Paşii toamnei

Cu o mângâierea-adâncă melancolic vine toamna,
Din sticliri răsăritene arde-azuru-n picături,
Mărturii în valuri curg peste ochii negrii, doamnă,
Şi prin felinar respiră amintiri, ca frimituri.

Ratăcite-n haina vieţii nuanţele-şi schimbă fiorul,
Verzi copii au fost odată printre ramurile blânde,
Au cântat psalm înfloririi ce le-a-mbrăţişat fuiorul,
Şi-au pulsat lacrime-n pleoape din iubirile arzânde.

Foşnet pe tărâm rosteşte tremur de dureri din soare,
Suflete, ocean uscat, ce te pierzi nemărginit?
Arămie-ţi pică frunza prin valuri din depărtare,
Pieptu-ţi plânge, te ridică peste cerul adormit.

În plutiri de răni se duc încleştarea ta de astre,
Zborul frunţii cade-n vise, luptă inima-n şuvoi,
Se ridică în inele fumegări de fiere-n coaste,
Drumuri se ascund sub stele, prin frunzişul strâns în noi.

Draga mea, izvor de lacrimi din pământ de flăcări sacre,
Paşii tăi uşori plutesc printre şoaptele căzute,
Ţi-ai urcat trupu-n psaltirea zilelor cu-arome nacre
Şi-mi aduci mierea din glasul rătăcirii absolute.

Roşii bulbi aşterni podoabă din ciorchinii dulci ai firii,
Mi-ai copt strugurii sălbatici cu aroma ta-n contururi,
Fulguieşti raze fragile peste poala fericirii,
Tu îmi dai sărut pe suflet cu magia ta de-a pururi!

poezie de Aurel Petre (27 august 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

O barcă aşteaptă, şi-aşteaptă-n ea, parcă
Pluteşte visarea, din părul tău pleacă,
Din ochii tăi negri străbat omenirea,
Şopteşte copilul şi râde privirea,

Bătrân este fluviul, prin alge te pierzi,
Un chiot aleargă-n sprâncenele-i verzi.
Din turla de vreme o moară uşor,
Din muzici născute, învârte un dor,

Cuprinde-n nectare cuvintele tale,
Când curge-n văzduh un psalm de petale,
Polenul pe valuri duc raze la nuntă
Cu dansuri solare în harfa cea sfântă,

Şi vântul sărută vlăstarii din apă,
Şi barca aşteaptă, aşteaptă uitată!

poezie de Aurel Petre (25 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbă-te prin mine!

Cereşti caleşti se plimbă prin mine,
În suflet am stele legate în horă.
Tăcerea le mişcă ceasornicul mut,
Din oră în oră.

Mă pierd printre ele furat de un val.
Izvorul de noapte din ochii tăi negri,
Se varsă în mine de dă peste mal.
Iar vremea se cerne prin iţe de nouri,
Şi-n pleatea mea neagră apune în alb.

Focul din părul tău vântul nu-l poate stinge,
Adie în privirea-mi de patimă aprinsă
Flăcări de foc ard parcă în poarta ce-o deschide,
Sub gene, lunge gratii, dorinţă, aşteptare,
De patima-ţi aprinsă.

Patima ta mă doare!
Cu mâinile’ amândouă,
Cunună-ţi fac din stele pierdute prin amiezi.
Caleştile din astre menite ne sunt nouă,
Prin suflet tu colindă-mi
Şi fă-te că te pierzi!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Nu ştiu de unde-au apărut,
Din bolţi de vară, ochii tăi,
Şi prin ce lumi i-am mai iubit
Strigând privirile din ei.

Poate eternitate-mi sunt
Prin adâncimea nopţilor,
Când stele ard, adânce căi,
Cerul căprui al viselor.

Prin lumea tainelor orbite
De aerul, ce-i ars de pleoape,
Mi-eşti marea-ntidere de clipe
Cu valuri albe stinse-n ape.

Puteri, dorinţe-n foc de cord
Sunt ochii tăi, ca un prăpăd!

sonet de Aurel Petre (28 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fisură

Fii atent cum bate soare:
Peste case,
Peste oase.
Îşi ia toamna la plimbare
Şi se-ntinde
Şi se-aprinde
Printre frunze,
Nepătrunse -
În visare.

Fii atent cum suflă vânt:
Peste dom,
Peste om.
Se ascute din pământ
Şi se plimbă
Şi se schimbă
Printre buze
Mai obtuze -
‘n legământ.

Fii atent cum strânge nori:
Peste câini,
Peste mâini.
Îşi vând ploile din zori
Şi se-ajută
Şi se mută
Printre ochi
De deochi -
Amatori.

Fii atent cum cântă gură:
Peste limb,
Peste timp
Se alintă şi se jură,
Şi se-ascultă,
În acută,
Printre tremur
Şi cutremur -
În fisură.

poezie de Gabriela Chişcari (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduri de brazi

Se luminează cerul dintr-odată
Plouă de-un timp şi vântul suflă tare
Această primăvară-i minunată

Plutesc tăcut pe-nrinderea albastră
Şi raze dulci de aur ma-nvelesc
Zbor peste grânele în flăcări... oare
Din drumul meu mai pot să mă opresc?

Speranţa şi durerea mi-o leagă infinitul
În vânturi calde, noaptea, o clipă mă-nfăşoară
Păduri de brazi în sânul lor mă cheamă
Din lumea mea de vise, ireală

Pătează răsăritul trupu-mbibat cu sânge
Şi în apus se-ascunde tristeţea acestei lumi
Strămoşii ne recheamă şi sufletul lor plânge,
Scut ne-am lăsat credinţa şi trupul căpătâi.

Se tânguie-n valuri de verde, pădurea
Şi albă ninsoare de flori se revarsă...
Pământul e sprijin şi-n noi se ridică
O dulce speranţă şi dorul de casă.

Coboară-n adâncul din sufletul nostru
Vuieşte de lacrimi şi râuri de dor
Se stinge în noapte pe cerul albastru
Un cântec de leagăn pe-aripi de cocor.

Mă simt ca o doină plutind printre stele
O umbră uitată de nori, printre stânci
Mă-ntorc iar acasă... Dulce eşti, revedere!
Lacrimi grele pe-obrajii scumpei măicuţei mele
Vin să spele durerea dintre cutele adânci.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

eu te imaginez întruna
ca o vioară, ca un cânt,
căci tu îmi eşti pe veci stăpâna,
cu tine simt şi eu că sunt.

ridic palate de albastru,
plutesc adeseori pe nori,
privesc la tine ca la astru,
când râzi, mereu îmi dai fiori.

s-aşterne peste văzul meu
un văl frumos de nebunie
m- ascund adesea-n sânul tău
ca spiriduşu-n colivie.

mi-aş pune, zău, capul pe el
să-i ascult durerea-n sânge,
să văd zvâcnetul rebel
şi să văd dorul cum plânge.

eu sunt ochiul tău ce vede
zeu alergător prin timp,
vise dulci în risipire
ce mă poartă prin olimp.

bolnav de vini imaginare,
adeseori te văd plutind,
ca o sirenă-n marea mare
şi printre valuri vălurind.

să nu mă mângâi niciodată,
să nu-mi pui mâna ta pe frunte
căci mâna ta ce mă atinge
îmi face pletele cărunte.

este în mine atâta vis
ce îl strivesc mereu sub pleoape,
şi în albastrul meu iris,
aş vrea să te culeg din ape.

te stingi din ce în ce, te ştergi,
de peste ochiul meu, făptură,
a fost iubire, nebunie?
sau între noi a fost doar ură?

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 iulie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se uscă vise

Octombrie mi-a pus la tâmplă teci,
pline de vise
ce viaţa mi le-a retezat,
atârnă peste umeri
parcă-s puse la uscat
precum ciorchinii plini de struguri
zemoşi şi grei,
în cuie aşezaţi pe grinzi,
la buna-n casă
după ce toamna i-a brumat!
Sunt teci ce taie prin piele
şi visele mă dor,
rămân doar răni deschise
cerşind un ajutor,
bruma sărează amintiri
lăsând în urmă noastră ceaţă
şi clipele cu noi ce nu mai vin,
uscă visele din teci
din noi in jur.... doar ce a fost odată!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt de toamnă

E obosită frunza şi cerul cade-n vale.
În bronzuri cresc rubine din flăcări nemiloase.
S-au limpezit hotare prinse-n refluxuri goale,
Ce-aştern în părul brumei refaceri tămâioase.

A adormit pădurea-n căinţa argintie.
În ceaţa liniştită ispitele sunt vraci,
Căci umblă bucuria în toamna sihăstrie,
Colind de tinereţe în somnuri de copaci.

Şi azi a mai trecut un ieri de altădată,
Iar mâine va veni din petece de timp;
Cărările-au a trezit suspine pe la poartă,
Pe-acele unde-n care mai trece-un anotimp.

Amarul şi-adânceşte în ram a sa dorinţă;
Îşi pierde din parfumuri mătasea sunătoare.
Se duc smaralde umbre în vânt de pocăinţă
Şi friguri despuiate se-aşeză-n geam la soare.

E obosită frunza prinsă-n tristeţea rece.
Şi-au umezit tăcerea, prin moarte, vii culori;
Mănăncă din verzi file rugina ce petrece,
Căci a urcat iar basmul de toamnă-n trecători.

În aşteptări de nouri pică cu ploi simţirea.
Nutresc zilele-n gânduri un dor de clopoţel;
Veni-va iarăşi iarna călcând alb omenirea,
Iar eu mă voi aşterne, uitat, pe-al ei inel!

poezie de Aurel Petre (16 noiembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boarea iernii

Boarea iernii - Aurel petre

Vine-o boare cu miros de iarnă,
nori-au puful în balsam de nea,
ochii reci au început să cearnă
moale,-n amintiri din strada ta.

Vântul se despică-n plete albe,
râvnind frunzele din ultima rugină,
slujesc naşteri catredale dalbe
în văzduhul spintecat cu smirnă.

Îngeri hibernali steluţe-aşează
peste paşii zilelor desculţe,
iarna-n jocul lor fiori ornează,
glasul tău din suflet să asculte.

Cuiburile-n fumuri s-au pierdut;
păsări s-au săltat spre stele calde;
viaţa, aripă de cer, zbor a ţesut
hora peste frunze cu smaralde.

Frigul râde-n lut şi sentiment,
duhul lui pe drumuri moi dă vestea;
sufletele vinul şi l-au fiert
şi-n zăpezi îşi retrăiesc povestea!

poezie de Aurel Petre (10 decembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Curge puritatea-n verde,
Glasul său cel cristalin,
Marginea din cer se pierde-n
Apa ochiului salin.

Azi pe praguri paradise
Se tranformă-n mănăstiri,
Foşnesc fragedele vise,
Somnul nopţii-n amintiri.

Şoaptele la stele-ajung
Şi-şi adorm sfinţite frunze,
Curcubee cad în rug,
Tu ai oful lor pe buze.

Draga mea cu ochi de toamnă,
Curg suspinele în noi,
Elegii timpul îşi toarnă
Cu dureri din amândoi!

poezie de Aurel Petre (2 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino în braţele visului meu

Vino în braţele visului meu
Să ne îmbrăţişăm o veşnicie,
Să fii un fluturaş ce zboară lin
Peste nisipul fără de câmpie,
Fără apă, fără pic de vin,
Cu ochii zugrăvind cerul senin.

Vino în braţele mele vis adevărat,
Noaptea strălucească-n stele,
Din dragoste izvor să ciugulim,
Zvâcniri de dor peste vâlcele,
Sentimente dulci noi să trăim
Din viaţa sfântă ce o moştenim.

Vino în braţele mele, vis, realitate,
Să gândim doar limpezirea-n doi,
Să fim în suflete inele de altoi,
Să păşim prin vânturi şi prin ploi,
Sub umbrela frumoaselor cuvinte,
Să fim poezia din iubiri, fierbinte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrecere cu toamna

Prin hăţiş de gânduri s-aprinde-o scânteie,
Pe sub tâmpla stângă fulgeră-o idee...
Să mă-ntrec cu toamna în picturi pe pânză,
Cupru, fier şi aur să-ncrustez în frunză...

Întind şevaletul pe-un colţ de năframă
Şi din sfera dreaptă ţes covor de-aramă,
Pe rugina frunzei de tei şi de paltin
Cad stropii de aur din penel... când clatin...

De sub bolta albastră razele de soare
Ard prin crizanteme şi flori de cicoare,
Prin cireşi pun flăcări roşii cum e para
Când se-aprinde cerul la chindie, seara.

În livezi ard globuri de gutuie coaptă
Şi atârnă prunul şi mărul din poartă,
Brumării şi galbeni strugurii din vie
Se ascund sub frunza verde-ruginie...

Când mă-ntrec cu toamna şi brodez pastele
Mă înalţ în suflet până sus la stele...
Bat aripi cu negru-n cârduri de cocoare,
Frunze, om şi toamne... toate-s trecătoare...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual de toamnă

hai să ne luăm de mână şi să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieţii
şi să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeţii,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinăreşte prin noi,
şi udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viaţa
şi cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar faţa
şi eu, făt-frumosul, veneam să te cer.
deşi era toamnă, o toamna de vise,
stele si lună si cerul rebel
dansau printre noi ca dulci paradise
când ţi-am pus pe deget primul inel.
am uzurpat totul în toamna aceea
şi m-am ascuns în inima ta,
atunci am văzut ce-nseamnă femeia,
ce patimi şi vise ascunde în ea.

sună timpul a iarbă de toamnă,
trupurile noastre pierdute-n candori,
s-au ridicat a nu ştiu câta oară,
prin universul plin de stele si sori.

hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,
aşa ca nebunii pe scări de mătase,
să facem din vise poeme de toamnă
să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge toamna

Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito şi peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.

Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.

poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Structuri de jar

viaţa mea se prezintă în mii de nuanţe
lacrimi boeme sting năvalnice focuri
care ard în voie fragile speranţe
doar vise cuprind din nocturne jocuri.

pentru fericire mi-a rămas poezia
cuvinte în lumină brodez neântreruptă
steaua mea sublimă îşi cerne frenezia
să duc cu boala aspră energică luptă.

ritmuri şi arome le cuprind flămândă
miresme din grădină îmi învăluie simţul
flăcări din soare parcă stau la pândă
să aprindă timpul - îi tremură jilţul.

amintiri cu marea prin suflet colindă
dar s-a rătăcit în vreme rea drumeţul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de vise

Sunt un altar de vise nezidite
Fântâni de raze-mi umplu existenţa
Şi-mi picură-n speranţe stalactite
Prin site de cristal măsor esenţa.

Şi zbor prin infinituri paralele
Pe unde oarbe-n curcubeul nopţii
Curg visele topite-n roi de stele
Spre nemurirea vieţii şi a sorţii.

Pe răni de maci presar tăcut uitarea
Sparg liniştea pe drumuri neumblate
Mă dor copacii-n frunze, plânge marea
Şi lava-mi arde-ncet gânduri curate.

Sunt strop în vastul ocean al durerii
Culori de parfum în somn mă frământă
Din flăcări îmi cern cenuşa-nvierii
Şi-ascult orizontul ce-n zare cântă.

poezie de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul din trenul vieţii

Mă prăbuşisem din nou printre oameni şi fiare,
aduceam cu mine zborul prin galaxiile uitate
trăiri, dureri, libertate,
vânturile nefirescului, faetoanele şi velele neantului.
dusesem însă peste tot cu mine
profunzimea, stălucirea şi nostalgia ochilor lui
negri cu iradieri de toamnă şi chihlimbar.

Nu puteam să înţeleg respiraţia căutării
din sufletul de rouă al frunzelor
ce îmi alintau dimineţile şi-mi adumbreau serile înnoptate în sine.
apoi, l-am găsit printr-un joc hilar al ursitoarelor
ce dansau înlănţuite în paşii sălbatici al ielelor morţii.
mă aştepta resemnat şi trist pe marginea unei stele albe
din constelaţia rodiilor.

"Te-aşteptam de-o viaţă, nălucirea mea dragă,
îmi şopti răpus de dor"
iubirea lor îi topi într-unul
pentru eternitate.
dezlănţuite, clipele nu puteau fi oprite.
regăsiseră paradisul jumătăţii din puzzle-ul lipsă.

Dar el, şovăitoare stea, alunecă frenetic, maiestuos de rece
prin galaxia din piatra îndoielii, viu colorată în sensurilor tăcerii,
însămânţând durere,
lacrimi de dor, albe nelinişti în raiul dintre ape,
iar ea, plăpândă floare,
un mac prin mărăcini şi pierderi
dansa suav pe aripile deziluziei eternului pierdut
din trenul vieţii...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele-ţi îmi cântă visul

În sărutul tău, femeie, buzele şoptesc timide
Când aştern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi eşti lună, îmi eşti soare

Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ţi-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu ştii... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată

Dulce linişte sublimă, povesteşte-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă bineţe,
Buzele-ţi îmi cântă visul, lângă tine-s tinereţe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul nopţii

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negrii încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare,
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi,
şi peste munţi şi peste şesuri,
acoperind pământul c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de NIKI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

mi-e dor de o mare
acolo, departe-departe, de zare
pierdută în marea depărtare
mi-e dor de năvalnice valuri, de cerul senin
îmi este dor de lumina divină
mi-e dor să plutesc
lângă fraţii mei, albi şi puri pescăruşi
peste ţărm, peste valuri şi stânci
mi-e dor de nebunia ce ţipă aprig în mine
vreau sa fiu cel ce liber aleargă
pe mare, prin vântul nebun
să urlu la stele, să alerg printre ele
sus-sus să mă avânt
departe de ăst pământ
dar, aripile's frânte
cad, mă zdrobesc de lume, de toate
aici, pe ăst tragic pământ

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!