...

.

ascunde-mă în amintirea ta
să mă poţi vedea
de o să vrei
te voi aştepta
voi sta acolo o eternitate
printre urme şi tot ce am atins
când te căutam prin ploi
sau ne miram
că este toamnă
şi prea devreme-a nins

ascunde-mă în amintirea ta
să mă poţi vedea
chiar şi în puţinul timp
când tu de mine
nu vei fi uitat

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunde-mă, iubire fără timp

Ascunde-mă în sufletul tău ca o floare albastră printre iarba
smaraldată din poiană, când soarele iluminează chipul in aprilie.
Iar de vrei să mă săruţi, aminteşte-mă cu parfumul viorelelor
îmbobocite, când privighetoarea cântă madrigalul zorilor.

Ascunde-mă între pliurile timpului, ca o lacrimă
ce dăltuieşte un rid pe chip, când plouă neîntrerupt.
Ţine-mă strîns iar, iubite drag, în amintirea plimbării
în pădurea de pini mirositoare a reavăn în acea zi de mai.

Nu vei fi niciodată singur dacă vei atinge corzile vioarei,
ca o mângâiere de voaluri preţioase în sipariu,
un solfegiu proaspăt de nalbă de-abia şoptit.

Ascunde-mă iubire în hăul gravat al trecutului nostru,
între flaute pe dealuri şi boncăluit al junilor cerbi,
fără timp şi remuşcări când apusul va coborî în noi.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare roşie

Ascunde-mă în umbra ta
să fiu o floare roşie
printre spice de grâu
iar soarele să lumineze
chipul în primăvară
înveleşte-mă
cu parfumul tău
când privighetoarea cântă
la revărsatul zorilor
ascunde-mă
între filele timpului,
ca o rază de curcubeu
când plouă neîntrerupt
ţine-mă lângă tine
în amintirea primei iubiri
când păşeam
prin pădurea cu stejari
în cea mai frumoasă zi de mai
voi fi o mângâiere de vânt
un murmur de-abia şoptit
păstrează-mă
în paşii trecutului nostru,
fără clipe de uitare
când apusul va coborî în zare.

poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunde-mă

În ochi ascunde-mă, iubire,
Să-ţi fiu săgeată şi amor,
Rază de soare şi-mplinire,
Topită -n taină... pe-un covor.

În buze ascunde-mă arzândă,
Să-ţi fiu, eu, dulcele sărut
Şi n-am să cer nici o dobândă,
La câte-n noapte ai tot vrut.

În sâni ascunde-mă, şi lasă,
Cu palma -ncet să îi cuprind,
Fierbinte trupul când te -apăsă
Şi-n aşternuturi te întind.

În adâncimea dintre coapse
Ascunde-mă, într-un târziu
Şi-apoi dă foc la zece capse,
Fă-mă nimic, să nu mai ştiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea Ta

Îmi amintesc şi-acum privirea
Ce mi-a adus demult iubirea
Sădind în mine nemurirea
Dăruindu-mi fericirea

Apusul zilnic ne privea
Vântul serii ne-asculta
Şi vocea-n mine tremura
Când numele-ţi rostea...

Iar astă seară dacă pleci
No-i vărsa lacrimi, poţi sa treci
Peste tristele poteci
Cu privirea, să nu mă petreci
Ochii tăi ar fi prea reci

Şi nu voi plânge, chiar de n-oi uita
Trisţetea, azi, cu tine va pleca
Într-un jurnal voi pune amintirea ta
Şi voi zâmbi de-mi va fi dor
Să văd privirea ta

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi pământ

Nu mă-ntreba dacă mă tem
În viaţa asta de ceva
O moarte am şi nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea?

Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poţi privi de "sus"
Şi mă poţi critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus

Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinţi
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinţi

Am îndrăznit să nu accept
Ce alţii au tot vrut să fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu

Tot ce-am iubit şi am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet şi trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vei pleca

Când vei pleca, copac voi deveni
Singur pe deal voi sta în vânt şi soare
Şi te voi aştepta din nou să vii
Chiar dacă secole vor trece călătoare.
Voi creşte mare, umbră eu voi da
Şi multe păsări voi avea pe ramuri
Şi mulţumit voi fi de soarta mea
Căci tare mult voi fi iubit de neamuri.
Dar, vai! Clipă de clipă, zi de zi
Îmi va fi foarte, foarte dor de tine
Şi te voi aştepta din nou să vii
Pe-aripi de vânt să te întorci la mine.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vei vedea

mă vei vedea în fiecare clipă
când lângă tine cineva va sta
mă vei vedea sub merii din grădină
sau ca lumină-n nopţi de catifea

în ochii ce privesc ades spre tine
vorbind cu alta tu vei murmura
cuvinte care-ţi amintesc de zile
când vocea caldă m-alinta

credeai că-n zile fără număr
tu vei uita mâna ce-a-ntins
ca să-ţi ajungă pân-la umăr
şi-obrazul tandru l-a atins?

mă vei vedea în fiecare clipă
sunt umbra gândului ce-l ai
îşi zbate timpu-a lui aripă
şi-n faţa lui tu nu ai grai

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare absolută

Chiar dacă timpul s-ar opri
Şi tot Pământul s-ar usca,
Chiar dacă zori nu vor mai fi,
Eu tot voi aştepta.

Chiar dacă-n cerul necuprins
Nu va mai arde nicio stea,
Cu trupul slab şi părul nins,
Eu tot voi aştepta.

Apoi, la Marele Sfârşit,
Cu tine-n gând voi dispărea,
Ca un atom în infinit,
Dar... tot voi aştepta.

poezie de Octavian Cocoş (3 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă vei căta

Când mă vei căta în floarea de cireş
voi fi din nou plecat la Ieşi
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraş, sau printre amintiri.

Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.

Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când eşti poet, sau când devii senil.

Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.

poezie de Dănuţ Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stele mii, comete

Voi când o să-mi duceţi dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!

Voi când o să-mi simţiţi lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.

Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstraţi vie ca şi iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.

O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Şi de o iubire săţioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.

poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Când voi muri, iubirea mea,
Nu vreau cântece sumbre
Nici trandafiri la cap să-mi stea
Nici chiparos cu umbre.
Ci fii o iarbă care creşte
De rouă udă şi de ploi
Şi dacă vrei, îţi aminteşte
Şi dacă vrei, uită de noi.

Eu umbrele nu voi vedea
Nici ploia nu o s-o mai simt
Nici n-o s-aud vreo păsărea
Cântând ori chiar jelind.
Dar când amurgul va veni
Tăcut eu voi visa
Şi poate îmi voi aminti
Şi poate voi uita.

poezie de Christina Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate reconcilia creativitatea cu realizarea tehnică. Poţi cânta la pian perfect şi să nu fii creativ. Poţi fi capabil să utilizezi culorile, să pui vopseaua pe pânză într-un mod inteligent şi să nu fii un pictor creativ... am pierdut cântecul şi urmăm cântăreţul. Învăţăm de la cântăreţ tehnica cântatului, dar nu este nici un cântec, şi eu spun că cântecul este esenţial, bucuria de a cânta este esenţială. Când bucuria este acolo, tehnica se poate construi din nimic, îţi vei inventa propria tehnică, nu va mai trebui să studiezi elocuţiunea sau stilul. Când o ai, o poţi vedea, şi simplul fapt că poţi vedea frumuseţea este o artă.

citat clasic din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt?

nu voi dărâma zidurile
construite de tata şi
nici ferestrele
prin care
evadează amintirea
voi lăsa târziul din mine
să treacă prin ziua în care
voi învăţa să iubesc iar seara
îmi voi chema un prieten

complici la ceea ce va urma
vom aştepta cuminţi
răspunsul la prima întrebare...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voi proclama independenţa Poloniei decât atunci când voi constata că ei vor cu adevărat să o susţină şi când voi vedea că o vor şi o pot susţine, când voi vedea treizeci-patruzeci de mii de oameni sub arme, organizaţi, şi nobilimea călare, gata să-şi pună în joc propria persoană.

Napoleon Bonaparte în conversaţie cu Murat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Închide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei să fii de depărtări aproape
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţă divină

Te ţin în braţe suflet viu,
Te voi trimite pe Pământ
De vei rămâne-al meu, nu ştiu,
Dar eu voi fi cu tine-n gănd.

Te-aşez pe flori crescute-n rai,
Să îţi sfinţesc nobila minte
Ca-n viata ta, mereu să ai,
Cu tine frumoase cuvinte.

Eu îţi sunt tată si împărat,
Îţi pun în mâini averea mea
Intreg Pământul ţi l-am dat,
Să poţi să-nfrunţi o viaţă grea.

Te vreau la mine printre îngeri,
Când va fi gata viaţa ta
Nu vrea să fii captiv în plângeri,
Să nu mă mai poţi vedea.

Vei fi în faţa mea-n biserici,
În faţa altarului meu
Tu să nu uiţi aceste predici,
Să nu îl uiţi pe Dumnezeu.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi dacă nu vreau să fac aşa cum zici?
Stela: Nu-mi pasă ce vrei tu, vei face exact cum spun eu! De altfel, nici nu vei avea încotro. Însă după acest tratament, vei vedea că te vei simţi mai bine, aproape ca nou.
Lucian: Sunt convins. Şi-ţi mulţumesc de pe acum pentru efortul depus.
Stela: Nu te grăbi cu mulţumirile, frumosule! Sunt sigură că n-o să-ţi convină regimul la care vei fi supus. Pe durata tratamentului n-ai voie să părăseşti nava. Vei sta mai mult izolat, în rezerva ta; ai numai câteva ore în care te poţi plimba prin navă, timp în care îţi este absolut interzis orice efort fizic sau intelectual. Trebuie doar să fii cât mai relaxat, să dormi la orele stabilite, să mănânci şi să-ţi iei pastilele, după programul pe care ţi-l voi impune. E clar?
Lucian: Nu pare a fi prea plăcut.
Stela: Nu mă interesează dacă-i plăcut sau nu. Nici nu trebuie să fie plăcut! Nu cumva să-ţi închipui că dacă nu voi fi tot timpul aici, vei putea să-ţi faci de cap după cum vrei, pentru că te înşeli! Vei fi urmărit îndeaproape, iar dacă aflu că nu-mi urmezi întocmai instrucţiunile, voi lua măsuri severe. În acest caz, voi veni în navă şi voi rămâne aici, cu tine, până-ţi vei reveni complet şi te voi supraveghea îndeaproape. Voi fi mereu lângă tine. Te sfătuiesc deci să-mi dai ascultare; ar fi mai bine să cooperezi cu mine, să ne înţelegem omeneşte. Nu crezi, comandante?
Lucian: Bine, doctore! Nu-ţi promit nimic, dar voi încerca să fiu băiat cuminte şi ascultător, deşi pentru mine e mai dificil să mă supun tuturor acestor reguli. Însă nu vreau să te dezamăgesc.
Stela: Aşa sper şi eu.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitării mă vei da

Înot prin ape zbuciumate
Cu ochii închişi, cu faţa într-o parte,
Cu mâinile ce te-au atins,
Înotând spre pace, spre abis.
Uitării mă vei da când vei privi faleza;
Eu voi fi departe, nu mă vei vedea.
Ţinându-te de mână cu o altă trecătoare,
Uitării maă vei da.

poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

După plecarea mea

Nu veni când voi fi moartă
Să-mi stai alături lângă movila gri;
Şi nici n-aduce narcise înflorite
În amintirea iubirii care-a fost;
Eu nu voi fi acolo.
Acolo nu vei putea să mă găseşti.

Eu te voi vedea în ochii
Copiilor pe stradă;
Mă voi apleca să te-întâlnesc în fremătul de ramuri
Al copacilor năvălind în floare
Şi te voi mângâia cu aerul învolburat
Al furtunilor de vară;
Îţi voi da putere să-ţi continui urcuşul
Pe colinele veşniciei;
Îţi voi răcori trupul obosit în felina
Apă curgătoare a râurilor limpezi;
Îţi voi încălzi mâinile generoase şi trudite în lumina
Focului aprins iarna în cămin.
Te voi alina cu uitarea adusă, strop cu strop,
De ploaia care cade pe acoperiş.

Îţi voi vorbi cu versuri din poeziile
Maeştrilor;
Voi dansa cu tine în trilurile
Viorii
Şi-ţi voi face inima să bată în ritm insistent
De orgă;
Îţi voi inunda sufletul cu incandescenţa
Soarelui care răsare
Şi-ţi voi aduce pacea în rozul şi auriul
Crepuscului de seară.

Toate acestea m-au făcut fericită;
Ele sunt parte din mine;
Acum şi eu voi deveni parte din ele.

poezie de Juanita De Long, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vei putea vedea fără prejudecată, predispoziţie sau frică, atunci lentilele vor fi clare. Până atunci, vei vedea prin lentile înceţoşat.

citat din George Aurelian Stochiţoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!