhărel
Din prea roşu' strugerel,
S-adunăm pân' la final
Numai zile de cristal,
De Covid să ne ferim,
Nu-i Hristos ca să-l primim,
În genunchi să ne rugăm
Pe pustii, să-l alungăm,
Chipul să-l decoperim
Şi mai mult, să ne iubim,
Căci ne dor de-o-mbrăţişare,
Libertate şi mult soare!
La anul şi La mulţi ani!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisuse

Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.

Oh, străluceşte Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.

Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfinţire
Ne poţi ierta greşelile!

Ţi-i trupul împărţit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.

Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.

Ne fă mai buni, dă-Ţi trpul iară
Spre curăţire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Şi în lumină au sperat.

În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoşii!
Din trupul Tău noi vom mânca...

Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Şi plâng în cinuri credincioşii
Şi-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cer iertare

Îmi cer iertare! Ştii cât mi-e de greu...
Doar tu ştii jugul sufletului meu,
Tu ştii, nu poţi uita, cât ţin la tine.
Oh, am greşit! Îmi e aşa ruşine!

Din mine (asta simt), s-a rupt ceva,
Plâng şi mă-ntreb dacă mă poţi ierta.
Ai fi putut greşi în locul meu,
Atunci te-aş fi iertat desigur, eu.

Ce boală-amară sărăcia, da!
Nu-i nici iubire, viaţa este grea...
Nici sănătate nu-i... Ar fi păcat
Să ni se dea sentinţa: "VINOVAT"

Orbiţi în suflet, veşnic în exil,
Nici noi pe noi, normali nu ne simţim...
Aceeaşi sunt... Şi iată,-mi cer iertare!
N-aş suporta o nouă exilare.

Putem greşi, putem greşi oricând,
Cu fapta, cu privirea, cu-n cuvânt,
Ce măreţie este în iertare!
Şi sufletul iertat, oh, ştii cât doare?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi... nimic nu poate fi

Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.

Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranţa vie
Cerului ce ne veghea.

Între mine, între noi
Bate vântul şi curg ploi.

Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte şi lumină,
Între verde şi uscat.

Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristeţe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!

Între mine, între noi
Bate vântul şi curg ploi.

Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul şi nici locul,
Şi nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roşul pe obraz!

Bate Între mine, între noi
vântul şi plâng ploi!

La ce bun aceste toate
Când speranţele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?

Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime şuvoi
Şi... nimic nu poate fi.

Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treziţi-vă, români!

Tristeţea se revarsă înlăcrimând pământul,
Cu lacrima ce-o plânge un cer însingurat,
Căci am uitat iubirea şi am uitat cuvântul
Ce ne-mplinea simţirea şi ca fraţi ne-a legat.

Se-agită marea, munţii, râuri doinesc a jale,
Pădurea-i despletită, câmpia s-a uscat
Căci mâinile unite nu mai găsesc o cale,
Să rămână-mpreună, la fel ca altă dat'...

Se răsucesc străbunii sub glia-nsângerată,
Că le-am uitat povaţa, lăsându-ne-nvrăjbiţi,
Şi-o mâna pe-alta ceartă, uitând că altădată
Cu dragoste s-au strâns, ţinându-ne uniţi.

De ce lăsăm minciuna să şadă între noi?
Şi cu-a lor vorbe hoţii, să ne învrăjbească?
De ce răbdăm tăcuţi zbătându-ne-n nevoi
Ca alţii-a noastră soartă să ne-o hotărască!?

Haideţi cu toţi astăzi, cât încă mai e vreme,
Să ne luăm de mână şi-n suflete uniţi,
Să ne alegem soarta, făcând a noastră vrere
Să scuturăm povara ce ne ţine-adormiţi!

Ridică-te române, precum ai tăi străbuni!
În dragostea de frate sădită e tăria,
Alungă din spinare o şleată de nebuni
Şi apără-ţi pământul cu nume ROMÂNIA!

O ţară-avem, doar una! Ne-o deteră străbunii,
Cu munţi, păduri şi ape, s-o ducem mai departe
Cu Dunăre, şi mare, că nu-i doar pentru unii!
Treziţi-vă, români, să facem azi dreptate!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni

Nu-i dor, şi nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ţi se pare
Că se topeşte-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai şti de vieţii mai ai ceva să-i ceri...

... Şi nu ţi-ai fi în stare să te întrebi pe tine
De nu cumva în minte-ţi s-o fi gândind altcine
Târziu îţi pare-o şoaptă ce inima ţi-o strânge -
De mult, de mult, pe-o groapă doar vântul de mai plânge...
Din lunga-i depărtare atât de blând te cheamă,
Că nu-ndrăzneşti nici capul să ţi-l întorci, de teamă
Să nu cumva s-o sperii...

Şi când pe alte ţărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul...
Şi când pe alte ţărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul...
Şi nimeni să-ţi recheme blândeţea unei şoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i singur Iuda vinovat...

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu...
Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu...

Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu...

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochi murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu...

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu...

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am acuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu...

Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă: "Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?"
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rodul vremii

Din rodul vremii ce am strâns a vieţii roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeţi decât nevoi.
Din vise şi îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.

De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
şi-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit şi-n tină ne vom întoarce la... apus!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocări

De-ncercări e plină viaţa şi-ntrebări ce n-au răspuns,
Să le cernem nu-i putinţă, să le trecem nu-i de-ajuns,
De-notăm în voia sorţii fără-a ţine cârma-n frâu
În derivă-am duce anii scurşi la vale ca un râu.

Provocări nemilostive şerpuiesc ispititor,
De tărie-avem nevoie când picăm în plasa lor,
Nu e viaţă fără patimi, nu e moarte fără chin,
Toate-s date spre-a renaşte din cenuşă şi suspin.

Învăţăm cu-nţelepciune din grăbitul nostru mers
Că durerea ne-ntremează şi e leac în univers,
Cel ce-şi poartă cu credinţă sufletul mereu curat
De obstacole va trece şi de rău eliberat.

Preţul ce-l plătim adesea-i unul poate dureros,
Este dijma pământeană a oricărui păcătos,
Cât de grea ne-ar fi povara, să fim buni şi iertători,
În iubire să trăim, noi... umilii trecători.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşim cu Tine-n Noul An

Păşim cu Tine-n Noul An
Căci ştii cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi şi pe coline.

Păşim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieţii noastre
C-aşa vom fi învingători
Şi-n lupte şi-n dezastre.

Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Şi crucea s-o putem purta
Să nu domnească "eul"

Prezenţa Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Şi vom putea călători
Cu multă demnitate.

În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără aşternuturi moi
Dulcea odihnă vine.

Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povaţa-nmiresmată.

Vor trece zile, săptămâni
Şi lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiţi de pâini
Şi n-om cădea sub cruce.

Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.

Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost şi fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.

Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au şi-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.

Lângă Cuvânt vom sta mereu
Fiinţa s-o hrănească
De-o fi uşor, sau de-o fi greu
Credinţa o să crească.

Păşim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Eşti dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are străduinţă.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu Romeo... Tu Julieta...

cât să aştept să-ţi văd surâsul
mă eviţi când te privesc
nu e blândă cu noi soarta
se văd norii... nu-s departe
plâng cu ochii
şi cu fiinţa
printre clipe rătăcim
poate s-o îndura blestemul
să-şi aleagă alt destin
n-am alt drum
nici nu-mi doresc
port în mintea mea scenarii
şi aştept tăcut momentul...
în balconul secular...
Eu Romeo... Tu Julieta
rătăciţi printre tentaţii
fără iz de tragedie
fără lacrimi şi otrăvuri
doar noi doi
şi crezul nostru
într-o realitatea vie
drama unei mari iubiri...
căci în goană fuge ceasul
şi-n finalul implacabil
vom urma cuminţi ursita
fără să ne împotrivim...

poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idee abstractă - sau Adevărul

adevărul
unde-i oare
şi ce este pe pământ
e-o idee
un cuvânt
ce e adevărul oare
e-o privire mai abstractă
sau
ce este adevărul

mulţi
au căutat să-l prindă
în imagini şi-n idei
mâna
însăşi să-i întindă
încrezându-se în ei

adevăru însă
nu-i o umbră
nu-i un mit
o idee ce perturbă
tot ce-n suflet
s-a trezit

nu-i o floare
adevăru
s-o iei tu oricum voieşti
fermecat de gingăşia-i
s-o expui
azi în fereşti

dacă vrei
în adevăr
adevăru să-l pătrunzi
să ştii dar
că
adevărul
e-o Fiinţă
e un Duh
numai El are putere infinitu să-l supună
să-mpletească cu idei tot ce are aici suflare
El Cuvântul ce adună
tot
căci tot ce este
e a Lui lucrare

Creatorul
doar a spus
Eu sunt Calea şi-Adevărul
şi El este
chiar Isus
multora fiind El ţelul

doar Isus a îndrăznit
să susţină sus şi tare
pe pământ jos am venit
pentru om
să fiu salvare

doar Isus a susţinut
că El
este Adevărul
altul nimeni n-a-ndrăznit
căci Isus
rămâne ţelul

ca Isus nimeni n-a fost
să ajute omenirea
să-i ofere
aici rost
susţinând
că
e iubirea

adevărul
şi iubirea
se interpătrund
şi ne cer
neprihănirea
căci
cu toate se ascund
în Isus Hristos Mesia

El
e Adevărul Sfânt
e-a Lui
Dumnezeu Cuvânt
căci Lumina şi Adevărul

ni s-au dat
doar în Hristos
El e Viaţa şi Adevărul

acest lucru
Evanghelia-l susţine
cea mai scumpă carte ce s-a scris
vreodată pe pământ
căci a ei învăţătură
şi azi este în vigoare
inserată în Scriptură
şi-a ei
tainică valoare
nu e
de pe acest pământ
ci-i venită
din Cuvânt
Fiul Celui Prea Înalt
El
Salvarea omenirii
şi azi
încă prin credinţă

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără explicaţii...

Intr- o adiere blândă, tu te pierzi in văzul lumii,
Aduni gândurile- n palme si le numeri ca nebunii,
Când ai obosit să aflii doar din ele sensul vieţii,
Sorţii te abandonezi, rostuiesti alte concepţii.

Cum că viaţa- ţi este dată, din iubire fără ură,
Fără frici, fără mânie, fără de sindromul,, turmă",
Fără să dai explicaţii, singur soarta ţi- o croiesti,
Harul tău ţi- e călăuză, far ţi- s legile Cereşti.

Nu ştii către care zare, inspre est sau spre apus,
Să- ţi batătoreşti cărarea, să audă ce- ai de spus,
Răsăritul să îţi nască, frunze, flori pe trunchi uscat,
Iar la vest maritul soare, să n- apună niciodat'.

In cadranul unui ceas, timpu- n secol se măsoară,
Mugurul ce prinde viaţa, umbra trunchiul o- mpresoară,
Pe pământ, păduri de oameni, prinşi de Cer şi in adânc,
Vor sfida mesajul morţii, vor fuma al morţii cânt.

Şi din hău când se- ntrupează, pe spinarea unui rac,
Să pornească- mpiedicată, pasul ei să ţină- un veac,
Numai unul înainte, alţii trei tot înapoi,
Tot pe loc să ducă ritmul doar prin ceaţă şi nevoi.

Noi cu torţa vesniciei, vom gusta din ce- o să vină,
Răsăritul lângă noi, iar apusul ani lumină,
Când ne- om plictisi de viaţă, cu o frunză de trifoi,
Vom doini doar printre ingeri, sfinţii vor cânta cu noi!

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mereu

Iubirea nu-i un ultimatum...
Nici prima nici ultima, vreau să rămâi
Iubirea din mine nu e doar patul,
Iubirea în mine-i pe locul întâi.

Iubirea nu-i o datorie...
Nici rimă, nici vers, nici fior sau cuvânt,
Ciudată mereu, un pic fistichie,
Ea veşnic ne poartă între cer şi pământ.

Iubirea mereu... e doar... iubire,
Sentimentul fiebinte, e nodul din gât
Fiorul din pântec, un vis-amăgire,
Iubirea-i iubire... iubim... şi atât.

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (6 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde nu e...

Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalţă, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!

În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire şi nici dor,
Vin duhurile rele să se-adape,
Iar crinii inocenţei, pe rând, mor.

În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc şi nici balene,
Iar pescăruşii ţipă violent.

În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-şi scriu toţi biografia
Şi doar pe îndoieli sunt suverani.

Acolo unde nu e Dumnezeu,
Viaţa nu-i decât deşertăciune,
Iar oamenii-s doar piese de muzeu,
Mânaţi de patimi şi de slăbiciune!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta nu-i o declaraţie de iubire

Aceasta nu-i o declaraţie de iubire
Nu-ţi spun nimic, doar mă uit
Peste umărul tău
Şi-ţi sărut de departe
Cu buze de ceaţă
Zulufii somnoroşi de pe ceafă
Nu, nu-i o declaraţie de iubire
Îţi mângâi doar cu palme de fum
Fruntea plecată pe file
Îţi ating neştiut genele întoarse
Şi prind în căuş libelula de smalţ
A privirilor tale
Nu-i o declaraţie de iubire
Aş vrea doar să-mi pun ca în vis -
Pecete pe gură -
Mâna-ţi nervoasă cu degete lungi
Aş vrea să-ţi simt
Cu obrazul, sfioasă
Tremurul sângelui
Pulsând lângă ureche
Nu-i o declaraţie de iubire
Doar te aştept cu sânii zvâcnind
Să te cuprind pe de-a-ntregul,
Tandră, vicleană
Ca o iederă caldă de noapte
Tresărind pielea dulce
S-o gust pe-ndelete
Ca pe-un fruct parfumat
Aceasta nu-i o declaraţie de iubire
Doar îmi deschid trupul
Grădină cu porţile rupte -
Pasului tău hotărât
S-o stropescă, s-o ude
S-o plouă cu dragoste,
S-o ucidă de tot
S-o învie

poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce doar banii?

De ce avem sufletul atât de rece?
Ne vindem chiar şi ale noastre sentimente...
Şi peste toate domneşte ura,
Oamenii nu mai înţeleg arta, cultura,
Îndoctrinat, omul nu mai gândeşte,
Doar banul – înger-diavol – azi vorbeşte.
Nici floarea nu mai ştim dacă miroase,
Durerea ne pătrunde până-n oase,
Căci am uitat de tot ce-i bucurie,
Străinilor dăm viaţa ca simbrie.
În suflet nu mai dăinuie iubirea,
Căci cumpărăm cu banii fericirea.
Uităm de sentimente, gust amar,
De omenie. Viaţa-nseamnă ban...
Trecem prin viaţă fără să luăm seama,
Nici vers, nici dor noi nu mai ştim ce-nseamnă,
Nimeni nu vrea să mai citească o carte,
În schimb ne vindem vieţile în rate...
De-acum uităm de plopii fără soţ,
De versul blând şi cald, melodios,
Ne prinde ura, frica şi prostia,
De ce urâm cu toţii poezia?
Suntem săraci în suflete... şi trişti,
Căci am uitat de Blaga şi Brâncuşi.
Prietenii devin de-acum duşmani,
Căci totul se rezumă doar la bani.
În faţa Domnului avem acelaşi drum,
Cu viaţa noastră vom plăti de-acum
Însă cu toţi avem un alt destin...
E timpul să-nvăţăm să şi iubim.
La Dumnezeu nu pleci cu bogăţia,
Ci doar cu fapta şi mărinimia.
Nimic n-o să te spele de păcat,
De Dumnezeu la fel eşti judecat,
Că eşti sărac, bogat, mare sau mic,
Din lumea asta n-o să iei nimic.
Chiar dacă am uitat de Eminescu,
De leagănul viorii lui Enescu,
Prin Porumbescu-şi plânge simfonia,
Grânarul ţării, viaţa, România.
Doar Dumnezeu ne hărăzeşte soarta
Şi fiecare îşi va lua răsplata,
Vom plânge dacă sufletul ni-i rece,
Căci banul vine, cumpără şi trece...

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!