Rondelul înserării
Tainică, noaptea își pregătește culcușul,
În disc arămiu se sting roșiatice zări,
Cenușiul amurg fură zilei urcușul,
Negre perdele se întind pe umbrite cărări.
Spre cuibu-nserării zboară lin pescărușul,
Sătul, istovit, răvășit de lungi căutări,
Tainică noaptea își pregătește culcușul,
În disc arămiu se sting roșiatice zări.
Cuminte, pădurea moțăie-n dulci frământări,
Al nopții izvor larg își deschide căușul,
Greieri burtoși încălzesc viorii arcușul,
Luna spune-o poveste pe-argintate cărări,
Tainică, noaptea își pregătește culcușul.
rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul înserării
Noaptea în taină își pregătește culcușul,
În disc arămiu se sting roșiatice zări,
Cenușiul amurg fură zilei urcușul,
Negre perdele se-ntind pe umbrite cărări.
Spre cuibu-înserării zboară lin pescărușul
Sătul, istovit, răvășit de lungi căutări,
Noaptea în taină își pregătește culcușul,
În disc arămiu se sting roșiatice zări.
Obosită pădurea moțăie-n dulci frământări,
Izvorul nopții larg își deschide căușul,
Greieri vânjoși încălzesc viorii arcușul,
Luna spune-o poveste-n argintii colindări,
Noaptea în taină își pregătește culcușul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg de toamnă
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării,
Dulci adieri spre zările roșcate
Trimite vântu-n suflul alinării.
Cocorii obosiți se vaită-n șoapte,
Pribeag mai este dorul depărtării,
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării.
Se spală luna în apa înserării
Și stelele de praf sunt măturate,
Desprinse, frunze-n pragul disperării
Veștede-adorm în liniștea uitării,
Amurgul arămiu din aripi bate...
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poveste cu tine
Așa se iubește dragostea,
prima dată desfaci aripile
în forma curcubeului-hău
știind numai tu,
că iarna păpădiile
sunt ascunse în floarea de colț.
Apoi o cuprinzi netezindu-i culcușul
potrivind dorințele strânsorii,
o cuibărești mereu și mereu
în măruntaiele viorii,
când săniază aripi, urcușul.
***
Așa se iubește dragostea
ce are încheietura aripilor
în odăițele tale,
sunt unite de anafură
într-o singură cale.
Și o cuprinzi din nou
netezindu-i culcușul,
atunci când săniază valuri,
valuri de aripi, urcușul.
poezie de Ioana Haitchi (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Ioana Haitchi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă, la copilărie
Lumina curge în apusuri,
În noaptea neagră mă-nfășor,
Mă-ntorc copil, la începuturi,
De inocență mi-este dor
Îmi simt privirea tremurândă...
Călătoresc mărgăritare
În ochii plânși, de stea plăpândă...
Ascund emoții de cristale.
Surâs și tainică lumină,
Atâtea zeci de întrebări...
Mă duc spre veșnică odihnă!
Mă nasc străin în alte zări!
Aici mi-e timpul în cădere,
Clepsidra m-a ispitit...
Aici n-am nici o mângâiere...
Acolo-s îngeri de granit...
Sunt îngeri pe altar de stele,
Surâsuri pe cărări de dor...
Aici tristețe-i... și durere!
În lumea nopții mă cobor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce zi...
.. Și câtă legănare este-n ramuri,
Și câtă grație în frunze!
Perdele verzi mi-au croșetat la geamuri
Și dor mi-e de sărut pe buze!
Ce zi! Și câtă liniște mă scaldă,
Pe flori mai dorm boabe de rouă,
Doi fluturi au ieșit la promenadă,
E vis și azi nu o să plouă!
Din când în când, se aude arcușul
Viorii vântului ce cântă,
Și păsările-au părăsit culcușul...
În strană, îngerii cuvântă!.. "
Ce zi și câtă legănare este,
Miraj și încântare, e poveste!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirabilă, senzuală iubire
noi doi iubite nutrim același vis
să trăim fericiți până la senectute
o poveste de dragoste împreună am scris
zilnic ne încearcă emoții absolute.
mirabilă trăire-i iubirea dintre noi
pasiuni și patimi vibrează în inimi
raze ne-au mângâiat ne-au alintat ploi
ne-au fost ghizi în viață sfinții heruvimi.
iubite ești vioara iar eu sunt arcușul
cântecul nostru zilnic are un scop precis
să-i înveselească destinului urcușul
pe muntele credinței pe cărări de vis.
în brațele tale iubite mi-e culcușul
și mă simt protejată departe de abis.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier în noaptea
Noaptea mă ține prizonier în somn,
N-am nici o chemare de poveste,
Lumea-i îngropată-n întuneric,
Luna se revarsă peste creste.
Cum să sting răsăritul ochilor tăi
În floarea de vis care mă strigă?
Îți dărui un buchet de săruturi
Cu ghioceii strânși într-o ferigă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer fără stele
noaptea pământului
pregătește ceva
haiku de Constantin Păun din Liniștea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faptura tainică a nopții
te văd plimbându-te galant, pe trotuaru'ntunecat.
în fiecare noapte, când privesc la geam,
te vad, plimbându-te galant.
cu pasul fin, neauzit, pășești p trotuarul cald,
cu ochii mari și cu trup arcuit,
te văd, plimbându-te galant.
nepăsătoare esti, căci peste zi
stai tolanită in gradină
și nici că-ti pasă, orice-ar fi,
căci tu nu știi ce-i aia grijă.
misterioasă ești în pasul fin,
ce-n noaptea purpurie îl creezi,
și cu frumoasele-ți priviri,
pe mine mă hipnotizezi.
făptură tainică a noptii, cu aroganță fără de sfârșit
pășește galant, cu trupul arcuit,
pe trotuarul încălzit.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de munteanu irina elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel care pregătește un rău altuia și-l pregătește lui însuși.
citat din Publilius Syrus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel care pregătește un rău altuia și-l pregătește lui însuși.
citat din Hesiod
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anticiparea pregătește opinia publică pentru a reacționa favorabil, pregătește "audiența" cu informații necesare și suficiente credibilității evenimentelor.
Doina Bumbuț în Suportul psihologic în operații neconvenționale
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochi dulci...
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută,
Pașii lini și-i plimbă-n voie pe cărări îngălbenite,
Vântu-n liniște adoarme peste frunza așternută,
Doar în trilul ciocârliei se-ngână doruri cernite.
Cântăreții trag cortina, se plânge pădurea mută,
Un stejar aruncă gloanțe peste chipuri gălbejite,
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută,
Pașii lini și-i plimbă-n voie pe cărări îngălbenite.
Sus pe dealurile calde, în podgorii aurite,
Feți Frumoși însângerați nurii fetelor sărută,
În gutuiul de la poartă se-aprind lămpile grăbite,
Greieru-a-ncălzit arcușul sub o tufă de cucută,
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Noaptea se aud luminile de la geamuri
cum se sting.
Noaptea este căpătâiul pietrelor
ce refac geamurile sparte de ele când se ating.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada vântului
chem nerăbdătoare vântul să destrame norii
să trăiesc în armonie cu stelele dragi
să văd și noaptea cum strălucesc sorii
cum luna descrie povești despre magi.
ziua fluieră pe frunze doine sublimate
bolte de curcubee le mângâie duios
spulberă furia când cu putere bate
în cetina verde se închină pios.
se joacă în plete negre și bălaie
atingând obrajii lacrimi le usucă
din focul iubirii stârnește vâlvătaie
e mereu grăbit e mereu pe ducă.
își face culcușul și în șura de paie
la cerul primitor visele le urcă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica
Sosesc rândunelele...
Sfârșită de oboseală, pe la ceasul înserării,
S-a întors din nou la cuibul de la streașina uitării,
Adormi căzută, frântă, rândunica istovită,
Doar aici, la ea acasă, liniștea-i e împlinită.
Zorii crapă, străpung noaptea cu sulițe lucitoare,
Se trezește mângâiată de a dimineții boare,
Privirea-și rotește-n zare, hotărât îi este gândul,
Cu nămol adus în ciocu-i să-și repare-n grabă cuibul.
Își scutură așternutul, culcușul și-l primenește,
Oușoarele prind viață, sub aripă le-ncălzește,
Păzește cu strășnicie prețiosul ei tezaur
Ce cu drag în el păstrează bulgărași gingași de aur.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noapte
bat clopote în amurg
pe dealuri de humă
se scutură un gând în vatra străbună
păsări zboară în goană
curg stoluri de gânduri
în zări încep apoi să piară
tăcerea din jur mă înfioară
e frig și e iarnă
un crivăț bate pe ramuri
se scutură pe gene și altul
ora confuză se lasă
cerul e grav și tăcut
se răsfrânge sub raza de lună amurgul
în parc vuiesc copaci goi sub omătul de ceară
pe masă arde o feștilă în sclipiri purpurii
ora a stat, ceas neschimbat
năluci alunecă pe lac
se zbat și pleoape rătăcite
pe buze a apus cuvântul
timpul se scurge iarăși și iar
în noaptea când se sting felinare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minerească
Orice bucată de cărbune
poate spune
unde-a avut culcușul
cât e de greu urcușul
în colivia plină
cât e de lungă calea către soare
săpată-n ani lumină
ani sudoare.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capăt de lume
În depărtări, pe-albastrele cărări,
Plecat spre-o destinație anume
Catargul ce plutea pe-ntinse zări
Sfârșea din marș la capătul de lume.
Nu flutura în vânt urmă de steag,
Plutea-n derivă pe al mării val,
Ar fi dorit să mai rămână-n larg,
Un vânt nimicitor l-a-împins la mal.
În drumul meu spre capătul de lume
Mă-ndrept încet ca orice trecător,
Nu vreau să mă grăbesc, aș mai rămâne,
Cu mine timpu-i rău, neiertător.
Ne ducem toți spre capătul de lume,
Timpul fixează ceasul când să pleci,
Afară va rămâne scris un nume
Iar dincolo urmăm drumul de veci.
(în amintirea unchiului meu, Alexandru Matei)
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschide ochii larg
Deschide ochii larg, corăbii se scufundă,
Din viața asta fadă mai trece o secundă,
Pe treptele mirării coboară o himeră,
Rămâne, în adâncuri, de-a pururi prizonieră.
Deschide ochii larg, e liniște pe mare,
Doar valuri rătăcite se zbat cu disperare,
Să nu le-nghită calmul umilei consternări,
Când ochii mei albaștri sunt ale tale zări.
Deschide ochii larg, privirea să-ți ajungă
La zări de veșnicie - nu este cale lungă -
Și roagă-te la cer să plouă cu memorii,
Pe care să le-adune în versuri autorii.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!