Harta şi busola

Pe Pământ când ai venit,
Aruncat aici de soartă,
Ca să mergi spre infinit,
Ai nevoie de o hartă.

Duşmanii sunt printre noi
Drumul e primejdios
Ca să nu dai înapoi,
O hartă e de folos.

Când ai luat-o pe-o cărare
Şi nu ştii unde te poartă
Nu te panica prea tare,
Ci mai uită-te pe hartă.

Vreme trece, vreme vine,
Şi tu viaţa o străbaţi
Cu harta mereu la tine,
De la drum să nu te-abaţi.

Iar busola minunată
Ce-ţi oferă îndrumare
Fără a greşi vreodată
Este sufletul tău mare.

poezie de Octavian Cocoş (23 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am coborât din copac şi i-am povestit aviatorului Fedoseev tot ce văzusem.
El se uită în sus: cerul era tulbure.
Fedoseev rămase pe gânduri.
- Ascultă, ştii să citeşti o hartă? mă întrebă el.
- Ştiu - i-am răspuns. Moscova, Sankt Petersburg, Minsk, Kiev, Tbilisi...
- Ehei, ai luat-o pe o scară prea mare. Mă mir că nu ai început cu: Europa, America, Africa, Asia... Altceva te-ntreb: dacă ţi-aş desena drumul pe hartă, ai să ştii să te descurci?
M-am fâstâcit;
- Nu, Vasile Semionovici. Aşa ceva am învăţat la geografie, dar vezi, nu prea...

Arkadi Gaidar în Fum în pădure (1939)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe harta Europei

Azi-noapte-am stat de vorbă cu plopii
Şi cu vântul!...
Mă cunoştea şi vântul,
Mă cunoşteau şi plopii –
Mă cunoşteau din vremea
Când colindam pământul
Cu gândul
Şi cu ochii
Pe harta Europei.

Şi mi-am adus aminte de nopţile de vară
Când o porneam de-acasă;
Abia ieşit pe poartă,
Mă şi vedeam departe, prin nu mai ştiu ce ţară...
Dar mă trezeam spre ziuă cu ochii tot pe hartă.

Şi mi-am adus aminte de ce-aş fi vrut să fiu –
Un plop ce se ridică spre cer
Şi-un vânt grăbit,
Ce-nconjură pământul mereu...

Şi-ntr-un târziu,
M-am căutat pe hartă, dar nu m-am mai găsit.

poezie celebră de Ion Minulescu (1930)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei scrisori

În citadela de pe hartă
Cu mândri musceleni voinici,
Trăit-au vrednici mucenici
Ce dăltuit-au limbii soartă,

Dovadă clară că pe-aici
N-a existat o limbă moartă,
În citadela de pe hartă
Cu mândri musceleni voinici.

Iar, unu', Neacşu – minte brici –
A scris de otomani cu artă
Scrisoarea despre-nalta Poartă
Ce-a fost trimisă la amici,

(D)in citadela de pe hartă.

rondel de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

speranţă (vezi şi nădejde)

O speranţă e o hartă imaginară, o hartă cu "ar trebui să fie" în loc de o hartă cu "este".

definiţie de Stephen R. Covey în Etica liderului eficient sau Conducerea bazată pe principii
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eremitul (Sonet Tarot)

Vine o vreme când sătul de toate
Începi să cauţi sufletul din tine
Şi ai nevoie de singurătate
Ca să-nţelegi ce-i rău şi ce e bine.
Aşa că te retragi în izolare
Sau îţi închizi uşiţa la cămară
Te reculegi în tihnă, cu răbdare
Ca-n sinea ta lumina să apară.
Sau poate nu-ţi doreşti singurătatea
Că nu mereu conştiinţa este trează,
Dar dacă ţi-e prea mare vanitatea,
Să ştii că cei din jur te izolează.

Singurătatea e mângâietoare,
Dar dacă e impusă, te cam doare.

poezie de Octavian Cocoş (19 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Skinner: Locul ăsta nici măcar nu e pe hartă. Cum ai ajuns aici?
Fox Mulder: Aţi fi surprins să aflaţi ce nu e trecut pe hartă în ţara asta şi ce ar face guvernul nostru pentru ca lucrurile să rămână aşa.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E o distanţă mult prea mare
Ce ne desparte de un an
Şi lung e drumul pân' la cer
Şi hartă către tine n-am.

E drumul lung până la cer
Şi deşi vreau să te găsesc
Ştiu că nu-ţi este cu putinţă
La pieptul tău să mă primeşti.

Mi-ai fost model de când mă ştiu
Şi chiar de viaţă nu mi-ai dat
Eu te-am văzut ca pe o mamă
Ş-azi lipsa ta m-a săgetat...

Când strig răspunzi doar cu tăcerea
Iar sufletul mă doare tare
Şi de-ar fi să mă întrebi ce am
Ţi-aş spune"Lipsa ta mă doare..."

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

E multă tristeţe pe-o hartă
în care, poteci paralele,
cu spini sau abis între ele,
te-anunţă că viaţa nu iartă.

Sunt oare şi lumi diferite,
în care, pe-o hartă mai bună,
potecile se împreună
şi merg mai departe lipite?

Există o singură lume
în care iubirea aşteaptă
un semn, o privire, o şoaptă,

a celor ieşiţi dintre hume,
sau, doar, o alegere-anume,
pe scara cu-o singură treaptă?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oceanul iubirii

Navighez pe oceanul iubirii
Delfinii zburdă peste tot în jur
Simt în nări mirosul fericirii
Ce umple aerul sărat şi pur.

Valuri de sentimente mă poartă
Spre orizontul depărtărilor
Nu-mi e necesară nicio hartă,
Urmez chemarea desfătărilor.

Sunt atras în mod irezistibil
Ah, cât de mult aş vrea să pot să zbor!
Deşi nimic nu este imposibil
Când simţi aşa un dor înălţător.

Ştiu că m-aştepţi, că vrei să mă dezmierzi,
Să mă iubeşti, să mă săruţi cu drag
În ochii mei cu totul să te pierzi
Iar eu la tine-n suflet să mă bag.

Atunci oceanul ne va înghiţi
Şi ne vom dizolva în infinit
Şi numai din legende se va şti
Ce mult şi ce frumos noi ne-am iubit.

poezie de Octavian Cocoş (10 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre iad îl nimereşti fără, hartă...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia viselor

Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniştite şi fără sfârşit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viaţă mi-am fost răsărit.

Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
şi-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.

Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.

Un gând îmi străbate prin minte şi visuri,
ieşind în lumină din vechi amintiri,
şopteşte în pânze, adie înscrisuri
şi-alege cărarea mai vechii iubiri.

Corabia viselor mele mă poartă
spre soare-apune-ntr-un mers liniştit,
sunt singur pe drumul ce nu e pe hartă,
lumina m-atrage spre ţărmul iubit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tată

Tare mult m-am bucurat
Când pe lume ai venit
Şi de-atunci, necontenit,
Paşii ţi i-am îndrumat.

Te-am crescut ca pe o floare,
Te-am vegheat noapte şi zi,
Te-am udat, aşa cum ştii,
C-o iubire foarte mare.

Ţi-am dat aripi ca să zbori
Să te-nalţi până la cer
Să vezi grijile cum pier
Când treci dincolo de nori.

Acum ai ajuns bărbat
Sper să mergi pe drumul drept,
Eu mereu o să te-aştept
Cu un dor neîmpăcat.

poezie de Octavian Cocoş (2 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harta inimii tale

Privirea,
Mi-o fixez,
Pe harta inimii tale...
Iubirea,
O regăsesc,
În regiunea,
În care,
Sărutări abundă,
Tâşnind,
Ca un izvor,
Din adâncuri,
Ce curge apoi,
Prin albia viselor,
Pulsând,
În valuri sângerii,
Râuri de sentimente,
Colorând,
Iubirea,
Cu mângâieri străvezii,
Al dorului rătăcit,
Printr-un răsărit,
Când,

Se preling, lacrimi,
Pe chipuri, brăzdate,
Urme tatuate...
Când,
Raze au răpus,
Cu fantă de lumină,
În tihnă,
Fereastră,
A inimii, uitată,
Demult, ferecată,
Cu lacăt ruginit,
Al zborului infinit...
Amprentă,
Unui nou inceput,
Al inimii ritm,
Dezrobită,
De doruri, sfâşiată,
Eliberată,
Din robia anilor,
Descătuşată...
E vie, zglobie,
Prin sertarele ei, adie,

Verdele crud,
Al sufletului nud,
Murmur aprins,
De iubire cuprins,
Hartă animată,
Înviorată,
De seninul bolţii,
Pe aleile sorţii!
Iubirea, doar ea
Dezlănţuie inima,
a mea, a ta,
Pe hartă,
În timp
Conturată...!

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scos la hartă

cu scaunul medical generalul
se încruntă de aici îl aud
cum datoria îl trage de stelele
de pe umăr îşi plânge trădarea
meseriei de militar pus să mintă
nu-i vine să se ridice de pe taburet
colegii îl privesc de-acasă
vin voci din ceea ce-a rămas
din armata îngropată definitiv

scos la hartă îşi simte gura acră
plicul îl arde la onoare cu cinism
camerele puse pe el îl încălzesc
trebuie s-o facă cu ochii sticlind
ca pisica bătrână sare pe subiect

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nevoie să ştii unde mergi. Nu este nevoie să ştii de ce mergi. Tot ceea ce e nevoie să ştii este faptul că mergi plin de veselie; dacă faci acest lucru, nu poţi greşi.

citat celebru din Osho
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o vreme

Vine o vreme când totul dispare
Şi ochii vor plânge cu lacrimi amare.
Vine o vreme când vrei să reiei
Şi tot ce obţii sunt numai idei.
Vine şi vremea când roata se opreşte,
Vei vrei s-o învârti dar nu se clinteşte.
O altă vreme va cădea pe tine..
Să vrei să iubeşti să nu ai pe cine.
Un zâmbet vei vrea, un semn de la mine,
Dar n-am să mai fiu şi nu-ţi va fi bine!
Căci anii vor trece fetiţo în zbor...
Tu amintire iar eu călător.

poezie de Mihai Pîrvu (16 august 2016)
Adăugat de Mihai Pîrvu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tramvaiul

Tramvai hodorogit ce te târăşti pe şine
Şi nu poţi să te-abaţi deloc din drumul tău,
Căci soarta nemiloasă în gheara ei te ţine,
Ai fost cu noi mereu, la bine şi la rău.

Dar anii au trecut şi toată strălucirea
Din vremuri de demult treptat s-a risipit
Însă şi azi te zbaţi să-ţi împlineşti menirea,
Chiar dacă ştii şi tu că eşti cam ruginit.

Nu peste multă vreme, pe şinele perechi
În ultima ta cursă smerit tu o să pleci,
Un biet tramvai bătrân, cu iz de fiare vechi,
Ce ne va spune-adio şi va pieri pe veci.

Tramvai hodorogit ce te târăşti pe şine
E şi firesc cumva că te-ai înspăimântat
Şi lucru-acesta îl vede prea bine orişicine
Că vrând să fugi de soartă, acum ai deraiat.

poezie de Octavian Cocoş (22 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut un an

O, mamă, prea grăbită ai plecat,
Măcar o oră să fi aşteptat,
S-ajung la tine, mâna să ţi-o ţin,
Să-ţi spun adio, să-mi zâmbeşti puţin.
Dar poate-o oră ar fi fost prea mult
Când sufletul simţea acel tumult
De-a se înălţa spre cerul infinit...
Şi-mi pare rău că nu te-am mai găsit.

Mi-e dor de tine, a trecut un an,
Speram să vii înapoi, dar e în van,
N-o să te întorci şi poate că-i firesc,
Dar vreau să ştii că încă te iubesc,
Şi că din chipul tău blând şi senin,
Eu mi-am făcut icoană să mă închin.

poezie de Octavian Cocoş (3 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia cu vise

În corabia cu vise ce te poartă liniştit
ia-ţi iubirile promise: să iubeşti, să fii iubit!

Şi cu degetul pe hartă urmăreşte spre zenit
suflul vântului cum poartă nava ce-ai împodobit.

Vânt la prova te îmbie, din pupa alt vânt te poartă,
iar tu constaţi cu mânie: derivă, ai puntea spartă!

Spiritul le aranjează, nu te enervezi deloc,
ştii că de sus te veghează steaua ce-ţi poartă noroc.

Ia-ţi iubita ce ţi-e dragă, strânge-o tare de mijloc,
spune-i ce de ea te leagă şi sărut-o cu mult foc.

Să fiţi tâmplă lângă tâmplă, cu gura împreunată,
salvarea-n duh se întâmplă, nu te lasă niciodată.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia cu vise

În corabia cu vise ce te poartă liniştit
ia-ţi iubirile promise: să iubeşti, să fii iubit!
Şi cu degetul pe hartă urmăreşte spre zenit
suflul vântului cum poartă nava ce-ai împodobit.
Vânt la prova te îmbie, din pupa alt vânt te poartă,
iar tu constaţi cu mânie: derivă, ai puntea spartă!
Spiritul le aranjează, nu te enervezi deloc,
ştii că de sus te veghează steaua ce-ţi poartă noroc.
Ia-ţi iubita ce ţi-e dragă, strânge-o tare de mijloc,
spune-i ce de ea te leagă şi sărut-o cu mult foc.
Să fiţi tâmplă lângă tâmplă, cu gura împreunată,
salvarea-n duh se întâmplă, nu te lasă niciodată.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!