În umbre se stinge ultima zeiţă

Când cea din urmă strălucire a stelei cade
şi-ntunericul apucă-n ghiare universul,
înstrăinat şi plin rămâne în crepuscul,
sufletul sufocat printe umbrele-n cascade.

La dilatarea umbrelor pictate-n posade
se stinge-ncetişor ultima zeiţă de dor,
mintea liberă devine aripă de condor,
intelectul lasciv se refugiază-n Ade.

Amabil şi amăgitor se-apropie Morfeu,
prinde avant, apoi zboară peste umbre şi-n zbor,
retează orice capcană seculară din sobor,
răpit de libertatea unui vultur fariseu.

În amintiri se pregăteşte a se întoarce
la calea îngropată sub lespezi prăfuite,
cu orice pas adăugat în clipe-asfinţite,
scanând pânza dezolată, ca zeiţa Circe.

O faţă cunoscută apare printre nouri,
un chip îndepărtat de timpul lui se albeşte,
un nou deficit se-nregistrează bătrâneşte,
în ordinarul inevitabil din hublouri.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Mă înalţ ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Şi zbor, şi zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăţ de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Şi zbor, şi zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Şi-n gând, şi-n suflet
Lacrimă şi lacrimă!
Şi zbor, şi zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanţul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor şi iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viaţa...
Şi zbor, şi zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Şi la Dumnezeu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare

E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce şoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îţi spun că te iubesc.
Aş vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reuşesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îţi sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeiţa mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Şi eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi şi această noapte
Şi tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Şi soarele meu a apus.

poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice deficit cere un exces; şi din orice vindecare a unui neajuns, se naşte un viciu.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Şi ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi tu!

acum, când toate le-adun
doar privindu-ne,
timpul ar putea să se-ntindă
în orice aripi şi pentru orice zbor.
tu poţi atinge nemărginirile,
eu din ele rotesc un inel
sau un ochi peste amintire;
şi chiar din viitor.
aş putea spune "deodată",
după cum te pot întâlni;
în orice vibraţie a unui "T",
de la "T0"... şi după voia sa.
şi când trepte vom urca
peste bătăile ceasului,
peste alarmele şi calendarele lui
şi peste orice rotaţii pe minut,
în oglindă vom şti.
... şi, totuşi, spune-mi tu!

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima ta găseşti poezia

Prin ochi sunt reflectate
pe foaie aruncate
cuvinte fără sens
arse de sentimentul dens.
Ce poţi să scrii
când totul pare inutil?
Notiţe orişiunde,
versuri ca şi fluturi speriaţi
de vântul ce suflă prin munţii Carpaţi
precum simţirea ce târâie poeţii
din orice timp şi-n orice loc
căci ea e arborele vieţii, este sacrul foc.
Palpabilă, îndrăzneala găseşte
în cele din urmă calea,
mâna începe să scrie,
abandonată fumegă ţigarea
şi afli a ta poezie
izvorâtă din inima ta purpurie.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă...

Toamnă, treci la braţ cu umbre stranii,
Cu furtuni la geamuri baţi... Şi plângi...
Plâng la geamul casei, iar, castanii,
Şi cu vâturi pacea mi-o alungi.

Versuri aurii, în îmbulzeala
Ce se-ascunde-n mustul călimării,
Curg în râuri tumultoase sera
Şi-n tăcere îmi inundă zorii.

Transformată într-o vrăjitoare,
Cu urgie timpul ni-l săruţi
Şi-ai să laşi pustiu în călimară,
Frunze rupte şi copaci desculţi.

Arămii gutui lucesc în geamuri,
Sunt poteci pustii sub tălpi de vis...
Lacrimă pe gene, blonde voaluri,
Vânt, singurătate, suflet trist...

Plâng în noi chihlimbării poeme
Şi sobor de gri ne înveleşte.
Un tic-tac absurd în vremuri grele
Şi poveşti de viaţă spuse bătrâneşte.

Foc la gura sobei, plângere de noapte,
Plângere de versuri şi de amintiri,
Un sobor de lacrimi, un sobor de şoapte,
Toate în poemul marilor iubiri.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul orelor

Omnia vulnerant, ultima necat

Pe rând orice ore rănesc,
Iar ultima vecinic omoară... -
Tot sufletul mi-este o vioară
Ce plânge duios că trăiesc.

Şi nici nu mai cerc să zâmbesc
Când viaţa s-arată uşoară. -
Pe rând orice ore rănesc,
Iar ultima vecinic omoară.

Oricâtă cerească comoară
Ar fi într-un lut omenesc,
Zvârlit de pe clipa ce zboară
Recade în iadul obştesc; -
Pe rând orice ore rănesc.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torţă aprinsă

Căderea stelei din înalt,
Chiar de se face-ncetişor,
Nu-i fenomen neobservat
Şi nu rămâne locul gol.

O altă stea, de viaţă plină,
Se rânduieşte să-i ia locul,
Să crească mare, cât norocul.

Să-i fie calea liberă, deschisă,
Să fie-n sinea ei o torţă-aprinsă
Şi-n strălucirea-i să n-ajungă

Căderea-i tristă şi amară,
Să vezi artistul când coboară,
Dar şi mai trist când cade-o ţară!

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vultur

Să-l ştii pe vultur, sus,
peste bisericile lui de piatră,
să se facă repede toamnă
când bate el din aripă,
trei zile să cadă frunza
când face el dragoste
şi lasăţi-i lui, somnul,
să vi-l vegheze!
De parcă
ai putea să Vezi
libertatea...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aedul

Nu ţine seama doar de mine
Şi nici de valurile de la ţărm;
Corăbii vor pluti spre noi destine
Eu, zeiţa mea... ce să-nţeleg?!

Nu spune lucruri fără niciun rost
Şi nu privi în urmă azi cu teamă;
Ştii cât de frumos între noi ar fi fost
Zeiţa mea, de-ar fi dorul visul fără rană?!

Nu stinge gândurile care vor veni
Şi nu lăsa tăcerea-nvolburată;
Eu te iubesc ca înflorire peste zi
Zeiţa mea, prea nobilă şi fericită Artă!

Nu spune cuvintelor să nu mai lupte
Spre ţărmul nesfârşirii vor a se salva;
În POEZIE nu ard numai semnele pierdute,
Ci şi fiinţa mea, şi viaţa mea, Zeiţa mea!

Nu întoarce clipele în holde de fum
Nu lăsa nici gândul orb să se desfire ;
Zeiţa mea, o, POEZIE, făureşte-mi drum
Printre petale de lumină, de dor şi de iubire!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripă de vis

Iar de frunzele căzute
Geamul inimi-i atins
Şi-n priviri azi nevăîzute
De departe parc-a nins

Nins cu frnze şi cuvinte
Peste mersul vremii fin
Şi-n privirea ta fierbinte
Eu văd ceru-ntreg senin

Cade toamna peste tot
Peste un roi de frunze iar
Un surâs şi un compot
Pe când vântu-n buzunar

Nu-ţi mai bate căci e plin
De idei şi atâtea versuri
Pe când gândul geme lin
De poeţi şi înţelesuri

Nu mai bate vântul — stă
Pe o aripă de vis
S-a oprit pentru odihnă
În privire-ţi s-a înscris

Ramuri calde se-mpletesc
Pe cărările privirii
Şi-n metafore azi c resc
Chiar pe palma amintirii

poezie de Ioan Daniel Bălan (17 octombrie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desemnăm Timpul când spunem: orice lucru are timpul sau. Asta înseamnă: Orice este, de fapt, fiinţă vie vine şi pleacă la timpul potrivit şi rămâne pentru o vreme, în decursul timpului ce i s-a alocat. Orice are timpul său.

citat din Martin Heidegger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Retezat

La cabana cu mult dor
Timpul s-a oprit din zbor
Clipa-i prinsă-ntr-o muşcată
Ce s-a inroşit indată

Soarele când s-o sărute
I-a iesit in faţă-un munte
Râul apă a vrut să-i dea
Clipa insă tremura

Mi-este teamă si mi-e frică
Că rămân fără aripă
Braţele ce mă-nconjoară
Au uitat că timpul zboară

Si mă strâng atât de tare
Rămân fără răsuflare....
Timpu-n urmă m-a lăsat
La cabană-n Retezat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cei ce respiră

priveşte în crepuscul
soarele
fascinant precum o femeie
lunecând
între două iubiri
.
oh, prinde şoaptele
mereu
mai frumoase
decât
vorbele rostite clar
.
caută prin ninsoare
urmele paşilor aproape şterşi
ce duc miraculos
în orice sens
.
fii păstrătorul luminii difuze
unde absolut toate posibilităţile
sunt certitudini
.
văzându-mă, nevăzându-mă,
în lipsa verbului "a avea"
mă vei iubi profund
.
de-aceea, bărbate,
voi rămâne tot timpul alcătuită
din fire de polen

printre cei ce respiră

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna sufletului

E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenuşiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
şi printre vântoase răzbate...

Treptat gândurile plouate
se-apropie de şemineu
şi stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....

Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coş se întoarce iar fumul
şi bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...

E toamnă... iar vântul tot bate....

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde Universul aşterne Eternitatea

Când iubirea e poezie,
se strămută clipele
unde locuiesc toate visele
catifelate şi curate
de orice impurităţi acumulate...
Când iubirea e poezie,
se parfumează sensurile,
se anemiază trecerile
de la un surâs la o căutare
de caldă senzualitate aninătoare...
Când poezia e strălucirea privirii
din ochii iubirii,
nu se zăboveşte a aştepta sărutări
ci cu ardoare se-nlesnesc
dominantele întâlniri peste mări
ale inimilor în extaz,
acolo unde, pe-un albastru talaz,
Universul aşterne Eternitatea.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balerina

Când în vârful piciorului te-ai înălţat,
un Înger albastru cu fire de-argint te-a-ncătuşat,
de cazna Pământului te-a îndepărtat,
spre infinit paşii sufletului ţi-a purtat.
În urmă, dezamăgiri şi regrete ai lăsat,
în lumină siderală te-ai îmbrăcat.
Balerină a trăirilor omeneşti te numeşti,
dar ştie careva cine cu adevărat eşti?
Eşti strigătul înecat al mamelor ieşite din poveşti,
coborâte-n iadul suferinţelor nefireşti,
neputincioase, să aducă-napoi vlăstarele crenguţelor lumeşti.
Eşti steaua Universului şi-n tine adăposteşti
Iubirea, Iertarea, Perpetuarea vieţii pământeşti.
Forţă, smerenie, tandreţe şi culoare eşti,
cântul de leagăn, Simfonia Lumii pe plaiuri pitoreşti.
Eşti lacrima amară căzută-n oceane de dor
şi cea picurată peste noi din ochi de Condor.
Când în vârful piciorului te-ai înălţat,
cu fir de iubire, Cerul, de Pământ ai legat.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de lumină

Am fost învins de timp şi depărtare
deşi am încercat de-atâtea ori
în luptele ce-am dus, să am răbdare
cât timp mă număr printre muritori.

Eram puternic, nu conta distanţa,
iar timpul mă servea ca sclav supus,
urmând lumina mea în cutezanţa
cu care Universul am sedus.

În starea mea de-acum, cea efemeră,
îmi e duşman şi-n luptă m-a învins,
crezând în dreptul lui, doar o himeră,
uitând de Universul necuprins.

Voi şti de-acum, cu-această-nvăţătură,
în orice stări, în orice viitor,
că timpul este sclavul plin de ură
ce poate să distrugă orice dor.

El poate, aliat cu depărtarea,
să-ţi facă din prezent doar amintiri
pe care, împreună cu uitarea,
să le arunce-n goluri de trăiri.

A-nvins acum, a reuşit, în fine,
să îmi arate că-i răzbunător,
şi să-mi trimită-n zone celestine
iubirea pentru tine, fără dor.

Simt un pustiu în piept şi bariere
în sufletul ce-mi zace-acum rănit,
şi-aş vrea să îndulcesc a lui durere,
dar leacuri pentru asta, n-am găsit.

Nu mai e mult şi voi fi iar lumină
cutreierând prin vaste galaxii,
prin lumea-ntunecată, clandestină,
în care te voi aştepta să vii.

Căci am pierdut o luptă, nu războiul
pe care l-am tot dus atâtea vieţi
în care-am fost şi flacăra şi sloiul
din versurile scrise de poeţi.

Acolo te voi aştepta iubire,
în zborul de lumină, temerar,
cu gândul la o singură-ntâlnire,
în braţe să te ţin, o clipă doar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Circe, vrăjitoarea

Când Circe s-a înfuriat,
Ea bunătatea îşi "ucise"
Şi-atunci, aheii lui Ulise,
Pe toţi în porci i-a transformat

Iar mai apoi, s-a-nduplecat,
Iertării calea îi deschise
Doar la urmaşi le mai prezise,
Destin porcesc, ce s-a păstrat...

Astfel, vedem ca-n altă eră,
Cum porcii printre noi prosperă
Şi perspectiva este tristă,
În stabilirea altor "norme",
Căci Circe-acum nu mai există,
În oameni, porcii să-i transforme.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!