Carul Mare...
Ultima noapte de vară,
ultima noapte, pe care
pârtie lasă stelară
roțile Carului Mare...
Iar am rămas fără suflet,
fuge când dorm și gata,
fuge tiptil, cu răsuflet
parc-alungat cu lopata.
Și mă cuprinde o jale,
jalea de toți și de toate
curge ca apa la vale,
dusă de moară în spate....
Curg ca o piatră zmuncită
din-tr-un vârtej atmosferic
și peste zare zburlită
plată ca râsul isteric.
Curg ca o stea căzătoare
în infinituri de ciață
cu prospețimi de fecioare
și cu Scimbarea la Față...
Curg ca un vin în pahare,
curg ca un sânge în vine,
ca dintr-o lacrimă-sare,
ca dintr-un zâmbet -suspine.
Scurgerea asta amară,
( ape și aer și foc și pământ )
picură lin ca din ceară
peste tăciune mocnind...
Câinele urlă la lună
zgărîe ușa la tindă
vine-o fantomă să-mi pună
tristul prosob pe oglindă....
Plâng în poiată cocoșii
ultima noastră cântare
intră pe geam infraroșii
razele Carului Mare...
poezie de Iurie Osoianu (14 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ultima secundă
Totul se grăbește.
Melcii ocolesc o curbă lâncedă
cu semne apocaliptice
inundând o linie dreaptă,
meduzele se ascund în mare,
luna fuge mai repede pe cer.
Inima sare peste minute,
grăbindu-se.
Iubirea se agață în cui sub o haină tăcută
și o rochie ce-și stinge culoarea.
Mâinile răstoarnă mângâierile în poală,
din degete curg stele peste balcon.
Gândul se retrage în neant
coborând de pe culmile bucuriei.
Cuvintele își dizolvă înțelesul
în ultima secundă.
Un gol acoperă totul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor de fluturi
Îmi curg fluturi din ochii calzi,
Îmi curg fluturi pe obraz.
Îmi curg fluturi pe spatele rece,
Îmi intră-n gură să mă înece,
Îmi curg fluturi pe nas, când respir
Mă umplu pe față, mă împroșcă cu mir.
Îmi curg fluturi pe mâinile slabe,
Sărută mai jos picioarele albe.
Îmi curg fluturi când te văd și tac,
Sunt plină de fluturi în stomac!
Îmi curg fluturi rânduri, rânduri,
Din ochi, din ureche și din gânduri.
poezie de Roxana Matiasi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugă...
ultima rugă frumos mai sună
ultima rugă
șoptită de mine sub clarul de lună
pornite-i să fugă
refren
ultima rugă, ultima rugă
-mai stai, nu pleca încă nu
ultima rugă, ultima rugă
ce vrea s-o auzi numai tu
ultima rugă sfios mai ninge
ultima rugă
dar nici o coardă de suflet n-atinge
pornite-i să fugă
refren
ultima rugă se stinge în zare
ultima rugă
și brusc întuneric aprinde alt soare
pornite-i să fugă...
refren
cântec, versuri de Iurie Osoianu (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte bună
Noapte bună, dinspre vară
Curg iubirile-n povești
Și sub nucii de afară
Vise dragi îți regăsești.
Noapte bună, luna trece
Dezlegând a vieții cheie,
Simplu și cu sânge rece,
Transformându-se-n femeie:
Noapte bună, cerul plânge
Cu luceferi și cu stele
Care nu mai pot ajunge
Unde-s dorurile grele.
Noapte bună, dinspre vară
Curg poveștile-n iubiri
Pentru-a nu știu câta oară
Dezgolind nemărginiri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsuflarea...
vreau să rămân unicul bărbat
chiar și dacă doar în visele tale
vreau să știi că te-am condamnat
să curg ca o apă la vale
vreau să mă vezi în orice oglindă
chiar dacă-s vagi și neclare
vreau să mă cauți în orice colindă
și-n păsări stârnite să zboare
și-nca mai vreau să te întâlnesc
lîngă ultima mea suflare
și-ntr-un zâmbet crispat să șoptesc
că te las și că nu mă mai doare...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoții
... au furat o bancă - bine c-au furat
au furat mai multe, hai că tot nu-i rău
a rămas în țară numai un... pătrat
și în jurul lui pupcuristi de-un leu
am fugit departe, pe meleag străin
și trimit acasă pentru cei rămăși
dolari de culoarea verdelui venin
pentru-ai mei părinți, pentru copilași...
și prin bănci furate curg și curg parale
și rămân procente - pentru-a lor sudori
și economia fuge-ncet la vale
harnice albine zumzăie prin flori...
poate-n altă viață alt strigoi de soartă
îmi va pune-n palmă boaghe de noroc
căci în viața asta ultima chișoarcă
guvernanții ăștia cu sughiț mi-o storc...
poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima poartă
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în tragic decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge și gândul în cale
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea într-o baltă
foșnește gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoș a mea soartă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini și neguri iarăși și iară
vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul tren
Ultimul tren fluieră-n gară,
Ultimul tren, ultima seară...
Ploi adormite cad peste noi,
Gânduri se-adună, curg în șuvoi.
Ultima scară foșnește ușor.
Trenul pornește, peronul e gol.
Eu am rămas, jos, fără glas...
Ploaia îmi șterge ultimul pas.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de soare
E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce șoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îți spun că te iubesc.
Aș vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reușesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îți sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeița mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Și eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi și această noapte
Și tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Și soarele meu a apus.
poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre ape și păcate
ora curge în etape
gânduri azi se frâng pe ape
toată omenirea doarme
eu aștept să ard pe rug
rug creat de astă lume
din surcele și minciuni
peste mine plâng tăcerile aldine
un cuvânt mai trece, oare
offf, se pierde iară în retorica întrebare
despre lume, despre care
se așterne în splendoarea unei fraze risipite
printre trecătoare raze
noaptea mă preling prin stele
scriu pe coaja asta ruptă
din copacul de pe munte
scriu cu sufletul, cu lacrimi
degetele toate le-am uitat
în desaga de la spate
sunt ciobanul din cetate
ce mioarele își mână
pe o coală albă, goală
timpul fuge, viața curge, nu ajunge
să achit nota de plată
este plină de păcate
între mine și cetate
curg de toate
scara către cer e azi ruptă
nu am timp și nici răbdare
să aștept a ta chemare
amintirile's murdare
pașii se scurg pe o cărare
printre sticle și pahare
toate's sparte, toate's goale
viața asta trece, trece
uneori se mai petrece
ziua vine, alta pleacă
între mine și ăst cer
a rămas doar mister
azi să urc, eu nu mai sper
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea de soare
O mare de soare mângâie amurg
plecând la culcare și razele-i curg
pe-ntinsuri de ape și creste de munți
cu cețuri mioape în ochii cărunți
în patul cu stele și zdrențe de nori
ca viața de grele- ca moartea ușori
plecând la culcare cu raze ce curg
o mare dispare în tainic amurg...
poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când dintr-un gând...
Când dintr-un gând aș face două
Și curg cuvinte ca un râu,
Când ploaia lunecă prin frunze
Și un suspin e fără frâu,
Înșir cuvintele în noapte
Și număr clipe fără tine,
Aștept din nou ziua cu soare
Și vara care numai vine...
Când dintr-un gând aș face două
Poate m-ai auzi mai bine,
Ți-aș povesti în miez de noapte
Cuvinte ce nu țin de mine,
M-ai înțelege în tăcere
Și printre razele de lună,
Ai căuta să faci din versuri
O dragoste ce ni-i comună.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curge întunericul
curge întunericul peste țară
în astă tristă noapte
ploaia plânge în geam
stau la o masă și beau
stau de vorbă cu mine și mor
cu visul, cu dorul
nu sunt beat, sunt treaz
sunt beat de tristețe
privind la cetele bete
demult veneau cu bâte
în sinergia pașilor uitați
acum vin cu petarde urâte
să dea foc în piață
unui pur ideal
sunt suflet agonic și trist
curg fără urmă pe drumul din urmă
sângerez în ploaie, sânge curge șiroaie
în ploaie, noroaie
ei pleacă mai departe
murdari de sângele meu
în astă tristă noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amurg
plâng și plâng
mai am cu mine
doar un fluier și o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere și multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg și curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar și trist
și lacrimi curg acum
iar și iarăși curg
mereu mă întreb
și câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte bună
Noapte bună... primăvară,
Curg iubirile-n povești
Și sub nucii de afară
Vise dragi îți regăsești.
Noapte bună, luna trece
Dezlegând a vieții cheie,
Nestatornică și rece,
Transformându-se-n femeie:
Noapte bună, cerul plânge
Cu luceferi și cu stele
Care nu mai pot ajunge
Unde-s dorurile grele.
Noapte bună... primăvară,
Curg poveștile-n iubiri
Pentru-a nu știu câta oară
Dezgolind nemărginiri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
plâng și plâng
mai mult mă plâng
mai am cu mine
doar un fluier și o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere și multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg și curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
rugină am prins
m-am frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar și trist
lacrimi curg acum
iar și iarăși curg, în tragic decor
ireal și absurd, ca la noi
mereu mă întreb
și câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în gol
noroi, gunoi, puroi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga...
.. Știu, printre negre rovine
și energii, se-nfiripă
alt Univers pentru mine,
din altă, ultimă clipă..,
cu lumi mai drepte în toate,
fără dureri și risipe,
de veșnicii comprimate
în abundentele pripe...
... Doamne, mă rog, la plecare
să-mi împletești în cunună
ultima rază din Soare,
ultima fază de Lună...
poezie de Iurie Osoianu (16 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în trist decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea în vatră
foșnește gândul rămas
mai cântă un cocoș, într-o baltă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini și neguri iară
vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce cauți tu la mine-n suflet?!
Ce cauți tu la mine-n suflet
Călcând pe răni nevindecate,
Peste minciunile sfruntate,
Pândind al meu adânc răsuflet?!
Și dinadins iuțindu-ți pasul,
Mai scormoni plăgile-mi profunde
A amintirilor imunde,
Ce tind a-și înăbuși glasul.
Mi-e sufletul oglindă spartă.
Mi-e gândul tulburat de jale.
Vechi simțăminte-mi dau târcoale,
Vroind ființa să-mi împartă.
De dragul vremilor trecute
Te-aș asculta, dar mi-este greu,
Că te-oi purta cum faci mereu:
O lacrimă de-mi ștergi, curg sute.
Ce cauți tu la mine-n suflet
Printre ruine de dureri,
Ce sângerau până mai ieri,
Pândind al meu firav răsuflet?!
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i amară
Viața-i amară. Toate fețele zilelor, de dimineață și până-n amurg
Sunt cenușii de la atâta trudă și lacrimi care-au curs și curg.
Trebuie să ne trezim doar pentru a munci, obosi și plânge?
În soare, prin frunze, dincolo de flori, refuzând orice emoții,
Somnul este avangarda visătoare a clipelor grele ale morții....
Lăsați-mă să dorm. Ajunge.
Averile strânse râd de oamenii bătrâni, de gurile lor știrbe-n ora de amurg;
Faima-i o perlă-ascunzând sub ea râuri de lacrimi care curg;
Iubirea trebuie să moară sau să-și fie sieși îndeajuns atât cât poate plânge.
În soare, printre frunze, de dincolo de flori, refuzând orice emoții,
În vreme ce noi ațipim, se-apropie, tiptil, orele morții.
Lăsați-mă să dorm. Ajunge.
poezie clasică de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!