Psihedelic

psihedelic

am împărţit luna în două
o parte pentru tine
cealaltă mie
şi noaptea a devenit mai tristă
grunjoasă
nici câinii nu mai ştiu
la care să latre
de după umbre
regina nopţii îşi scutură parfumul
înnebunind fluturii...

amuşinez aerul acesta mirosnic
şi-mi apăs urechile
să nu mai aud ţârâitul greierilor
ascunşi până în mintea mea
să pot măcar visa
să ascult iar Ummagumma...

poezie din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targoviste, 2011
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

ce să fac
dacă tot ceea ce iubesc eu
se ghiceşte în lumina ta,
şi mâinile legănându-se
ca nişte arce solare
mie mi se supun în îmbrăţişare?
aud viaţa cum curge-n tine
şi revelaţiile firii tălăzuitoare
port în mine şi viaţă şi moarte
fiinţă despărţită în două veşnicii
unde vântul suflă dinspre apus
până la miazăziua soarelui
iar noaptea revine
după trecerea timpului nocturn
al nesomnului luminii.
cum pot să trec
în cealaltă parte a firii
unde germinează mestecenii din oase,
şi se îmbrăţişează cenuşiul cu trandafirii
şi îşi dau sărutări prin întuneric
în tufele preaplinului poem
şi în rana de dor adormită?
ce să fac ca să nu mai stau treaz
şi nici să simt ochii tăi în privirea-mi,
ce să fac cu pielea, cu suferinţa sângelui,
zi-mi ce să fac cu sufletul, cu tine
şi cu iubirea ce voi s-o păstrez pentru mine?
fiindcă eşti a mea
toată lumea se-nvârte nebună
curba pământului fuge şi nu se opreşte
astrele din ochi sunt ameţitoare
şi luna, această frumuseţe uluitoare
îmi înfloreşte în verde vederea,
un vis care nu poate muri niciodată
trebuie să ştii să-l aştepţi, să stai de veghe
ascultă şi stai până când ziua dispare
înăbuşită toată în aur genuin
primăvara îţi întoarce chipul când mă iubeşti
îţi aud râsul cristalin, îţi văd zâmbetul
suntem înrobiţi să ne căutăm
veşnice stele comete.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina nopţii
îşi deschide corola
după furtună-
în aer înmiresmat
cântecul greierilor

tanka de Gabriela Genţiana Groza (24 iulie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi pleacă urechea la şuşotelile lumii pentru că urechile trupului sunt mai deschise decât urechile sufletului. Iar dacă pe tine te supără toate acestea la el, înseamnă că nici tu nu ţi-ai deschis bine ochii şi urechile sufletului.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Temniţa Minţii
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-încetat ploaia -
ţârâitul greierilor
în toiul nopţii

haiku de Gabriela Genţiana Groza (21 iulie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Adelaide: În curând va trebui să te decizi asupra unui soţ. Ce zici de candidatul unchiului Leopold?
Victoria: Nu mă pot căsători cu cel cu care vor ei să mă căsătoresc.
Regina Adelaide: Fiecare pretendent va va avea anumite condiţii.
Victoria: Nu pot fii propria mea stăpâna pentru o perioadă, nu mi-am câştigat acest drept? Lordul M. este atât de amabil, nici că puteam cere un tutore mai bun.
Regina Adelaide: Tu poţi visa la independenţă, dar nu o vei obţine. De-acum înainte toţi te vor manipula pentru scopuri proprii, iar Melbourne mai mult decât ceilalţi. Ţine minte doar că tu eşti regina, iar el este un politician. Şi politicienii, indiferent de credinţa lor, întotdeauna le vor displăcea monarhia. Ei se duc, dar tu rămâi. Aşa că ţine-l pe dragul Lord M. la locul care i se cuvine.
Victoria: El a ales deja noii servitori ai palatului.

replici din filmul artistic Tânăra Victoria, scenariu de Julian Fellowes
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecelul Lobeliei

Am fost odată parte
A sângelui şi oaselor tale.
Acum nu mai sunt, acum sunt
Doar o umbră-n strane goale.

În fiecare zi, în zori,
Mă trezesc din visul tău afară
Şi nu mă mai pot întoarce,
Şi plâng... iar zilele zboară.

Nu pierdută, ci abandonată,
Lăsată peste tot în urmă;
Iar aceasta-i gândul meu
Care-n mintea ta tot scurmă.

Nu ştiu nimic, nimic.
Abia pot îngâna două cuvinte.
Dar aceasta este lacrima mea
Pe-obrazul tău. Fierbinte.

Îţi priveşti chipul în oglindă.
Cu cine să-l aseamăn?
Acesta trebuia să fie chipul
Mie geamăn.

Dă-mi mâna de-acolo din somnul tău,
Acum departe.
Altminteri, mereu voi plânge,
Altminteri, voi lăcrima până la moarte.

poezie de Louise Bogan,1897 – 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oameni sunt înnebuniţi după maşini. Intră în panică dacă găsesc o mică zgârietură pe capotă şi vorbesc întotdeauna despre câte mile au făcut cu un galon de benzină, iar dacă îşi cumpără o maşină nouă încep imediat să se gândească cum pot să o vândă mai avantajos pentru a-şi lua una şi mai nouă. Mie nu îmi plac nici măcar vechile maşini. Vreau să spun că nici măcar nu mă interesează. Mai bine aş avea un nenorocit de cal. Un cal este, cel puţin, mai apropiat de rasa umană.

citat din J.D. Salinger
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna sărută viu Regina nopţii,
Ea îşi deschide larg parfumul sorţii,
Liniştea nopţii inundă fără milă,
Iubirea fără rod din nou suspină.

catren de Valeria Mahok
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

întunericul nocturn
ascunde multe mistere
doar parfumul suav al florilor
străpunge liniştea
însufleţită de ţârâitul greierilor

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu ştiu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu ştiu, Doamne, dacă eşti cu mine,
Nici nu ştiu de ştiu să Te ascult.
Ştiu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aştept când licăreşte luna
Şi să strig când bântuie cel rău.

Nu ştiu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu ştiu să plâng dacă mai pot
Ţi-am cerut doar milă şi iertare
Şi-am venit cu sufletul cu tot...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul îşi vede de geometrie

impasibil la emoţia mea
luna se pregăteşte de eclipsă
e din ce în ce mai rotundă
ca mai toate pietrele acestea
care se învârt în neştire
cu monotonie invariabil plictisitor
singura ei distracţie este jocul acesta
de-a v-aţi ascunselea cu soarele şi pământul
mareele au devenit din ce în ce mai banale
parcă nici îndrăgostiţii nu se mai agaţă de cer
iar poeţii au început să scrie doar despre moarte
apocalipse şi draci verzi pe pereţi

undeva pe retină se derulează
tot felul de lumi imposibile
întotdeauna răsturnate şi de neînţeles
atât cât să le cuprind
între două încercări de aproximare
iar luna asta este din ce în ce mai rotundă
parcă ar vrea un premiu de consolare

între timp teii se pregătesc de supernove
ar fi recomandat să respirăm cu grijă
să nu deturnăm vreun înger

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

am învăţat să nu mă nasc, mai ales
când
mi-e dor de tine

ştiu, ştiu
o să-mi spui
răzând
cu ochii plini de stele:
viaţa pentru mine
esti tu
nimeni altcineva!

mai târziu am învăţat să nu mă nasc
nici când
mă iubeşti
nici când mă urăşti
atunci
pentru tine
eu doar nu sunt

nu ţi-am cerut
să mori
nici când te-am urât cel mai mult
nici când te-am iubit
doar că
de la o vreme
am învăţat
cum să dorm cu tâmpla zdrobită

gândul acesta că te-as iubi nu e făcut
pentru minte
ci pentru o tăcere stingheră,
înfiptă adânc
în amândoi

si in el, iubito,
îmi aud rănile zvâcnind
sau...
poate că nu

poate că
ele mă aud pe mine.

poezie de Nicolae Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine

am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
ştiam asta, era ca o aspiraţie
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viaţa a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viaţa a decis pentru mine
m-am gândit şi la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoşi dragostea
şi-mi zâmbea
şi în sufletul meu era furtună
şi Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărţit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inca mai cad lacrimi

Inca mai cad lacrimi, dupa tine
Inca ma mai gandesc la tine
Nu te pot uita
Vreau sa mai faci parte din viata mea

Vreau sa iti spun dinou,
Bun venit in bratele mele
Vreau sa te protejez,
Sa iti ofer dragostea mea

Imi este dor de tine
Si de cuvintele care,
Desi erau reci si goale
Pentru mine insemna ceva

Si stau gandindu-ma mereu,
Langa mine nu mai esti prezenta
Dar totusi,
Parca inca mai simt parfumul cu care te dadeai

In ca iti mai tin minte privirea
Ochi caprui care ii ai,
Ochi pe care ii priveam
Tot timpul ii indrageam

Parca acuma te avd,
Cum stateai la mine in brate
Locul in care,
Cresteau sperante

Parca acuma vad,
Trandafirii infloriti
Parca le simt mireasma
Trandafirilor rosii preaiubiti
De tine indragiti.

Gandindu-ma la tine,
Parca aud cuvintele ce ti-le rosteam
Iti ziceam ca te iubesc
Si cat de mult in viata mea te doresc

Imi amintesc acum,
Iubirea mea pentru tine,
Dintr-o data a rasarit
Fiind de nestapanit

Parca vad momentul in care,
Amandoi rasaritul soarelui il priveam
Impreuna ne bucuram
De la tine o sarutare primeam

Cat timp soarele a stralucit,
Multa iubire s-a ivit
Eram de nedespartit
Mereu, mereu noi ne-am iubit

Odata cu apusul soarelui,
Instalarea noptii depline
M-am indepartat de tine
Te-ai indepartat de mine

Iubirea a disparut,
Mi-ai lasat un gol imens
Un suflet pustiu
Acuma doar de lacrimi ingrijit

Si am ramas singur
Intr-un loc al nimanui
Intr-un loc lipsit de viata
Nu are iubire, nu are speranta

Noaptea hoinarind strazile,
Pe care te plimbam
Stelele inca mai straluceau
Dar mie nu imi mai zambeau

Luna este palida,
Nu are putere sa mai straluceasca
E de parte de soare, i-a disparut stralucirea
Stralucirea care de la soare o primea
Stralucirea care a disparut
Luna si soarele, unul de altul s-au despartit
Totul ramanand un vis neimplinit

poezie de Ovidiu Cotei (20 septembrie 2015)
Adăugat de Ovidiu Cotei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansa mea

A sosit ziua.
Apusul meu, începutul tău.
Mintea este un lucru fragil;
Trebuie să-înving, nu să eşuez inutil.
Nu pot pleca în felul acesta,
Cred că nimeni nu poate.
M-am gândit la căderea mea,
Ea îmi învăluie mintea.
Mai vreau doar să-mi găsesc comoara.
Mintea este un lucru fragil,
Iar eu ştiu că pot eşua inutil.

poezie de William Spychalski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Mădălinei

Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.

Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârşitul lumii.

Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.

Pentru tine, Mădălina,
cerul senin s-a deschis.
Pentru tine, Mădălina,
viaţa a fost doar un vis.

Fără tine, Mădălina,
cetatea e mult mai tristă.
Flori ca tine, Mădălina,
pe pământ nu mai există.

Noaptea, cerul îşi aprinde candelambrul plin cu stele,
"Fata cu părul de foc" străluceşte printre ele.

poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

50+

Nu poţi mai mult, ştiu... te-nţeleg
Mi-ai repetat-o pân-a plusat un fel de cult
şi-am dreptul să aleg:
nu pot să-l mai ascult.

Cândva eram ca tine
Un bobârnac pe un chibrit; cum o sări mai bine
Iar dacă dunga s-a punctat pe muşamaua de sub scor
cu un pahar decor, din lipsă plenul,
Cu coatele am şters desenul.
Până aici! Mă voi muta în propria-mi minciună blindată:
Ce-a fost, a fost... nu va mai fi vreodată!

Noaptea, patul e doar risipă de antreprenor
Agonisind oftaturi ce nu-şi mai vor sonor,
nici vină...
Nemotivatele absenţe cu tine-n rolul lor
au devenit rutină,
Dor...

- Deşert în inimă, mi-am pus centură de pustiu
Un cactus plin de ţepi m-am hotărât să fiu
De vei veni, să ştii că prin amprenta de la sol
Nu mai găseşti nimic... ghiveciul va fi gol.

- Hai, lasă... te ştiu! Ţi-a venit criza de Mai!
Pe cine crezi că păcăleşti?
Vrei să spui că nu mă mai... (?)

poezie de Andrei Ghejan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nopţii

A tăcut şi ultima boare de vânt,
S-a scurs şi ultima lacrimă din cer,
A rămas pământul ud,
Şi datina amintirilor din el.

Deschid larg geamul către infinit,
Pătrundă-n casa mea al tăcerii lung fior,
Ascult, şi nu aud decât un vag suspin,
E visul meu, mă cheamă la un lung festin.

Întunecat e cerul, liniştită-i noaptea mea,
Au adormit, bătrânii mei copaci, şi nu mai freamătă nici iarba,
Şi păsările ce mi se jucau în geam, m-au salutat de noapte bună, şi au plecat,
Iar liniştea s-a aşezat pe strada mea.

Inima îmi bate marşul clipelor trecute,
Din amorţire se revarsă acum asupra mea,
Atotstăpânitoarea noapte, adâncă, rece, grea,
Şi dragostea din ea.

Voiesc s-aud un strop de apă suierând,
Voiesc să văd un licăr, din îndepărtata lume a cerului etern,
Voiesc să aud o clipă, un vers, un simplu cânt,
Voiesc să-mi spună marea, că nu am devenit un surd profund.

Dar liniştea mă înconjoară c-o ignoranţă sfidătoare,
Ce luceşte în a lunii blândă-nfăţişare, patina nopţii adormire,
Dar eu respir, trăiesc, învăţ, visez,
Oh... ce slabă consolare.

Voi căuta fără odihnă să-nţeleg a nopţii farmec,
Sunt tot mai darnic, primeşte-mi noapte taina, fără remuşcare,
Te văd şi simt puterea ta, probabil e aceiaşi dragostea în ea,
Ce-o înfăşori în jurul meu şi-mi faci cadou, o scurtă ploaie.

poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult

Ascult dar nu pot spune
dacă ceea ce aud este tăcerea
sau vocea Domnului

Ascult fără să ştiu dacă aud
şuieratul deşertului sau clipitul pleoapei
unui ochi în permanenţă atent care
de la cele mai îndepărtate margini ale universului
priveşte spre mine şi prin mine

Ştiu doar că exist ca unul
care este vegheat, iubit, înţeles –
şi de-aceea insuflu fiecărei fapte
prudenţă şi ceremonial

poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

adversar

Adversarul tău până la urmă nu este de fapt niciodată jucătorul de pe cealaltă parte a fileului, sau înotătorul de lângă tine, sau echipa din cealaltă parte a terenului, nu este nici măcar ştacheta peste care trebuie să sari. Adversarul tău eşti tu însuţi, vocile interne negative, nivelul tău de hotărâre.

definiţie de Grace Liechtenstein
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!