Inside

mi-e trupul cer
şi-n suflet zboară stoluri
de tăceri sinilii

păsările cuvintelor
poartă povara dorurilor
sub pleoape

în inimă e noapte

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să te apăr

(În cerc să mă apăr)

Mă poartă tăcerea-ntr-un cântec al nostru
migraţia sferică-n gânduri m-adună,
păşesc cu temeiuri uitând de furtună
şi-n naosul vremii mi-e Clipa colostru.

Lumini mă ţâşnesc, în lumină mă-ntorc,
spre Poarta iertării mă-ndrept cu speranţe,
curg liniştea-n suflet şi-nfrunt disonanţe
când herbul iubirii-n răscruce-l răstorc.

Prea buna mea lună, cu stele şi-agate,
ne-alungă rutina-ntr-un colţ de uitare
în noapte mi-eşti soare din lumi evadate
cât raiul ţi-ating, cu-aşteptări şi-ndurare.

Păşim prin temeiuri, uitând de furtună,
şi-n sonuri divine-adormim... mână-n mână...

Iolanda©

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă de câmpie

Pe câmpul cu iarba arsă
Zboară grauri stoluri, stoluri,
Desenând pe cer decoruri-
Ca o pictoriţă-n transă!

Apoi fac o buclă-ntoarsă,
Peste vie dând ocoluri,
Pe câmpul cu iarba arsă-
Zboară grauri stoluri, stoluri!

Toamna s-a întors acasă
Şi e toată numai doruri,
După vara cu pârjoluri
Simfonile-şi revarsă-
Pe câmpul cu iarba arsă!

rondel de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ

La graniţa
Dintre cer şi pământ
Acolo unde păsările zboară
Ducând cu ele vise
Acolo,
Odată,
Am pierdut un gând.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elvetic

Ţi-am cumpărat un ceas cu stele
nu ştiu cum dar noaptea pierd cash-ul clipelor
confuză luna-şi coboară trupul direct în plină zi

viaţa ne ia de la capăt de-o vreme

cu fiece geană întoarsă se face mult mai aproape
neistovirea inimii pe obraz poansonări însumează
poartă-mi ceasul cu stele pe mâna cuvintelor grele
uită-te când şi când în somnul ne/frumuseţilor mele
elvetic vei auzi acelaşi semnal:

- Bună dimineaţa!

La semnalul următor va fi ora:

Te Iubesc!

Iolanda Şerban

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada inimii

n-am să-i pun nicicând inimii zăvor
ea naşte iubirea din limpede izvor
ea este cuibul marilor fantezii
din care îşi iau zborul stoluri de poezii

inimă boemă mai nutreşti un extaz
cu zâmbetul să seci lacrimi pe obraz
bătrâneţea-i grea nu mai eşti ce-ai fost
parcă toată vara te-ai zbătut fără rost

inimă flămândă de-a iubirii beţie
toamna îţi insuflă galbenă nostalgie
boabe de speranţe legate-ntr-un ciorchin
alungă amarul si umbra de chin

inimă visătoare cerul îţi e aproape
de povara dorurilor să te mai scape

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PÂN' LA CER...

Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Şi durerea de pe Cruce,

Pân' la Cer şi mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă uşoară
Dintr-o ţară-n altă ţară;

Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele îşi poartă
Spre a veşniciei poartă

Şi vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabolă toamnei

Ce partituri de frunze-nfrigurate
cântă pădurea, azi, în pasul abătut
Mi-am vrut povara versului departe
dar mă aţine-un murmur de trecut.

Simt buzele cum le frământă vântul
şi-n taina inimii bătăile iubirii torc
E-atâta toamnă-ngeruind pământul
de simt că-s sicra lemnului de foc.

Aş vrea să scriu copacilor o poezie
dar trupul lor, nu este lat deajuns
Ar fi penelul stânjenit de disgrafie
cât dragostei mai am ceva de spus.

Ce simfonii măreţe dar însingurate;
simţi toamna asta cum e-a nimănui?
Se-aude-un foşnet de trăiri aparte
şi-ţi simt pe buze izul, dulce-amărui.

Mi-e dor cu stânga să te mai mângâi,
că-n dreapta, slove-acute-am scris,
Din tâmple-n zborul tău de căpătâi
şi-n tâlcul şoaptei să-ţi cobor în vis.

De-aş mai avea în inimă un loc viran
aş face înadins o verde-ncrengătură
Să înfrunzim cu toamna-n filigran
şi unul altuia în veci să fim păstură.

Ce compozit de-aduceri fermecate
cu ce emoţii te trăiesc şi te iubesc!
Nu-mi vei mai fi vreodată, din păcate,
dar eu cu bucurie te(şi)retrăiesc

(2014)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabolă toamnei

Ce partituri de frunze-nfrigurate
cântă pădurea, azi, în pasul abătut
Mi-am vrut povara versului departe
dar mă aţine-un murmur de trecut.

Simt buzele cum le frământă vântul
şi-n taina inimii bătăile iubirii torc
E-atâta toamnă-ngeruind pământul
de simt că-s sicra lemnului de foc.

Aş vrea să scriu copacilor o poezie
dar trupul lor, nu este lat deajuns
Ar fi penelul stânjenit de disgrafie
cât dragostei mai am ceva de spus.

Ce simfonii măreţe dar însingurate;
simţi toamna asta cum e-a nimănui?
Se-aude-un foşnet de trăiri aparte
şi-ţi simt pe buze izul dulce-amărui.

Mi-e dor cu stânga să te mai mângâi,
că-n dreapta, slove-acute-am scris,
Din tâmple-n zborul tău de căpătâi
şi-n tâlcul şoaptei să-ţi cobor în vis.

De-aş mai avea în inimă un loc viran
aş face înadins o verde-ncrengătură
Să înfrunzim cu toamna-n filigran
şi unul altuia în veci să fim păstură.

Ce compozit
de-aduceri fermecate
cu ce emoţii te trăiesc şi te iubesc!
Nu-mi vei mai fi vreodată, din păcate,
dar eu cu bucurie te (şi)retrăiesc

( 2014)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La graniţa dintre noapte şi zi

Fă-mă, la graniţa
dintre noapte şi zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.

Ţine-mă în braţele tale,
şi-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriţi
în valsuri de împotriviri.

Respiraţia mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
şi dă-mi din ea porţii delicate
de săruturi fără antidot.

Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
şi emoţii sălbatice.

Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
şi spune-mi...

Spune-mi că nu mă mai vrei

Pentru că la graniţa
dintre noapte şi zi
n-am fost,
nu suntem,
şi nu vom fi
nimic...
fără iubire.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La graniţa dintre noapte şi zi

Fă-mă, la graniţa
dintre noapte şi zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.

Ţine-mă în braţele tale,
şi-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriţi
în valsuri de împotriviri.
Respiraţia mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
şi dă-mi din ea porţii delicate
de săruturi fără antidot.

Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
şi emoţii sălbatice.

Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
şi spune-mi...

Spune-mi că nu mă mai vrei

Pentru că la graniţa
dintre noapte şi zi
n-am fost,
nu suntem,
şi nu vom fi
nimic...
fără iubire.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şuetă

Ştii?
Noaptea când
mi-e dor de tine
m-apuc şi te bârfesc
cu mine!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de frunză

Prinsă între undeva şi nicăieri
între cântec de strană
şi urletul potecilor în noapte,
sufletul bântuie
târât de povara dorurilor
şi urlă cu zorii ce au uitat să scrie culorile,
rămâne zbaterea frunzei în cădere,
plânge,
stingând anotimpul în cuvinte,
ţipetele interogaţiilor
învelite-n de ce-uri lacustre
şi un suflet ca o frunză
între undeva şi nicăieri
plânge...

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri înaripate

stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer
vesele, gureşe, emancipate
lasă-n urmă dâre de mister.

privesc manechine crispate
îmbracă haina toamnei în foaier
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer.

nopţi de vise sunt preocupate
să strângă stelele în colier
mustul din butoaie destupate
împrăştie miresme în eter.

stoluri de gânduri înaripate
zboară din mine spre cer.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, mamă

Hai să mai povestim
câte-n suflet şi-n stele
pe prispa buzelor mele
când părul tău
miroase a cozonaci
şi-a coji de portocale.

De la o vreme prea mic
e bradul tău încolăcit,
Mamă...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia milei

Insondabila poezie
loc de rugăciune
inimii

în pixidele nopţii
gânduri har
cad

una câte una
literele hrană
îmbogăţesc
spiritul
cuvintelor.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atracţie universală

Zdrelesc
în pietre
tăceri,
custuri de gând
sângerând.

Venerez
gravitaţia
Clipei!

Croiesc
acronice apusuri
inimii
până la sorocul
Cuvântului.

Şi nici atunci
nu se va fi sfârşit tot
ceea ce am avut.

De iubit!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de femeie

Ţi-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ţi deschise
vlaga primei ninsori.

Mă-mbrăţişezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.

Zeii zăpezilor tac şi ascultă.

Crivăţul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.

Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum şi caşmir
de femeie.

Iolanda Şerban

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, lume de catifea

mi s-a lipit de gene
visul acesta nebun
în care nici o corabie
nu cutează să se hazardeze

iarna cuvintelor ameninţă
lumi paralele
printr-un cer nevăzut
în pânza reveriilor argintii
flagelul iubirii doarme
înghesuit într-o clipă supremă

mi s-a lipit de gene lumea
ca un fulg ludic
trup de sidef albastru
într-un poem de lacrimi şi soare

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simplu

Trăiesc abstract, în cercuri limitate
iubind frumos, frumosul mi-e cetate
mă doare-n pleoape sârg de filistini
ce nu-i lirism, ci karmă... de calini

Ce simplu l-am cinstit pe Eminescu
sau pe Nichita, Blaga, Minulescu
încât mă-ntreb: unde-s poeţii mei
îndrăgostiţi de oameni şi de tei?

Cât e de-ajuns cafeaua şi-un creion
să-ţi laşi pe-o coală sufletul, de Om
cernând prin mâini private de orgolii
fâşii de suflet, peste vremi, linţolii

Ajută-mi, Doamne, să-ţi citesc Poeţii
cu ochii inimii, de dragul frumuseţii
să văd prin artă, nudu-n, slovă lină
cu simplitate, cu decenţă şi lumină

Se duc trăirile profunde şi frumoase
metafora de-amorul artei cade-n plase
talentul ni se-adună-n cuib de cuiburi
mie mi-e dor, de zboruri, şi de ciuturi

Să nu mă laşi vreodată să-ţi greşesc
să mor de dragul meu, în mod grotesc
să uit să-ţi fiu, să dau fără să cer
decât un bob de rouă-n ochi stingher

Ajută-mi Doamne, să mă-ngropi onestă
cât tâmpla-i crezul ce mă manifestă
mă lasă-n veci să-ţi fiu îndrăgostită
când Poezia-i dor şi suflet şi ispită

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

P.S. Te iubesc!

În sălbăticia mea
n-ai să poţi înşeua
caii dorurilor mele;
visele nativ rebele;
aerul şi luna plină
şi surâsul. De lumină...

În căutătura mea
de-ai să cauţi vei afla
adevăruri nerostite;
adâncimi nebănuite;
tâlcuiri nezgomotoase,
şi-amintiri. Contagioase...

Plină-s de poveşti trăite
fataliste; fericite;
nu dezmint şi nu reneg;
mă destram şi mă încheg.
Întuneric sau scânteie
toate m-au făcut. Femeie...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!