În noapte
Acuma când, în noapte, la tine gându-mi port,
Mi-e sufletul o casă din care-ai dus un mort.
Tot mai plutește încă fiorul stinsei vieți,
Sunt urme de răsuflet ce-s scrise pe păreți...
Dar e atâta umbră în golul ce-a rămas
Și-atâta întuneric se lasă ceas cu ceas,
Că, dornic să se spargă pustiul mut și sec,
Aș vrea să-mi nărui casa -- s-o nărui și să plec...
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Poezii" de Octavian Goga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Podul Mirabeau
Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Și dragostea noastră...
Eu știu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub brațele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Iubirea ca râul curge ușor
Și se petrece.
Înceată-i viața - val călător,
Nesecat e-al Speranței zbor.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Zilele au trecut - toate una ca una.
Ceea ce-a fost, s-a dus
Și dragostea noastră s-a dus de-acuma.
Sub podul Mirabeau Sena curge întruna.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Zone: Selected Poems Paperback" de Guillaume Apollinaire este disponibilă pentru comandă online la 65.99 lei.Daca as pleca
Ma gandesc sa plec,
Insa as vrea sa si raman,
Nu stiu ce parte-mi sa ascult
Si ma intreb...
Dac-as pleca ar fi mai bine
Pentru multi din jurul meu,
Dar stiu ca tu vrei sa raman
Langa tine...
Tu nu vrei sa plec
Mi-ai spus de-atatea ori
Ca daca plec eu vei fi singur
Si-ai sa mori...
De voi pleca, nu-ti fie teama,
Voi fi aievea langa tine,
Clipa de clipa, ceas de ceas,
Nu-ti fie teama...
Nu vei fi niciodata singur,
Caci iti promit: ma voi intoarce
Sa iti sarut obrazul fin
Si-am sa raman...
Dar parca nu-ndraznesc sa plec,
Mi-e parca frica sa te las
Sa stai singur ceas de ceas,
Nu pot sa plec...
Dar vreau sa plec, insa nu pot
Si-mi spun:"Sa nu privesti-napoi"
Si simt ca sufletul mi-e gol,
Nu pot sa plec...
Dac-as pleca, cu ce-as ramane?
C-un suflet gol si fara tine,
Insa cand ochii iti privesc
Simt ca mor...
Am hotarat: nu voi pleca,
Nu vom mai fi niciodata-
Tu singur... eu cu-n suflet gol,
Aici raman...
poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
La vârta a treia
Cu o speranță am rămas
Ajuns, acuma, la liman
Și-aș vrea ca cel din urmă ceas
Să fie... ceas elvețian!
epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din Concursul Festivalului Național de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronos
Puțin mai vreau, încă puțin,
Sau mult, mereu mai mult, mai mult
Și eu ce fac: doar plec, sau vin,
De cine trebuie s-ascult?
Ce ceas voi vrea ca să consult,
Ce să citesc pe-al lui cadran:
Să calculez că timpu-i scurt,
Măsura lui să-mi pese... neam?
Să steie-aș vrea! Și-n astă clipă,
Multiple vieți să retrăiesc.
De dragoste făcând risipă,
Celor ce-i știu, să dăruiesc.
Atâta vreau. Și-acum pornește
Tu, Cronos, cu al tău tic-tac...
Pe "Inter-net", primesc o veste
De-un rendez-vous, într-un iatac.
Voi merge deci, ultima dată...
Dar doar atunci când voi vrea eu.
Așteaptă-mă, "frumoasă" fată,
Să obosesc și sunt al tău!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta vară-am strâns ...
Atâta vară-am strâns în suflet
Și-atâta soare-am în priviri,
Că pot să sorb al tău răsuflet,
Chiar rătăcit prin amintiri.
Atâta vară-am strâns în minte,
Că zece ierni n-ar fi de-ajuns,
S-alunge dorul meu fierbinte,
Nestăvilit, de nepătruns.
Atâta vară-am strâns în palme,
Că pot din vara-mi să îți dau,
Doar zilele ce-adastă calme;
În rest, pe toate eu le iau...
Atâta vară-am strâns în mine
Că mă aștept să prindă glas,
Ori să țâșnească din retine,
În al solstițiului ceas.
poezie de Mihaela Banu (21 iunie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu știu cât a rămas
să-mi fie rădăcină
din întreg
la ceas onest
bat clopote-n burg
ca și când
ar trimite-o depeșă pe front
unor soldați anonimi
dincolo de molimi, nisip
coșuri pline cu flori violet
mi-e frig și mi-e teamă
să port pe brațul drept
o lacrimă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul timpului risipit
De trece clipa, ce-a rămas
După atâta viermuială?
Atâtea gânduri de pripas,
Risipa fără de sfială.
Dacă-ți răpește câte-un pas,
Îți râde existența goală.
De trece clipa, ce-a rămas
Dupâ atâta viermuială?
E ca un fruct de ananas
Clepsidra care te înșală,
Dar n-ai, la ceas de îndoială,
Să scoți din mânecă vreun as.
De trece clipa, ce-a rămas?
rondel de Corneliu Vasile din ziarul Romanați (27 februarie 1991)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Scriitorul vremii vremea scriitorului" de Corneliu Vasile este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
* * *
Te iubesc la fiecare răsărit de soare
Simțind fiorul dragostei divine.
La fiecare adiere de vânt
ce-mi răcorește sufletul Gâdilandu-mi sentimentele cu mirosul amintirilor
În inimă te port mereu
ca pe un ceas al timpului simțindu-ți orice bătaie al gândului tău
Ce strigă cu teamă și disperare "Te iubesc"...
chiar și când tace!
Mi-e dor de ziua de mâine
Mi-e dor de-un nou răsărit de soare!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Onomastică
Mai plâng o secundă, ce vieții mi-e luată
Și-o alta mi-e pusă ca timp trecător.
Mai am bucuria ca încă odată
Să-mi număr tristețea din clipe de dor.
Mai am și puterea să trec peste vreme,
Să-i nărui speranța. Ea veșnic se vrea
Stăpână pe lume. Și totuși se teme...
În lupta cu timpul puterea-i a mea.
Și pun în sertarul cu gânduri nebune
Ruptura de vreme ce trece prin noi.
Nu vreau veșnicia să-mi pună un nume.
Mi-ajunge o viață, spre viața de-apoi.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Principiul zilei
Pe schelele prostiei,
Clădim azi, ceas de ceas...
De "focul" avuției,
Stricăm... ce-a mai rămas...
epigramă de Constantin Enescu (iulie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Suspin
Un tei în noapte palpita
Ca un plămân,
Tu ai zburat, cu gura ta,
Ca un lăstun.
Ții minte când stăteam sub tei
La ceas târziu?
Te oglindeai în ochii mei,
Acuma știu
Că scrisă mi-ai rămas în ei
Și de neșters.
Ții minte când șopteam sub tei
Un singur vers,
Că ești a mea de la-nceput
La nesfârșit
Și să-mi răspunzi nici n-ai putut,
Doar m-ai privit.
Stăteam cu tine sub un tei
Ce-n floare da.
Cuvintele nu au temei
Când nu spui: da!
Un tei prin noapte respira
Ca un plămân,
Tu ai plecat, etcaetera,
Dar eu rămân.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cantece tiganesti si alte poeme" de Miron Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
* * *
Viața asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ține legat de ziua de mâine!
Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineața ce refuză a mă părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieți,
Refuzi să pleci, refuz să plec, ne-am pierdut orizontul și locul de întâlnire!
Cu greu mă îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, mă zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă mă simt cerșind, un cerșetor condamnat la temniță grea!
E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce mă îneacă!
Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilința dorinței de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilință plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!
Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Pașii îmi rătăcesc în urma ta, mă simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar și de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi ești un fulger de o clipă, îmi ești o picătură între vieți!
Mă dezarmezi, mă dezgolești chiar și de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, mă condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja mă simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja mă rup de timp dar nu și de tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre ceas
Ceas cu cuc, atârnător
Ceas pendulă, de decor
Ceas cu limbi, deci vorbitor
Davai ceas, că te omor!
epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.E ca și cum din versuri mi-ai plecat...
Mi-e dor de tine ca de-o lună plină,
Iubita mea cu buclele în vânt,
E noaptea-n care îți recit și-ți cânt
Atins de rău și absolvit de vină.
Și păunescian mi-e dor de tine,
E ca și cum din versuri mi-ai plecat
Spre-a scrie un scenariu separat
În altă lume, unde ți-e mai bine.
Un dor extrem, ca o anomalie,
S-a infiltrat în mine, insolent,
Cuprins de poftă, mă consumă lent
Și face din carnagiu sindrofie.
Mi-e dor de tine ca de o durere
Pe care-o simți în oase, ceas de ceas,
Iar fără ea te-ntrebi ce-a mai rămas
Și ce ofrandă ți se va mai cere.
N-am construit altare, nici palate,
În general, am râs când n-avea sens
Și am trăit, în doi, pe contrasens,
Mirându-ne că încă se mai poate.
Am fost doar vânzătorii de iluzii,
Neînțeleși actori, cerșind un bis,
Ne-am prins în piepturi semnul "interzis",
Hrănindu-ne cu patimi și confuzii.
Mi-e dor de tine ca de-o lună plină,
Iubita mea cu buclele în vânt,
E noaptea-n care îți recit și-ți cânt
Atins de rău și absolvit de vină.
Cristian Lisandru în Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (10 februarie 2020)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
Pe-o masă veche din odaie
Sub stinsa lumânării vâlvătaie
Stă tristă o scrisoare în Ajun
Ce i-am trimis bătrânului Crăciun.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Tăicuțul meu cu părul nins
Îngerul meu de pe Pământ
Care a plecat și-apoi s-a stins
Fără să-mi lase al său cuvânt.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de voi, părinții mei
De casa noastră cea mai sfântă
De clopoței, de zurgălii
De oamenii care colindă.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să vă mai colind o dată!
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul senectuții
De glume bune încă mi-e aminte
Și-oi râde până-n cel din urmă ceas.
Merg anii mei cu mine înainte,
Dar mă țin tare și-ncă nu mă las.
Rămase ascuțită a mea minte,
Stându-mi alături, când urc în Parnas.
De glume bune încă mi-e aminte
Și-oi râde până-n cel din urmă ceas.
E drept că mai am, ici-colo, un dinte
Și umblu doar cu ochelari pe nas,
Ba mă și poticnesc printre cuvinte.
Și chiar de sunt adesea în impas,
De glume bune încă mi-e aminte.
rondel de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul
Nu-ți trece viața ce-a rămas,
Să plângi trecutul ceas cu ceas.
distih de George Budoi din Cugetări versificate (12 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Atâta toamnă
E atâta moarte-n toamna
Nostalgiilor de vals,
Ploi îmi sângeră în rana
Tremurărilor de glas.
E atâta vis în karma
Zilelor ce mi-au rămas,
E atâta plâns în taina
Clipelor ce-s fără pas.
Și de-atâta rece geme
Ora-mi într-un film rulat,
Și de-atâtea urme zace
Gându-mi într-un vers uitat.
E atâta frică-n noaptea
Fără somn, când umbre bat,
Din a vieții cherestea
Desprinzând rupturi de fard.
E atâta ură-n dogma
Sentimentelor de jad,
E atâta gol în tagma
Lumilor ce-nvinse cad.
Și de-atâta strigăt tace
Sufletu-mi robit de vreri
Și de-atâta umblet pace
Nu-mi găsesc între dureri.
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa bătrânească
Duși sunt toți ai noștri, singură-ai rămas,
Casă de demult, cu oblonul tras;
Ești ca pleoapa-nchisă peste un ochi mort,
Casă bătrânească, navă mută-n port!
Duși sunt toți ai noștri, răbdătoare casă!
Roade cariu-n grindă, nimănui nu-i pasă,
Că s-așterne vremea cum pe fier rugina-
Casă bătrânească, a cui o fi vina?
Duși sunt toți ai noștri, de veghe rămase-
Casa de demult... cu obloane trase!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatele toate
La ceasul pierdut din noapte,
îmi bat la poartă cruntele păcate
lacrimile sunt acuma de prisos
sufletul mi-e deja de molii ros.
Acolo-n colț un înger plânge,
lanțul pân-la sânge ajunge
aripile-s toate rupte
privirile-s demult timp mute.
Cui să mai cer acum iertare,
când soarele nu mai răsare,
când stelele pe cer s-au ofilit,
când pe Cel bun L-am osândit?
O, tu, viață trecătoare
eliberează-mă din a răului strâmtoare,
mai dă-mi o oră, două, trei..
să-mi spăl sufletul cu flori de tei,
să spăl aleile cu lacrimi,
să spăl sufletul de patimi
să cerșesc dulcea iertare
de la oamenii până la soare.
La ceas târziu în noapte,
îmi spăl sufletul de păcate
îngerul îl las să zboare
de la mine pân-la soare
și-ntind mâna spre iertare
spre iubire, spre uitare
El, păcatu-mi va ierta
însă NU și conștiința!
poezie de Adriana Monica Burtea (27 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!