Don Juan ( extras)

Vrem femei şi vin, să curgă râsul în şi printre noi,
Cu predici şi-apă chioară vom fi blagosloviţi în ziua de apoi.
Oamenii rezonabili trebuie să se-îmbete, fără poate, fără dacă,
Partea cea mai bună-a vieţii e aceea-n care eşti un pic pilit:

Glorie, struguri, iubire, aur – în ele se îneacă
Durerile oamenilor şi-ale naţiilor, indiferent de istorie, de mit;
Fără vise, fără speranţe copacul vieţii-şi pierde frunza, seacă;
El, atât de roditor – şi totodată atât de straniu, trebuie s-admit.

Dar, să revenim: Îmbătaţi-vă cât puteţi de des, iar dacă
A doua zi vă doare capul, până înspre seară durerea o să treacă.

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrem pace prin război

Noi, românii cu minte înţeleaptă,
dacă vrem să facem istorie,
Nu vrem istorie fără plată,
nici glorie fără victorie.
Nu vrem moarte fără eroi,
nici morminte fără flori.
Nu vrem pace prin război,
vrem cer senin şi fără nori.
Între oameni vrem unire
şi înţelegere, nu ură.
Dragoste vrem. Vrem iubire
şi trăire împreună.
Pământul pe toţi ne ţine.
Ne oferă perspectivă.
Hai să construim o lume
care nu intră-n derivă!
O lume în care dreptatea
tuturor să aparţină.
Să triumfe libertatea,
pacea să fie stăpână!

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aştepta la nimic! Pur şi simplu, lasă viaţa să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experienţă este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experienţă este recunoaşterea a cine şi ce suntem noi. Recunoaşterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuţi de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic şi nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipseşte ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experienţă a mea din trecut. Chiar şi experienţa este văzută în noi, indiferent cât de măreaţă ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuşi este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăşi, este această beatitudine de A FI. Experienţele vin şi pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

Atmaji Maharaj în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai, nu pot să uit acele nopţi albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieşul nostru uitat si părăsit de toţi. Şi dimineaţa când ne întorceam la cuibar, blagosloviţi de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie ce nelegiuire am făptuit şi noi. Þi-as scrie mai multişor, însă a venit Enăchescu şi trebuie să plec cu dânsul la tipografie.

Ion Creangă în Scrisoare către Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât eşi mai indiferent şi mai lipsit de mijloace de analiză, cu cât viaţa ta este mai aşezată, totul pare "că-i de-acolo". Cu cât întâmplările se succed fără părtinire şi fără grija de a mulţumi universul, cu atât mai facil alunecă "hapul vieţii" pe gâtlejul propriului destin. Şi totuşi, noi oamenii alegem ce şi cum vrem a fim, nu? Asta-mi doresc cu ardoare, şansa de a străluci!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul ne arată cât de plăcută trebuie să fie moartea, dar noi nu suntem atenţi. Dacă ne-ar fi dat să murim de două ori, atunci poate că a doua oară nu ne-am mai teme. Aşa cum o virgină se teme de durerea pe care o provoacă intromisia, dar se desfată a doua oară şi e gata să o facă din nou, fără să acorde atenţie insignifiantei dureri.

Puşkin în Jurnal secret 1836-1837
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Firimitura unui cuvânt...
Nu costă să visezi,
poate doare.. un pic..
poate doare tare...
dar frumuseţea adesea doare...
asemenea iubirii...
Doare pentru că omul nu e capabil să simtă atât de mult frumos.. atât de mult dor şi atâta iubire
pentru că.. destinul său rar se împlineşte precum voieşte... el încă ispăşeşte... pierzând Cerul.... visele sale se destramă ades
şi, cel mai trist este că.. în lumea in care s. a trezit după cădere... cea mai rară stare este statornicia firii.. a gândului.. a emoţiei.. inspiraţiei.. fericirii.. iubirii...
Iar nestatornicia adesea destramă vise.. in zori..
Şi doare un pic...
Sau mai tare...
Dar cumpărăm altele.. numai că trebuie să mai cerşim o firimitura de timp...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de toamnă

A mai trecut o vară şi atât de mult mă doare,
Că nu te-am întâlnit pe nicăieri pe unde-am fost,
Mă doare floarea, frunza veştejită care moare,
Şi lacrima ce vântul toamnei o usucă fără rost,

Mă doare frunza care-n zbor te-a mângâiat pe pleoape,
Şi salcia care se-apleacă trist în calea ta
Şi-aştept groparul cel de frunze să mă-ngroape,
Într-un mormânt de frunze, printre ploi, pe undeva,

Mă doare toamna-n care mi-e atât de dor de tine,
În care eu voi rătăci prin munţi şi văi adânci
Şi-am să mă rog ca să găseşti cărarea înspre mine,
Când eu voi fi căzut, vânat de vulturi printre stânci.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când timpul îşi va pierde orele şi clipele... atunci îngăduie-mi să plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se şfârşeşte; fără speranţe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniţi, pe o cărare goală, fără naştere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi şi fără zori în acel vid.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate finală

Astă noapte pe la trei
A murit un om sărac
Şi l-au plâns un pui de drac
Şi vreo două trei femei

Că avea săracu-n viaţă
Obiceiul să iubească
Şi să tot păcătuiască
Şi pe dos dar şi pe faţă

Dacă voi muri şi eu
Când cocoşii vor doini
Tu să vii, cum ai veni,
Să boceşti la capul meu

Şi să-L chemi pe Dumnezeu
Să mă plângă la picioare
Şi apoi la fiecare
Parte a trupului meu

Iar dacă va refuza
Pe motiv că am păcate
Să mă plângi pe jumătate
Şi să mă îngropi aşa

Fără popă fără drac
Fără frate sau coroană
Şi fără pic de pomană
Ca pe ultimul sărac!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (1996)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii – care înrobesc, castrează, taie, experimentează pe animale – au o predilecţie de înţeles în a pretinde că animalele nu simt durerea. O diferenţă acută între oameni şi "animale" e necesară dacă trebuie să le supunem voinţei noastre, să muncească pentru noi, să le purtam, să le mâncăm – fără nici o urmă de regret sau vină. E necuviincios din partea noastră, care de multe ori ne purtam atât lipsit de inimă faţă de alte animale, să afirmăm că numai oamenii pot să sufere. Comportarea animalelor ne oferă asemenea pretenţii înşelătoare. Ele ne sunt prea asemănătoare.

citat din Ann Druyan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi sărbătorim femininul, nu doar femeia. Indiferent de trupul în care locuim, femininul este parte din noi. Fără feminin, masculinul nu este posibil. Fără feminin nu există energie creatoare, fără masculin nu există formă. Femininul este esenţa, masculinul este expresia. Ambele sunt egale şi la fel de frumoase. Lăsând femininul să se manifeste natural, masculinul devine mai blând, mai iubitor, mai sensibil, mai comunicativ şi mai fluid. Cu cât permitem femininului din noi sa se exprime, cu atât dispar conflictele şi tensiunile. Cu cât mai puţine conflicte, cu atât mai multă iubire.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această epistolie ţi-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunăţii, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase... Dar coşcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă... Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopţi albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieşul nostru uitat si părăsit de toţi. Şi dimineaţa când ne întorceam la cuibar, blagosloviţi de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie ce nelegiuire am făptuit şi noi. Ţi-as scrie mai multişor, însă a venit Enăchescu si trebuie să plec cu dânsul la tipografie.

Ion Creangă în Scrisoare către Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de rece

E atât de rece primăvara care a venit,
Ca sărutul tău care mi-i l-ai dat la despărţire.
De atunci viaţa îmi pare o lamă de cuţit
Fără tine dulcea şi gingaşa mea iubire.

E atât de rece primăvara care a venit
Căci chiar nici pomii nu mai vreau să dea în floare.
Şi sufletul meu de durere e răvăşit,
Fără tine dragostea mea cea mare.

E atât de rece primăvara care a venit
Chiar dacă soarele mai des răsare.
Lumea îmi pare un alb infinit,
Îngropată toată în ninsoare!

E atât de rece primăvara care a venit,
Dar în suflet mai am o speranţă!
Că soarele care a răsărit,
O să topească lumea mea de gheaţă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cicatricile au rolul lor

ziua în care te-ai simţit precum cicatricea unui fruct
şi ţi-a fost bine
la apus, au apărut lângă copacul tău nişte mâini
care au ştiut să te vindece, fără să le-o ceri
fructele îndrăznesc arareori să mai ceară ceva
cu atât mai puţin cicatricile lor
boala ta au luat-o aceste mâini
au îngropat-o la rădăcini
şi au mângâiat apoi locul potrivit
până tu te-ai obişnuit cu starea de sănătate
e dificil să te acomodezi cu stările de sănătate
ştiind că puteai să compromiţi tot fructul
să atârni de ramura ta ca o boală fără nume
şi să îţi pierzi orice demnitate de poamă
partea cea mai proastă când plezneşti de prospeţime
e sentimentul oribil că cineva se poate gândi la tine
ca la bun-de-pus-la-conservă
dar pentru asta există terapeuţi anonimi
cu mâinile curate, care vin şi se cuibăresc tiptil lângă tine
în oricare amurg.

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot răul vine de acolo că oamenii îşi închipuie că sînt împrejurări în care se pot purta cu semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poţi purta fără iubire, poţi să tai copaci, să faci cărămizi, să prelucrezi fierul fără iubire, faţă de oameni însă nu se poate, deoarece iubirea reciprocă dintre oameni este o lege fundamentală a vieţii omeneşti. Este adevărat că omul nu poate să se constrîngă să iubească, aşa cum se constrînge să muncească, însă de aici nu urmează că poate să se poarte cu ceilalţi fără iubire, mai ales dacă cere ceva de la ei. Dacă n-ai iubire faţă de oameni, stai liniştit, ocupă-te de tine, de lucruri, de ce vrei, numai de oameni nu.

Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de Simona Bozintan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe fără feţe la bătrâneţe

dacă un bărbat criminal în serie
se poate căsători din iubire
cu o femeie criminală în serie
atunci de ce un el şi un el sau o ea şi o ea (...)
fără gânduri negre şi cazier
tot din iubire tot din iubire tot
din iubire nu s-ar putea lua şi trăi
împreună până la adânci tinereţi
fără ca în unele dimineţi
să-şi scuipe atât de amar în pahar
suma dinţilor feţe-feţelor?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezicerile, tot spunând atâtea, trebuie fără doar şi poate, să spună atât adevărul, cât şi minciuna; dar nu le cinstesc cu nimic mai mult dacă văd că se întâmplă să se şi potrivească.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar acum s-a făcut lumină, am înţeles cum trebuie să fie iubirea şi, pentru prima dată în viaţă, am recunoscut-o şi am primit-o în viaţa mea fără teamă. Aşa cum trebuie ea să fie. Fără îndoieli şi fără ascunzişuri. Fără trecut şi fără gelozii. Fără pretenţii şi fără ambiţii. Iubirea pură, în care eu şi el vom fi întotdeauna singuri pe pământ, neînvăţaţi în ale amorului, gata să ne căutăm şi să ne descoperim unul pe celălalt. Pentru totdeauna.

Alice Năstase Buciuta în Noi suntem zeiţe
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evitarea de a "cădea în dragoste", de a te îndrăgosti, reprezintă acelaşi fenomen ca şi într-o glumă pe care am folosit-o în aproape toate cărţile mele: vrem să întâlnim un lucru fără aspectul său rău, fără preţul pe care trebuie să-l plătim pentru el. Vrem, nu ştiu, vrem zahăr fără calorii, aşa că avem îndulcitori, vrem bere fără alcool, şi tot aşa. Pretind că se întâmplă aidoma şi în viaţa amoroasă.

citat din Slavoj Zizek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea în criză

Ce nătângi!
Ce prostie!
Mânaţi de lene, împunşi de lăcomie,
am inventat maşina care
înghiţindu-ne de vii,
devine vie.

Foarte bine!

Acum, trecând pe drum de jumătate:
fără suflet - fără iubire -
- fără cer, fără adevăr, fără pace;
de noi înşine, în noi înşine, închişi,
mă întreb, la comandă, de frică, ce vom face:
vom ucide,
ne vom lăsa ucişi?

poezie de Mădălina Grama Toma (6 martie 2009)
Adăugat de Mădălina Grama Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!