Dulcamara

E bun de orice rău
Arcanul leacul meu,
Licoarea extrafină,
Ambrozia divină:
Lixirul eminent,
Lixir omnipotent!
Cum bei, îţi ia cu mâna,
Căci el este fântâna,
Sorgintea ş-a vieţei,
Sorgintea tinereţei.
Ş-apoi... ş-a frumuseţei...
Compratelo, compratelo,
Că, iată-mă, mă duc.
E bun de orice rău
Arcanul leacul meu:
Şi friguri,
Şi lângoare,
Şi tifos,
Şi holeră,
Şi oftică,
Şi ciumă,
Cum bei, îţi ia cu mâna.
Lepră,
Chelie,
Virus
Şi râie,
Scrofuli,
Rahit,
Spasme
Şi asme,
Revme,
Podalgă,
Lovă,
Scorbut,
Toate le spală.
Toate le stinge
Marea virtute-a leacului meu.
Cum bei, îţi ia cu mâna,
Căci el este fântâna...
Toate le spală,
Toate le stinge
Şi bătrâneţea,
Şi gârbovia,
Şi cărunteţea,
Şi chiar orbia,
Şi zbârcitura,
Şi ştirbitura,
Şi ignoranţa,
Şi nebunia!
O, mare virtute-a leacului meu
Părul negreşte,
Pielea albeşte
Şi rumeneşte!...
Dinţii... -ntăreşte.
Dă şi avere,
Oricât ai cere,
Chiverniseală
Fără tocmeală;
Pe cearlatanul
Face om mare,
Pe calpuzanul -
Om de onoare,
Pe ucigaşul -
Diregător,
Pe fur de frunte -
Judecător.
Pe sceleratul
Reîntregeşte,
Pe cotoroanţa
Întinereşte!...
Glorie mare
Leacului meu!!!
Cum bei, îţi ia cu mâna,
Căci el este fântâna,
Sorgintea tinereţei,
Sorgintea frumuseţei,
Mehenghiul de candoare,
Patentă de onoare,
Patentă de martir,
Divinul meu lixir!
Glorie mare leacului meu!!!
Cum bei, eşti patriot,
Al Bruţilor nepot,
Celebru liberal,
O dată năciunal;
Celebru, celebrissim,
Arhipatriotissim,
Şi memebru doctorissim
FRĂŢIEI MEDICALE!
O! marea ta minune, ce nu se poate spune,
De leac omnipotent!!!
Licoare extrafină!
Ambrozie divină!
Al cerului agent!
Lixir omnipotent!
Compratelo, compratelo,
Că, iată-mă, mă duc!

poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul meu cel cristalin

Glasul meu cel cristalin,
Domnului cu drag închin.
Poezii recit frumos,
Domnului Isus Hristos.

Laud, slăvesc Numele Său,
Căci e Dumnezeul meu.
Mă veghează neîncetat,
Numele-I fie lăudat.

El mă ţine-n mâna Sa,
Şi veghează asupra mea.
Mă păzeşte de orice rău,
Mă păstrează-n harul Său.

Chiar din fragedă pruncie,
Vreau să-Ţi slujesc, Doamne, Ţie.
Te rog, mare să mă creşti,
De ce-i rău, să mă păzeşti.

Eu Te laud şi Te slăvesc,
Bunătatea Ta vestesc.
Spun la toţi în jurul meu,
Căci eşti mare Dumnezeu.
Amin

poezie de Ica Drăgoi (7 august 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică

Eu constat că mătăluţă,
Cum bei kilă după kilă,
N-ai sorgintea în maimuţă
Ci te tragi de la… cămilă.

epigramă de Ion Cuzuioc din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc, Isus,m onoare

eu te laud şi îţi cânt
dragostea de Dumnezeu
a Celui Prea Înalt Cuvânt
şi în veci Mirele meu

mă închin în faţa Ta
şi ţi-aduc Isus onoare
lumii Tu nu mă lăsa
ci în veci să-mi fii salvare

sub aripa Ta Divină
Doamne astăzi Tu mă ia
şi mă fă să fiu lumină
să trăiesc doar voia Ta

vreau lumina să îmi fie
scut şi pavăză mereu
Mire drag din veşnicie
să-mi fii Domn şi Dumnezeu

o Isuse îţi slăvesc
Numele şi-a Ta Fiinţă
eu te laud Domn Ceresc
umple-mă de-a Ta credinţă

fă-mă să-ţi fiu slujitor
să-ţi cânt gloria iubirea
pe veci dar îţi sunt dator
căci îmi dărui mântuirea

eu te laud te slăvesc
Mire scump şi minunat
fiinţa mea îţi dăruiesc
fă-mă dar în veci curat

fă-mă dar să mă supun
să trăiesc Cuvântul Tău
căci Isus atât de bun
eşti Tu-n veci Mirele meu

îţi cânt Doamne îndurarea
pentru fiinţa omenească
căci ne eşti pururi salvarea
drum spre patria cerească

glorie Isuse Ţie
slavă cinste şi onoare
îţi cântăm în veşnicie
pentru marea Ta-ndurare
03 octombrie 2018 mănăştur

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul şi butoiul cu vin

Te-nşeli crezând că dacă bei cu paharul mic,
N-o să goleşti butoiul, iubitul meu amic.
Tu asta ţine minte, când bei cu înfocare:
Paharul mic goleşte chiar şi butoiul mare.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (9 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul...

te-am pierdut, apusă în apus mileniu
colapsandă stea pe fundal de hău
făr-a şti vreodată cum ai fi ca geniu
-geniul meu bun, geniul meu rău

ai secat izvorul dulcei inspiraţii
în adolescenţa sufletului meu
alte stele fost-au flux de revelaţii
geniul meu bun, geniul meu rău

chiar de m-aş întoarce în apus mileniu
la portiţa ta, un frumos flăcău
n-aş vrea alte roluri şi nici alt prosceniu
geniul meu bun, geniul meu rău

n-aş schimba nimic în acest scenariu
rolul principal l-aş juca tot eu
rolul tău în fine-l las să fie variu
geniul meu bun, geniul meu rău...

Moscova

poezie de Iurie Osoianu (24 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinste glorie Isus

Mă închin Isuse Ţie
Şi te laud te slăvesc
Îţi cânt Fiinţa-n veşnicie
Căci eu vreau să te iubesc

Glorie în veci onoare
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Pentru veşnica-ţi iertare
Fii în veci glorificat

Eu te laud şi îţi cânt
Pururea a Ta Fiinţă
Pentru Sfântul Tău Cuvânt
Şi salvarea prin credinţă

Fie-ţi Numele slăvit
Lăudat între popoare
Căci Isus ne-ai mântuit
Dându-ne în veci salvare

Doamne viaţa Ta o cânt
Ce-ai trăit-o aici jos
Când umblai pe acest pământ
Domnul meu Isus Hristos

Îţi cânt Doamne a Ta iubire
Lumina de Dumnezeu
Viaţa de neprihănire
Ce-ai trăit-o Domnul meu

Cinste glorie mărire
În veci scumpul meu Isus
Că-n a Ta neprihănire
Şi pe mine m-ai ascuns

În lumina Ta Divină
Prinde-ne şi Tu ne ia
Să trăim doar fără vină
Împlinind Isuse voia Ta

Dă-ne azi noua măsură
Isus să te ascultăm
Umblând doar după Scriptură
Pururi să te onorăm
01-Aprilie – 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ziarist şi bun prieten

Prietene, sticla la gură
Îţi cam dă dureri de frunte.
Ţi-am zis să bei cu măsură
Nu să bei... măsuri mai multe.

epigramă de Teodor Groza-Delacodru din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul meu drag! (versuri dedicate băieţelului meu Alexis)

M-ai ajutat să cred în mine... m-ai schimbat atât
Mi-ai dăruit un zâmbet cald, copile... eşti atât de bun!
În jurul tău este veselie, în ochii tăi e bucurie
Şi ştii că dăruind din ele te contopeşti şi devii iubire!

Când tristeţea mă apasă închid ochii şi-mi amintesc
Chipul tău, privirea ta duiosă şi mâinile ce ţi le treci prin părul meu...
Cuvintele frumoase şi pline de înţelepciune ce mi le-ai oferit în dar
Ori de câte ori simţeai că am să cad
Tu m-ai ajutat să mă ridic fără să îmi ceri nimic în schimb
Ţie îţi datorez acum faptul că am învăţat să râd...

Cum am să te răsplătesc, cum am să îţi mulţumesc
Căci în Ajun de Crăciun simt că sunt un om mai bun?!
Cum oare am să pot să îţi ofer mai mult decât însăşi viaţa mea?

Nici o viaţă nu ar ajunge să îţi arăt cât te iubesc
Nici o viaţă nu ar fi suficientă căldura să îţi ofer,
Tu eşti visul devenit realitate ce dă sens vieţii mele neînsemnate!

poezie de Mădălina Gheorghe (25 decembrie 2013)
Adăugat de Mădălina Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

eu te imaginez întruna
ca o vioară, ca un cânt,
căci tu îmi eşti pe veci stăpâna,
cu tine simt şi eu că sunt.

ridic palate de albastru,
plutesc adeseori pe nori,
privesc la tine ca la astru,
când râzi, mereu îmi dai fiori.

s-aşterne peste văzul meu
un văl frumos de nebunie
m- ascund adesea-n sânul tău
ca spiriduşu-n colivie.

mi-aş pune, zău, capul pe el
să-i ascult durerea-n sânge,
să văd zvâcnetul rebel
şi să văd dorul cum plânge.

eu sunt ochiul tău ce vede
zeu alergător prin timp,
vise dulci în risipire
ce mă poartă prin olimp.

bolnav de vini imaginare,
adeseori te văd plutind,
ca o sirenă-n marea mare
şi printre valuri vălurind.

să nu mă mângâi niciodată,
să nu-mi pui mâna ta pe frunte
căci mâna ta ce mă atinge
îmi face pletele cărunte.

este în mine atâta vis
ce îl strivesc mereu sub pleoape,
şi în albastrul meu iris,
aş vrea să te culeg din ape.

te stingi din ce în ce, te ştergi,
de peste ochiul meu, făptură,
a fost iubire, nebunie?
sau între noi a fost doar ură?

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 iulie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vermutul meu

Se ştie că, la băutură,
Tot omul drumu-şi dă la gură.
Vermutul ce l-am preparat,
E-aşa de bun, de minunat
Şi-aşa de tare-al meu vermut,
Că, dacă-l bei, te lasă mut.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul beţiei şi beţivilor (25 februarie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te luptă cu ardoare

De vrei să dobândeşti onoare,
ascultă sfatul meu:
Te luptă cu ardoare,
chiar dacă îţi este greu.
Târăşte-te pe coate
şi sigur vei învinge,
cum ziua-învinge noapte,
şi noaptea-n zori se stinge.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus şi azi că te iubesc?

De nu ţi-am spus, îţi spune vântul
Căci am vorbit cu el aseară
Dacă te vede trist cu gândul
Să îţi şoptească fluierând
Că-mi este dor şi în curând
La tine voi veni nălucă
Cutreierând păduri şi văi
Prin ochii tăi!

Ti-am spus şi azi că te iubesc?
De nu ţi-am spus priveşte luna
Când mângâind cerul cu mâna,
Trimite carul său cu stele
Şi dorul meu ascuns în ele...
De te trezeşti din somn buimac
Să-ţi fiu vedenie şi leac
Acum şi-n veac!

Ţi-am spus şi azi că te iubesc?
De nu ţi-am spus îţi spune floarea
Ce-a înflorit cu mine-odată,
Ea-n ploi de vară sărutată,
Eu cu iubirea ta udată
De tine, omul meu cel blând,
Ce-mi eşti în suflet şi în gând,
Soare ce-aprinzi lutul meu sfânt
Prin legământ.

poezie de Angelina Nădejde (25 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere şi Decădere

Punând mâna pe sufletul meu
Ai pus mâna pe nemurire.
Îţi pot dărui nesfârşirea,
Pot lua sfârşitul
Şi cu el - pe tine!

Puterea mea de a îndura
Se confundă cu marea.
Puterea mea de a convinge
Se confundă cu vântul.
Pot iubi, cum pot nimici... prin tine!

Am nevoie de aripi să pot învinge -
Prefer suflet să câştig -
Cobor până în adâncuri
Pentru a mă ridica în înalt...
Şi toate astea cu tine!

Şi nescriind nimic până acum
Pot avea tot şi toate,
Sau nimic şi nimeni,
Putere şi decădere
Cu... şi prin tine!

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotică în miez de noapte

Miez de noapte, vise-n gene, dorurile-aleargă-n stele şi prin mine treci, iubite, când te chem în joc de iele...
Şi te las să-mi scotoceşti chiar prin gândurile toate, ştii că-n toate doar tu eşti, nimeni nu te poate scoate...
Şi mă bântui prin câmpii, Elizee... bei din Lethe şi te mântui de stihii când mă sorbi pe îndelete...
Mă adulmeci prin eter şi-mi respiri mireasma mov, ca pe-un elixir-miracol din al sânilor meu crov...
Eu, minune de femeie, din amurg amăgitor, îţi las trupul meu de zeie, să-i fii unic călător...
Umblă-n mine prin visecere, nu lăsa vreun tainic loc, sunt din două emisfere-n care numai tu ai loc...
Şi când te resimt în mine, sunt întreagă cum n-am fost, un rotund din linii curbe, ce se-ntrepătrund c-un rost...
Miez de noapte cu tăcerea în euforii de-amor... luna e un pic geloasă... se retrage-n dormitor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

dacă noaptea
când dormi
îţi pui mâna sub cap
sau te agiţi până la ziuă gândindu-te
cum îmi imaginez că eşti
cum te ascunzi prin pătura groasă
crezând că sunt acolo
gata să îţi măsor
fiecare centimetru de piele

nu ştiu
dacă ziua
când priveşti pe fereastră
braţele tale taie aerul din cameră
ca şi când ar vrea să mă atingă

vezi tu
eu nu ştiu nimic
chiar nimic despre tine
nici dacă îţi bei cafeaua în grabă
sau dacă pâinea pe care o înghiţi
are gustul acestei iubiri

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâmă de nimic

Cu faţa la altarul cerului mă-nchin,
Căci nu ştiu ce taine
Dincolo de el ascunde,
Tu, Doamne! De eşti al meu stăpân,
Mă îmbarcă pe a ta corabie.

Mă simt fărâmă de nimic,
În universul tău misterios şi infinit de mare,
Mă întreb, ce rol are al meu destin?
În teancul tău, de suflete rătăcitoare.

Că mi-ai dat minte să gândesc,
Dar vai! Ce minte scurtă,
Care m-ajută să trăiesc
Şi să-mi învârt destinul
în juru-mi pe orbită.

Şi, Doamne! Cum să nu doresc
Să ştiu, în infinitu-ţi univers
viaţa mea şi-a celorlalţi
Oare la ce ajută.?

Cu faţa la altarul cerului mă-nchin,
Fărâmă de ţărână şi nimic ce sunt,
Ţie, Doamne, de eşti al meu stăpân,
Îţi mulţumesc acum, cât mai am timp.

Până al meu pământ voi părăsi,
Ştiu ce am fost, dar nu şi ce voi fi,
Decât că sunt un suflet rătăcit,
Fărâmă de ţărână şi nimic,
Ca toate celelalte,
deci exist.

poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Umbra prietenului meu
M-a vizitat în somn aseară
Voia parcă timid să-mi ceară
Să stăm de vorbă. El şi eu....
Umbra prietenului meu
Acelui Mare Om, din mine
Ce tot mai rar cu duşii vine
Veni hallucinant şi greu
Umbra prietenului meu
Luptând cu alte umbre mute
Cu mâna îmi lua dureri durute
Cu mâna lui. Şi a lui Dumnezeu...
Umbra prietenului meu
Celui din mine.
Veşnic eu...

poezie de Iurie Osoianu (24 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă se întâmplă ceva rău, bei ca să uiţi; dacă se întâmplă ceva bun, bei ca să sărbătoreşti; dacă nu se întâmplă nimic, bei ca să se întâmple ceva.

citat clasic din Charles Bukowski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te grăbeşti la planificat ca fata mare la măritat? Mai bine îţi bei ceaiu' şi mănânci liniştit mălaiu'. Când Dumnezeu preia controlul, în viaţă magistral îţi este rolul!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul meu

Poate, pentru alţii, darul meu ar fi
fără vreo valoare, ne'nsemnând nimic
în gândirea celor care nici n-ar şti
câ e fără seamăn, cât ar fi de mic.

Pentru ei, pământul, floarea, mâna mea,
stând aşa, întinsă, parcă a cerşit,
e-un tablou nevrednic, bun a-l arunca
şi-a uita pe-acela ce l-a dăruit.

N-ar putea să vadă cum, în miezul său,
aura iubirii se înalţă, vag,
din petale-albastre care-n gândul tău
sunt priviri cu care te-nveleam cu drag.

Numai tu, iubito, dincolo de el,
vezi cum eu, c-un zâmbet cald şi dezarmant,
îţi ofer în suflet un întreg castel,
mai presus de aur sau de diamant.

Numai tu-l vezi altfel, numai tu-l doreşti,
ştii de unde vine şi, cu darul meu,
sufletul îţi cântă pentru că iubeşti,
iar în ochi ai lacrimi. Le-nţeleg doar eu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!