Fără limite

Căutând libertate
Seduşi de dorul libertăţii
Mereu încercăm evadare
De peste tot
Din noi şi dintre noi
De orişiunde
Sau de nicăieri
De aia Cel de Sus
Ne-a pus dinadins
Într-un univers infinit
Din care evadează
Numai cine poate
Sau poate că n-are rost
O evadare fiindcă aici
E libertate nelimitată
Care totuşi presupune
O înălţare la ceruri.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire imposibilă

O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi,
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat pe amandoi?

o iubire imposibila
Ca o frunza-albastra de pe cer
Cine ne-o fi pus grabit
Doar otrava-n ce-am iubit
Ce banal sfarsit

O iubire imposibila...
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila

O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat
O iubire imposibila

O iubire imposibila
Care nu exista, n-are rost
A fost vis, a fost cosmar sau un nor imaginar
Nici nu stiu ce-a fost

O iubire imposibila
Ca un strop de ploaie in deşert
Poate ca acum te stiu
Dar oricum e prea tarziu sa te iert

O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
cu acest final ratat

O iubire imposibila
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila.

cântec interpretat de Elena Cârstea, versuri de Elena Cârstea
Adăugat de Cristiana C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci ar fi fost şi este înspăimântător să-nţeleg că, da, peste tot sunt semne care mi se adresează, că ele strigă după descifrare, dar că mintea mea nu e în stare să le lege într-o coerenţă, necum într-un tunel sau într-o evadare. Nu am trăit degeaba, îmi spun în fiecare clipă a vieţii mele, fiindcă n-am ajuns scriitor, fiindcă sunt un biet profesor de română, fiindcă n-am nici familie, nici avere, nici o noimă pe lume, sau fiindcă trăiesc şi am să mor printre ruine, în cel mai trist oraş de pe faţa pământului. Ci pentru că mi s-a pus o întrebare la care n-am aflat răspunsul, pentru că am cerut şi nu mi s-a dat, am bătut şi nu mi s-a deschis, am căutat şi nu am găsit. Iată ratarea care mă înspăimântă.

Mircea Cărtărescu în Solenoid (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astrologie

În noi ar putea
fi ceva celest
se poate vedea asta
la orizontul aşteptărilor
se poate simţi
in articulaţii mobile
sau în terminaţii nervoase
cu siguranţă sau fără
în noi este ceva astral
ezoteric şi sideral
asta pentru că
însăşi planeta se află în cer
şi noi o dată cu dânsa
ne rotim ca un vârtej
cu stele şi alte planete
într-un univers elastic.

poezie de David Boia (10 iunie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgiile cuvintelor (5)

Mă întreb când a făcut Dumnezeu
Moartea
Viaţa pare doar un popas
în lunga călătorie
în care-i suntem însoţitori...

Sau poate Moartea
a fost mai întâi
iar viaţa e doar un capriciu al
Creatorului
ca o evadare din monotonie...

Ca o vizită la Grădina zoologică
în care noi suntem cei
din spatele gratiilor
şi ne primim zilele în raţii
sau ca la o piesă de teatru
în care Moartea e regizorul
ce poate modifica
oricând
scenariu după starea-i de spirit.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverendul Williams: Cel mai important lucru ce se poate spune despre trenul spre libertate e că va urca munţii. Ştii, fiecare din noi are munţi de urcat. Munţi care se înalţă până la cer, şi munţi care coboară tot mai jos. Noi ştim care sunt munţii ăia aici la Glide. Cântăm despre ei.

replică din filmul artistic În căutarea fericirii
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există mereu furtuni ce-şi plâng în hohote tăcerile din piept, izbucnind apoi în uragane ce poartă mereu nume de femei... Oare de ce? - am întreba... Nu-i greu de înţeles şi nu-i simplu de trăit în universul femeii. Noi bărbaţii găsim mereu subrefugii, uşurinţa cu care evadăm din miezul problemelor părând în ochii "lor" trădători, laşi, superficiali... poate aşa ne e felul, să părem mai detaşaţi de tensiunea momentului, dar ceea ce ne salvează este mereu câte o tânguire a femeii de lângă noi, o şoaptă sau dimpotrivă, tăceri ce te înfioară. Iubirea doare, poate pentru că pătrunde în adâncul fiinţei, rădăcinile sufletului fiind scuturate de vâltoarea sentimentelor. A iubi e poate cel mai minunat sentiment, dar a ştii să o faci e provocarea cu care încercăm să ne obişnuim. Iubim din obişnuinţă sau ne obişnuim să iubim? Adevăr sau provocare...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Document

Cineva s-a documentat
Şi a zis concludent
Cum că acest univers
E o carapace în extremis
Fără margini
Aparent potrivnic
La cheremul depărtărilor
De aceea oferă
O învoială statornică
Un spaţiu nelimitat
În speţă paradisiac
Fără de constrângeri
Cu extindere accelerată
Din care evadează evident
Numai cine poate
Ca parte emergentă
A unei contemplative
Înstrăinări în devenire
Peste limita vizibilităţii.

poezie de David Boia (16 februarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste care?...

Peste care zi din viaţă, te-am găsit şi admirat
Pe ce faţă şi prefaţă, cartea, rost şi-a terminat?
Am citit-o prea în grabă, foile s-au petrecut
O poveste, colţ de viaţă, ne-a plăcut şi ne-a durut!

Peste care colţ de iarbă, te-am iubit într-un amurg
O durea ca niciodată, braţele care se scurg
Peste mine, peste tine, peste verde lipicios
Frământări aproape line, scurse de sus până jos?

Peste care amintire, să te-aşez, să te păstrez,
Peste care amăgire, peste care dulce crez?
Peste care gând în şoaptă, să te-alung sau să te chem
Peste care zi din viaţă, ai împrăştiat blestem?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Republicanilor din America de Nord

Fraţilor! Sunt între noi
Valuri 'nalte, vânturi grele.
Totuşi eu vă văd pe voi,
Vă văd mândrele drapele
Ale libertăţii sfinte;
Simt cum bat, peste morminte,
Inimile de eroi
Care luptă înainte
Vă aud spunând, departe:
"Libertate vrem, sau moarte!"

Spuneţi tare, să se ştie!
Orice sclav îngenunchiat
Să se-nalţe-n omenie,
De cătuşe liberat.
Iar semeţele conace
Şi bordeiele sărace
Peste tot, să nu mai fie!
Neagra vieţii carapace
Să se spulbere ca ceaţa
Când pătrunde dimineaţa.
Cotopaxi! Ca un tunet
Printre piscuri răsunând
Să pătrundă acest sunet
Până-n văi, înseninând.
Tu, Ocean ne-nduplecat
Care scalzi un ţărm brumat
Unde oamenii, veghind,
Pe monarh l-au blestemat, -
Valurile-ţi zbuciumate
Vin cu veşti de libertate.

poezie clasică de P.B. Shelley (1812)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai îngeri

Evident seninul din noi
Nu poate exista singur
Numai înfăptuit de îngeri

În mod cert pacea între noi
Nu poate persista de fel
Numai realizată cu îngeri

Lumina noastră călăuzitoare
Nu poate străluci nici cum
Numai menţinută de îngeri

Viaţa noastră terestră
Nu poate dăinui nici când
Numai străjuită de îngeri

Categoric universul infinit
Nu poare fi etern nici cum
Numai implementat cu îngeri.

poezie de David Boia (2 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quasarii

Lucesc frenetic quasarii gigantici
Acolo, în noaptea depărtărilor,
Care de fapt nici nu-i noapte,
Numai pentru noi ăştia mici,
Acolo, e numai o stare de veghe,
Departe, la margine de univers,
Care nu-i margine de niciun fel
Doar pentru noi ăştia infimi,
Acolo, timpul a încremenit aievea
Să nu conturbe bravii quasari,
Cei ce vor naşte mândre galaxii
Din tăria lor de caracter, cu patos
Expulzând puzderie de praf de stele
Ca nişte superbe jocuri de artificii
Ah, quasarii cei de peste alte ere,
De ce v-aţi dus aproape de infinit?
Voi, maximul de materie şi lumină,
Voi, care configuraţi o nouă viaţă,
Voi, care extindeţi pururi universul,
În timp ce noi facem doar figuraţie,
Sau cel mult privim prin telescoape
Ori mai băgăm strâmbe în univers,
Cu gesturi infantile, deocamdată...

poezie de David Boia (16 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreg amarul fiinţării se evaporă la ideea că oricând e în putinţa noastră să-l curmăm, că ascundem în noi înşine imensa libertate a absenţei noastre şi că ne putem răscumpăra căderea în dureri sterpe sau în banalitate prin genialitatea negativă a sinuciderii. De n-am fi în stare să ne închipuim - şi să ne consolăm astfel - prilejul prin care ne-am face seama, actul infinit al liberării de sine, vieţuirea n-ar avea nicio scăpare din ea însăşi, iar ocna respiraţiei nicio bănuială de văzduh. Dar această idee face din fiecare dintre noi un stăpân, fără a fi totuşi slugi fiindcă n-o trecem în fapt. Să fie oare că adevăratele sinucideri sunt acelea ce nu se consumă? Având reţeta sigură a răului şi a-l purta totuşi mai departe...

Emil Cioran în Razne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a lăsat liberi într-un univers infinit, cine vrea este liber să-l părăsească.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog...

... credeam c-a revenit Hristos la noi
şi popii primii merg la judecată
la dreapta judecată, de apoi
să li se dea răsplata meritată....
că Doamne tare-s hulpavi şi hapsâni
şi de păcate plini şi lăcomie
şi se-ncălzesc la tine Doamne-n sân
ca nişte şerpi la sânul României
şi au o grijă numai- bani şi bani şi bani
şi cică banii ăştia-s pentru Tine
Tu care ai creat aceşti ţărani
să ai nevoie şi de hrinca lor de pâine?!
Tu care din nimic şi nicăieri
crease-i Univers şi Veşnicie
să ai nevoie de bănuţi în cer
de lumânări şi fumuri de tămâie?!
să ai nevoie Tu de SRL-uri
ce-au îmbuibat biserica creştină
Tu, Tatăl nostru care eşti în ceruri
Tu, Vinul meu şi hrincă mea de Pâine?!
noi chip din chipul Tău, la fel şi trupul
din lut creaţi, în care-Ai pus suflare
să te slăvim mai bine poate cu Facebook-ul
decât cu-arhaică şi scumpa lumânare?!
şi simt că veacul ăsta ni l-ai dat
nu oi să fim - ca Tine creatori
de aia scot popimea la mezat
de aia n-am nevoie de păstori
mă iartă Doamne dacă-n fel şi chip
comit păcat, ba chiar mai rău, greşeală
prin afirmaţia că popii-paraziţi
s-au rătăcit în dogma lor medievală
sunt gata de pedeapsă, resemnat
ca-n ziua judecăţii de apoi
da poate Doamne nu-s eu vinovat
ci numai Tu.
De Duhul pus în noi?!

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopie sau poem?

Să muşti din acelaşi
măr cu aromă de tu
e o utopie?
Sau e poemul unui infinit
ce poate fi răsărit
căci nimeni
nu ne-a povestit
intorcându-se din infinit
aici unde mărul de viermi
incet e măcinat în vid

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea noastră nu poate exista libertate fără autoritate şi nici autoritate fără libertate. Aici ele se află într-un echilibru instabil, numai în Dumnezeu sunt absolute.

citat din Valeriu Gafencu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiectul de ataşament îmi oferă mijloacele de scăpare din propria mea goliciune. Ataşamentul este evadare şi este o evadare care întăreşte condiţionarea.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul artei, scopul unei vieţi, poate fi numai acela de a creşte suma libertăţilor şi a responsabilităţilor care se ascund în fiecare om şi în întreaga lume. Nu poate fi, sub nicio formă, acela de a reduce sau de a reprima acea libertate, chiar şi numai pentru o perioadă. Nici una dintre operele măreţe nu a avut la bază, vreodată, ura şi dispreţul. Din contra: nu există măcar o singură operă de artă adevărată care să nu-şi fi adus, în cele din urmă, aportul la libertatea interioară a fiecărei persoane care a cunoscut-o şi a iubit-o.

citat celebru din Albert Camus
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic şi nimeni nu are drept de a juca rol de mediator pentru că nu se poate vorbi de o cantitate anume de libertate, ci de calitate incontestabilă a libertăţii pe care o poate dobândi Omul cu Suflet de Dumnezeu. În Dumnezeu se găseşte Adevăr, Înţelepciune, Libertate, Iubire, iar El din toate acestea a clădit omul, şi i-a dat anotimpurille; toate la rândul lor au fost date timpului.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stil sugestiv

Mesaj cu obârşia din infinit
Predicţie contemplativă
Cu predilecţie spre inspiraţie
Care vine în serii dezinvolte
Ca un ropot sublim de stele
Transpus în termeni euforici
Devine semnificaţie patetică
Posibil conţinutul decent
A unui poem meditativ
De inspiraţie angelică
Exaltare din spaţii elocvente
De visare sau de trăire
În secvenţe fără sfârşit
Stimulând iubiri în serie
Cu convingeri eminamente vii
Împinge finalul mai departe
Într-un cadru fără limite
Pe ritmuri de melopee
Cu libertate în cuget
Un salt inteligent peste zăgazuri
O evoluţie spectaculoasă
În contul unui infinit sacrosant.

poezie de David Boia (24 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!