Încă o dată

Ascultam spring waltz
şi ochii-mi pictau o întindere verde
străbătută de atâtea lumini
se-ncruda viaţa cu senin de brânduşe
imaş cu veselia iezilor ce zburdau
o rândunea devenea mamă
câteva micşunele sfiinţeau miresme
mă îndumnezeiam cu pământul
plecând din dureri ce răpun,
dam rost lacrimei
din înaltul ce l-am cuprins doar pictându-l
şi drept la viaţă şi iubire primeam
copac deveneam cu braţe întinse din ramuri
cu nădejdea pusă în rădăcini
ce nu apun nici când coaja trupului se-ncreţeşte
odă vieţii înălţam
din toate toamnele mele, cu jurământ
că voi picta încă o dată şi încă o dată
cu frenezie nebună
iubirea în toamnă când luna e plină
şi de va fi ca umbre să răzbată
cu ultim abur voi mai iubi
încă o dată....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii mei calcă timpul

Suflete pustiit
nu adormi încă
şi mai spune-mi
povestea vieţii
încă odat'
ca atunci când
am trăit-o prima
dată cu atâta tristete,
bucurie, dragoste şi dor.
suflete luminat
nu te întuneca încă
şi mai luminează-mi
calea spre fericire
ca atunci când
te-ai aprins prima dată
şi ai născut iubirea.
suflete cald
nu îngheţa încă
şi mai încalzeşte-mă
ca atunci când
topeai tristeţea
în palme.

poezie de Daniela Pană (2008)
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem de azi, de ieri, de mâine

Încă o dată să trec
prin anotimpul
epidemiilor, al copacilor înfloriţi
seceraţi de ninsoare la sfâşit de aprilie,
al atacurilor de panică
de la sfârşitul zilelor, al momentelor
când
ştiu dinainte ce gest o să faci, ce replică o să-mi dai
pentru că sunt ale mele, ale tale,
ale noastre, amestecate-ntr-o
confuzie
psihedelica,

încă un knock-ut, încă
o dată puterea de a ierta
ce nu credeam că voi ierta,
eu, care-s o necredincioasă,
totuşi tânjesc
la un fel de iluminare spirituală, la zen-ul suprem,
ca yoghinii, pielea deja palidă,
lipită de os, doar lipsa
unui canal de comunicare, lipsa unei surse
la care să mă pot conecta fără să mă pufnească râsul,
când în cele din urmă toate par infantilităţi,
felul nostru stupid
de a ne lăsa drenaţi
de vampiri energetici,
din start, fără să ne dăm nicio şansă,

încă o dată
să merg
prin iarba care îi părea neconceput de verde soră-mii
prin lentila ochelarilor,
după ani şi ani de miopie,
să-mi alint pielea
cu câteva băi de soare,
aici, între dealurile acoperite
de km de viţă-de-vie,
unde aş putea să mă prăbuşesc oricând
şi să nu mai ştie
nimeni de mine.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima vamă

Când timpul se va pierde din clepsidră
Şi noaptea va închide a mea geană
Va fi o tristă zi, în goală toamnă
Căci timpul va veni, el e în goană,

Să vii şi să-mi aduci din alb un crin
Şi să-mi aprinzi o candelă lumină
Să mă-nsoţească-n calea-mi cu senin
Cu dorul, ce nicio vamă nu poate să-l apună,

Şi să mă-mbrăţişezi duios cu gândul
Şi să mă vezi în tot ce-am fost, culoare
Să-ţi aminteşti, mi-ai fost poem şi dorul
Şi ţi-am lăsat din mine, ce nu moare,

Cât te-a durut s-arunci pumn de ţărână,
Să-ţi aminteşti doar versul meu iubire
Şi cântul meu despre o lună plină
Ce ţie ţi l-am scris cu veşnicie.

Te voi iubi şi dincolo de mine,
Când ochii se vor stinge-n astă lume,
Eu voi pleca uşor în braţe sunt cu tine
Şi ultimul poem va fi doar al tău nume....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfiorări

Dulce dimineaţă de vară,
Cum spulberi c-un ochi de-abia mijit
Speranţa primăverii ce, parcă, ar mai fi avut puţin de cântat, de trăit, de iubit?

Tânără dimineaţă de vară,
Ridicând pleoapa ta peste ochi de lumină,
Adie a zbor şi respiră
Toate inimile, dăltuite în piatră,
Ce răsuflă doar o dată în an
Sub cireşii şi ploaia de soare scăldată.

In cinstea ta, îmi voi picta pe piele
Valsuri dansate în seri tarzii, prin grădinile îmbrăcate în verde de gală,
Respiraţia sfioasă a reginei nopţii,
Zborul grimpant al clematitei
Şi-mi voi împleti din nuiele
Plasă de vise şi fluturi;
Doar vara, visele mele frumoase
Renasc din coconi de chin stacojii,
Zboară ele, înaripatele,
Dar le mai pot încă prinde
Cât nu sunt, de senin şi Lună,
Nopţile pustii.

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Crăciunul

Vine Crăciunul înc-o dată,
De ce nu eşti aicea, tată?
Eu nu mă bucur, simt o teamä,
De ce nu eşti cu mine, mamă?

Cât aş vrea să vâ fac cadouri,
Dar voi mă priviţi din tablouri,
Mi-e-atât de dor să v-aud glasul,
Tresalt, crezând că vă simt pasul!

Ce sărbători aveam cândva,
Chiar de lipsea câte ceva!
Azi, ce folos că am de toate?
De veselie nu am parte!

Ce dacă nu mai sunt copilă?
De când v-aţi dus, mă simt fragilă;
E drept, sunt mai bogată azi în sfinţi,
Însă mai săracă cu doi părinţi!

Şi pentru voi, am înălţat un brad
Şi pentru voi, din cer, steluţe cad;
Pe Isus l-aş colinda în Ajun,
Să vă lase-n vacanţă de Crăciun!

Vă aştept ca pe Moşul blând şi bun
Că tot aş mai avea ceva să spun:
Încă o dată, să vă mulţumesc
Să vă declar din suflet: vä iubesc!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Iubirea mea,
Te iubesc dragostea mea
Tu eşti totul pentru mine
Şi sper că şi eu pentru tine.

Te iubesc şi te ador
De tine îmi e mereu dor
În ale mele braţe vreau să te ţin
Şi pe buze să te sărut lin.

Tu eşti tot ce mi-am dorit vreodată
Nu aş fi putut cere altceva mai bun de la viaţă
Dacă aş putea te-aş săruta încă o dată şi încă o dată
Simt cum iubirea ta mă înalţă.

poezie de Petruş Ida-Andreea (31 ianuarie 2022)
Adăugat de Petruş Ida-Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai spune-mi încă o dată - ai să iubeşti şi tu

Soarele iubirii ne-a apus
Visurile toate mi s-au dus
Azi doar amintirea mi-a rămas
Ea mă însoţeşte pas cu pas
Chipul tău ce în inimă îl port
Îmi evocă tot trecutul mort
Vino tu, vreau glasul să-ţi ascult
Spune-mi iarăşi ce-mi spuneai demult

Mai spune-mi încă o dată
Cuvinte îmbătătoare
Nimicuri arzătoare
Cu car' tu m-ai lovit
Speraţa înfrigurată
Strecoară-mă în şoapte
Lumina-n neagră noapte
Din sufletul rănit
Aşterne alinare
Pe-al sufletului rai
Căci inima-mi sărmana
Cerşeşte mângâieri
Mai spune-mi încă o dată
Cuvinte îmbătătoare
Poemul ce mă doare
Vreau iarăşi să-l trăiesc.

Un băiat de-o fată s-a îndrăgit, cândva
Şi de-atunci visa, doar iubire
Dar ea n-asculta amorul lui de fel
Şi râdea de el, la întâlnire
Dragostea-i o glumă
Ea îi spunea mereu
Şi în gluma asta nu voi crede eu
Iar el cu durere, bietul o privea
Şi încetişor îi fredona

Ai să iubeşti o dată, şi tu tu tu
Nu spune niciodată, nu nu nu
Dragostea vine, când nu gândeşti
Şi într-o seară, simţi că iubeşti.
Ai să iubeşti o dată, şi tu, şi tu.

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pictor de iubire

Sunt un pictor de iubire!
Iubire ce-a fost încă din copilărie...
O iubeam de când nici nu ştiam ce inseamnă dragostea!
Sunt timid de felul meu şi pentru asta îi îngenunchez
Doar lui Dumnezeul meu!
De câte ori am întâlnit iubirea nu am putut vorbi,
Dar am pictat-o pe pânza din sufletul meu.
Şi acum pictez... Lumea, natura şi frumosul!
Mă bucur şi redau viata, când pot picta o lume plină de iubire,
În care litera este o notă muzicală, un sunet de pian, vioară sau chitară...
Din gama poeziei, în care frumuseţea, iubirea, speranţa, Tristeţea sau blestemul,
Alcătuiesc culorile şi penelul, melodiea vietii mele!
Aştept cu înfrigurare, să treacă fiecare noapte, să-ţi pot da "Buna dimineaţa!",.
Doar aşa te pot picta, te pot cântări, astfel reuşesc chiar să te recit, să te trăiesc, femeie!
Îţi voi picta chiar şi în cer chipul tău de înger!
Îţi voi picta culorile corpului şi sufletui, transformându-te în curcubeu,
Punând inima mea în centru.
Aşa va fi un " înger-curcubeu",
Viu, pictat pe pânza universului meu!
Aş vrea să pot lipsi măcar o zi din viaţa mea,
Să mă transform în pânza pe care eşti pictată...
Să dau culoare sufletui meu,
Acum ori niciodată.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El încă mai crede

că mă voi plimba zilnic
printre hologramele din camera sa
că degetele mele
înmuiate în vopseaua rece
vor picta zidurile şi mobila şi oglinda
că voi tăia cu braţele amândouă
aerul tânăr din balcon
că mă voi ascunde
să nu stârnim bănuieli
că vom putea vorbi
despre fericirea ocazională

el încă mai crede
că seara îşi va pune păpuşile de sticlă
în cutia preferată
şi vom râde la nesfârşit
că sângele va curge
pe podeaua lustruită
de o femeie oarecare
că ne vom tatua păuni pe abdomene
că ne vom simţi teribil de bine
în tăcerile noastre

el încă mai crede toate astea
şi încă multe altele
dar pereţii din camera lui
vor îmbătrâni de atâta alb

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşteri

De câte ori ani voi renaşte,
Voi trece totul în replay;
Ca timp, ce vrea uitat să caşte,
Să nu-mi ia nici uşori, nici grei...

Să-mi refac pline amintiri;
Să le-am bagaj de zile negre,
Când vor diminua priviri...
Şi gândurile or fi tenebre.

De câte ori mă voi renaşte,
Voi preţui umanitate;
Cu ştiinţa, misticism de moaşte,
Mă voi ruga în pietate...

... Să mi se lase încă loc,
Un timp, pe crusta înflorită;
S-o simt sub talpă, să mă joc
De-a viaţa, încă neoprită!

De câte ori mă voi renaşte,
O să plâng tot ce-a dispărut;
Că nici Crăciun, An Nou, nici Paşte,
Nu mai m-au... Toate s-au trecut!

Să-mi fac, oricum ar fi, senin
Din zile, nopţi să am cu vise!
Plecat, să fiu un pelerin,
Să mă reîntorc prin uşi închise.

De câte ori mă voi renaşte
Voi sta cu mine, tot mai mult,
Atât de drag, de-a mă cunoaşte;
Doar eu cu gândul, ce-mi ascult...

Să-mi pun din inimă pe jar,
Să-i gust vechile sentimente
Şi din pupile să fac far;
Sa-mi dea lumini... incandescente.

... De atâtea ori, mă voi renaşte
Ca să văd suflete întâlnite;
Ce-n minte, ascunse, mă vor paşte
Pe veci... Şi-n oasele împietrite...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am născut din iubire

De-ar fi să-mi pun gândurile în palmă
Atunci a-ţi şti durerea mea.
Eu nu am fost decât o mamă,
Şi o soţie-am fost cândva.

Am dăruit iubirea toată
Şi sufletul l-am dăruit.
Ca mamă ştiu, sunt împlinită
Dar ca soţie-am suferit.

Am dăruit iubire multă
Şi înapoi nu am primit,
Nimic din tot ce-am dat, şi încă
Caut iubirea negreşit!

Ştiu că-i târziu şi e posibil
Să n-o găsesc cât mai trăiesc,
Când voi pleca, voi lua cu mine
Ce nu mi-a fost dat să primesc!

De aceea vreau să cânt iubirea,
Şi-n mine-s munţii sfărâmaţi,
Iubiţi, căci viaţa este scurtă,
Nu merită să aşteptaţi!

În inimă am strâns durerea
Ca pe un prunc nemângâiat
Şi-am învăţat să-i dau iubirea,
L-am mângâiat, şi l-am iertat.

poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs din toamnă

pornită din inima unei brânduşe
toamna umple ulciorul
cu lumină
ruptă din soare
încă o dată m-adapă

în rotire egală tot caut un singur cuvânt
să fie plinul
şi gândul acesta ce trează mă ţine
cum la sfârşit de rugăciune o şoaptă
aminul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng la fel ca voi...

mă împrăştii în cuvinte
şi m-adun şi iar m-adun,
multe nu le ţin nici minte,
se ard seci şi fără scrum,
dar m-apucă câte-o dată,
să le chem să-mi fac*- un vers
şi atunci aşa pe-o pată
câte-o poezie ţes...
nu-i minunea de pe lume,
e cum e, e nu ştiu cum,
e ceva ce n-are nume,
e din mine, e de-acum

mă împrăştii câte-o dată
şi chem luna şi-i şoptesc,
ea mă ştie ca o roată,
când cuvinte învârtesc
şi mă ştie singuratic,
doar cu ea eu mai vorbesc,
câte-o dată sunt apatic,
ea zâmbeşte, eu mocnesc
şi mă ştie din iubire
şi mă ştie din nevoi,
cu ea cad în amintire
şi-atunci plâng la fel ca voi..

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul râde de trei ori: o dată când râd ceilalţi, o dată când înţelege gluma şi încă o dată când îşi dă seama că râsese fără să înţeleagă.

proverbe bengaleze
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş răsări ca iarba...

Aş răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te ştiu,
Dar încă am zăpadă pe umeri şi mă doare,
Că nu ştiu de-i devreme, sau poate, prea târziu

Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine şi n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.

Curg sevele prin mine şi răscolesc nocturne,
Ameţitoare patimi şi nu mai ştiu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Şi clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.

Sunt vinovată, Doamne, că mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Şi-aş răsări ca iarba, de verde să asud.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul râde de trei ori: o dată când râd ceilalţi, o dată când crede că a înţeles gluma şi încă o dată, când îşi dă seama că râsese fără să o înţeleagă.

citat din Steven Wright
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom iubi

Ne vom iubi până soarele atinge luna
Şi marea va urca din nou pe munte.
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe braţe peste a vieţii punte.

Am să te plimb prin lumi necunoscute
Căutând Edenul ascuns în Amazon,
Vom rupe harta lumii doar de noi ştiute
Ce va forma simbolic al nostru blazon.

Vom înfrunta potopul din apocalipsă,
Poveşti vor scrie zeii, martor va fi timpul.
Cum o mica buturugă formează o eclipsă,
Iubirea ce ne leagă va răsturna olimpul.

Îmbrătişaţi o să păşim şi – n altă lume,
Iar, Dumnezeu, mirat că printre atâtea rele,
Există şi iubire durând de atâta vreme,
Ne binecuvântează: Iubiţi – vă până veţi ajunge stele!

Ne vom iubi până soarele atinge luna
Şi marea va urca din nou pe munte,
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe braţe peste a vieţii punte.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu e târziu

Niciodată nu e târziu
să iubeşti!
Niciodată nu e târziu
să te trezeşti!

Atunci când în jur ţi se pare,
Că îţi fuge pământul de sub picioare,
Când nu mai vezi nici lună, nici soare...
Mai e încă o şansă dezlegătoare:
Eşti tu, barca ta salvatoare!

Încă nu e totul
Pierdut,
Încă timpul din noi
nu s-a oprit,
Încă te pot sava
noi aripi de zei,
Încă
găsi-te-va soarta
Printre atâtea
electrice căi!

Veni-vei cuminte
la Poarta împlinirii,
Te vor întâlni
Sfintele şoapte ale iubirii...

Urca-vei în calea
de dragoste plină,
Atinge-ţi-vei buza
de spuza zării senine!
Şi pluti-vei înaripat
cu gândul la ziua de mâine!

Pe drumul cu rouă
vom păşi împreună!
Tu şi eu:
O viaţă cu totul nouă,
Senină!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător

m-am bucurat alături de toţi cei care au urcat
am suferit alături de toţi cei ce-au pierdut
şi am trăit alături de voi toţi. necunoscut
asemeni tuturor celor neştiuţi
viaţa mi-a dăruit lumini şi umbre
aşa cum numai norii trecători
mai ştiu şi pot
oferi.
am primit dureri şi bucurii
cum poate nu mulţi au avut, reale sau închipuite
şi pot să spun că-n viaţă
nu e loc de regrete
pentru că viaţa e scurtă
atât cât ne e dată
o singură dată
şi când crezi că ai mai mult timp
realizezi
că nu ai de unde cumpăra
nici măcar o secundă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!